Decesul fostului ministru American al apărării, Donald Rumsfeld readuce în memorie povestea unei generații de conservatori americani ale căror vieți au cunoscut ororile războaielor – calde și reci – și care odată ajunsă la conducerea Americii și-a asumat, idealist dar și pe alocuri naiv, excesiv și controversat, destinul de a încuraja și pe alocuri încerca să impună o ordine democratică în lume.
Cariera lui Rumsfeld – de două ori ministru al apărării, o dată candidat la președinție, ambasador, deputat și cu experiență la fel de vastă și în sectorul privat – îi atrage acum, la moarte, elogii din partea conservatorilor și a celor care doresc o Americă activă – diplomatic și militar – pe plan international, dar și rezervele stângii, în special din cauza rolului pe care l-a avut Rumsfeld în inițierea și desfășurarea războiului din Irak.
Personalitatea celui dispărut este amintită și ea cu contraste accentuate între ambiție, energie, farmec, umor și căldură umană până la accente agresive, arogante și menite să provoace. Nimeni nu contestă însă inteligența, etica muncii dar și absența răbdării pentru cei care nu îi împărtășeau intensitatea. În 1975, Rumsfeld a devenit cel mai tânăr ministru al apărării, în 2001 – cel mai în vârstă.
Dar momentul care-i va defini moștenirea pentru posteritate este atentatul terorist din 2001 și războaiele care au urmat în Afganistan și Irak. Dacă primul avea un obiectiv clar, lupta anti-teroristă, motivația celui de-al doilea este controversată, iar Rumsfeld este acuzat că a subestimat și neocotit sfatul generalului Eric Shinseki că sute de mii de militari aliați vor trebui trimiși în Irak pentru a câștiga războiul. Iluzia post război rece că populația Irakului va îmbrățișa căderea dictatorului și se va uni în sprijinul noii ordini s-a risipit pentru că condițiile de acolo erau foarte diferite de Estul Europei, unde generații întregi au așteptat timp de decenii momentul căderii comunismului. Au urmat în Irak – dar și în Afganistan – ani de instabilitate, violență și conflicte comunitare și focare de extremism, care continuă și acum. După ce democrații au preluat Congresul în 2006, președintele de atunci George W Bush a decis să-l înlocuiască pe Rumsfeld cu Robert Gates. Anii care au urmat l-au găsit pe fostul ministru la conducerea unei fundații de caritate.
