Reforma sistemului de pensii, aprobată în urmă cu trei ani, a adus mai multă echitate în rândul pensionarilor, dar sistemul rămâne încă nesustenabil din punct de vedere financiar. Din cauza îmbătrânirii și a migrației active, în câțiva ani bugetul asigurărilor sociale riscă să nu mai poată asigura pensii. Sunt doar câteva concluzii ale studiului „Sistemul de pensii după 3 ani de reformă”, realizat de comunitatea WatchDog şi Fundația Friedrich Ebert Stiftung Moldova. Detalii în interviul cu unul dintre autorii studiului, Oleg Tofilat, expertul comunităţii WatchDog.
Oleg Tofilat: „În dinamică este mai bună față de ceea ce era, dar în statică nu este suficient – astea sunt concluziile de bază.”
Europa Liberă: O sugestie din studiu e că sistemul trebuie să asigure o distribuție echitabilă între grupele sociale. Cum poate fi asigurată însă această echitate dacă avem o discrepanță uriașă între pensiile, de exemplu, ale procurorilor de 10-12 mii de lei și pensiile unor agricultori de circa o mie de lei?
Oleg Tofilat: „Prima necesitate care trebuie să se facă este să despărțim pensiile contributive de cele non-contributive, de cele speciale. Cele contributive, adică cele la care fiecare pensionar contribuie pe parcursul carierei sale trebuie plătite din bugetul de asigurări sociale, iar cele speciale ar trebui să fie separate de bugetul de asigurări sociale și plătite de bugetul de stat direct.”
Europa Liberă: Dar separarea asta nu există acum?
Oleg Tofilat: „Ea există, dar e convențională și se mai și amestecă.”
Europa Liberă: Dl Tofilat, până la reformă, coeficientul salariat - pensionar era de 1:1, adică un salariat întreținea un pensionar. Acum, potrivit unor statistici, coeficientul este și mai mic. Care este raportul acesta acum și cum se explică această tendință?
Nu putem fi siguri că aceste condiții pe care le avem astăzi vom fi capabili să le susținem mâine...
Oleg Tofilat: „Tendința se explică prin realitățile demografice și raportul este ceva mai mic de 1. Deci, nu este nimic nou, este un lucru știut, din nefericire. Efectele pe viitor sunt destul de clare; efectele sunt dăunătoare pentru sustenabilitatea sistemului. Ca să fiu mai explicit, nu putem fi siguri că aceste condiții pe care le avem astăzi vom fi capabili să le susținem mâine, vom fi capabili peste 5 ani sau peste 10 ani.”
Europa Liberă: Dar, dle Tofilat, am putea să ajungem în situația în care un contribuabil să întreține 2 pensionari? Ce se va întâmpla atunci?
Oleg Tofilat: „Chiar așa de repede nu se schimbă demografia, dar pur teoretic putem admite că în vreo 25 de ani poate să fie și așa ceva. Nu cred că este cel mai probabil, dar teoretic este posibil.”
Europa Liberă: Și atunci, ce se va întâmpla?
Oleg Tofilat: „Recomandările noastre în studiu au fost că trebuie să revedem principiile de bază ale sistemului de asigurări de stat. Deci, noi trebuie să executăm o tranziție reală de la ceea ce avem astăzi, când o generație o întreține pe alta, pentru că acei mai în vârstă sunt întreținuți astăzi literalmente de cei care lucrează și noi, cei care astăzi lucrăm, vom fi întreținuți de urmașii noștri. Așa rezultă. Deci, acesta este sistemul nostru de pay as you go. La ce ar trebui să trecem? Trebuie să trecem la sistemul de contribuții definite, când fiecare își construiește propriul capital de retragere și banii pe care mi-i depun, mi-i economisesc. Acesta este capitalul meu, de care eu dispun pe parcursul carierei și cu care am să mă întrețin la pensie. Deci, acesta este sistemul din mai multe țări dezvoltate. La noi asta se va numi Pilonul 2 și Pilonul 3, și anume prin asta noi scoatem dependența dintre acel care astăzi este pensionar și acel care astăzi lucrează, pentru că el deja va beneficia de propriul capital.”
Europa Liberă: Dar pentru asta e nevoie de salarii mari, ca să poți să te asiguri tu pe tine?
Trebuie să trecem la sistemul de contribuții definite...
Oleg Tofilat: „Pentru asta avem nevoie ca cineva să-i finanțeze pe acești cetățeni care deja sunt pensionați, pentru că dacă astăzi eu din salariul meu fac contribuții la bugetul de asigurări sociale și ele sunt îndreptate spre achitarea pensiilor, să zicem, părinților mei, atunci dacă contribuția mea îmi va rămâne mie ca să aducă dobânzi și să crească ca să-mi asigure pensia viitoare, înseamnă că cineva trebuie să achite pensiile pensionarilor actuali. Deci, trebuie să avem alocări bugetare pentru asta și iată asta este cea mai mare problemă pentru a asigura tranziția și este problema cu care se ciocnesc mai multe țări care dispun de resurse mult mai serioase decât Moldova. De exemplu, Rusia sau Franța.”
Europa Liberă: Dar asta ar presupune combinarea pensiilor plătite de stat cu programe de pensii gestionate și de fonduri private, nu?
Oleg Tofilat: „Da, aceasta este distribuția de piloni a Băncii Mondiale, care a definit câțiva piloni ai sistemelor de pensii, unde putem vedea, de exemplu, România. Pilonul 0 ar putea fi alocarea socială în loc de pensie, adică minimumul necesar, Pilonul 1 – pensia de stat, Pilonul 2 – pensia facultativă, obligatorie și Pilonul 3 deja este pensia benevolă. Pilonul 2 este așa o chestiune când ești obligat să faci contribuții, de exemplu, 10 la sută din venituri ești obligat să le depozitezi pentru pensie, însă ai libertatea s-o faci cu statul sau cu unele fonduri private special acreditate pentru asta. Deci, așa-i sistemul din România.”
Europa Liberă: Dar de ce în Moldova nu prind rădăcini fondurile alternative, private de pensii?
Oleg Tofilat: „Pentru că noi încă nu am reușit să ne lămurim cu pensia de stat. Noi numai pentru pensia de stat trebuie să alocăm grosso modo 30 la sută din venitul disponibil și când din salariu 30 la sută trebuie să aloci pentru Pilonul 1 nu prea este loc de celelalte alocări de pensii, pentru că nu-ți rămâne pentru existența cotidiană.”
Europa Liberă: Dle Tofilat, ați spus că sistemul de pensii rămâne lipsit de sustenabilitate financiară pe termen lung.
Oleg Tofilat: „Nu că lipsit, dar nu este probat de sustenabilitate, există acest risc.”
Europa Liberă: Și la modul practic, ce ar putea să însemne asta?
Oleg Tofilat: „La modul practic, asta ar putea să semnifice că peste, să zicem, 7-8 ani banii care se acumulează la bugetul de asigurări sociale nu vor fi suficienți pentru a acoperi finanțarea tuturor pensiilor după formulele pe care le avem astăzi.”
Europa Liberă: Adică eu, contribuabilul de azi, care întrețin la momentul actual cel puțin un pensionar, risc să nu beneficiez de pensie atunci când voi ajunge eu la vârsta de pensionare?
Oleg Tofilat: „Da, într-o oarecare măsură, ceea ce înseamnă că peste 7-8 ani va fi nevoie de modificat formulele de pensii sau de mărit vârsta de pensionare, sau de mărit alocațiile din bugetul de stat. Respectiv, sistemul actual de pensii oricum este un compromis politic între mai multe părți ale societății.”
Europa Liberă: Apropo de vârsta de pensionare, că tot ați pomenit de ea, la 3 ani distanță, cât de justificată vi se pare egalarea vârstei de pensionare la 63 de ani pentru bărbați și femei? Nu vi se pare că ceva nu-i în regulă dat fiind faptul că femeile trăiesc în medie cu 10 ani mai mult decât bărbații în Moldova?
Oleg Tofilat: „În principiu trebuie să menționăm că, până la această egalare, situația era chiar inversă, fiindcă bărbații se pensionau mai târziu decât femeile.”
Peste 7-8 ani va fi nevoie de modificat formulele de pensii sau de mărit vârsta de pensionare, sau de mărit alocațiile din bugetul de stat...
Europa Liberă: Adică era și mai rău pentru bărbați?
Oleg Tofilat: „Era și mai rău. Cu tot respectul pentru întrebarea pe care ați adresat-o, dar nicăieri în lume, oricât de paradoxal ar părea, nu avem practici ca vârsta de pensionare a bărbaților să fie inferioară vârstei de pensionare a femeilor.”
Europa Liberă: Dl Tofilat, un obiectiv țintit de reforma pensiilor promovată de fosta guvernare democrată era creșterea numărului de contribuabili și lărgirea bazei impozabile. În ce măsură s-a reușit atingerea acestor obiective, iată, după 3 ani?
Oleg Tofilat: „Din nefericire, abordarea a fost foarte conservativă, adică am încercat să mărim vârsta de pensionare și dacă mărim vârsta de pensionare automat avem mai mulți contribuabili, pentru că până mai ieri oamenii erau încadrați în câmpul muncii până la 60 de ani, astăzi sunt până la 63 de ani și, respectiv, automat, pur statistic cu vreo 5-7% se mărește numărul de contribuabili. Fix așa s-a încercat cu zilierii să-i prefacă în contribuabili, dar nu prea s-a reușit, însă logica de bază care a fost omisă este că în acest arbitraj financiar între generații, când o generație o întreține pe alta, noi nu știu din ce cauză am hotărât că povara asta trebuie să fie, în primul rând, responsabilitatea celor care primesc salarii. Și ca urmare reiese că generația de pensionari este susținută de generația salariaților, pe când cei care trăiesc din venituri nesalariale nu contribuie la întreținerea pensionarilor. Aici vorbesc despre acei care trăiesc din rentă, să zicem, dau apartamente sau imobile în arendă; cei care trăiesc din afaceri sporadice cu imobile sau, mă rog, vând automobile. Deci, cei care au venituri nesalariale și care nu au contribuții la bugetul de asigurări de stat și, respectiv, ei nu contribuie. Și noi ca stat am putea să ne gândim la anumite politici alternative, cum ar fi, de exemplu, TVA social, adică să punem o parte din povara pensiilor pe consum și atunci ar contribui toți, pentru că mergem la magazine toți și plătim TVA toți. Și asta ar fi ceva mai echitabil și ar micșora presiunea pe salariați, ar face businessul nostru mai competitiv. Dar asta așa, ca un exemplu, așa practică este în Germania și se numește TVA social. Mai pot fi și alte impozite de statut social care să lărgească baza fiscală.”
Am putea să ne gândim la anumite politici alternative, cum ar fi, de exemplu, TVA social...
Europa Liberă: Dl Tofilat, dar în ce măsură noua formulă de calculare a pensiilor ia în considerare necesitățile reale ale pensionarilor, pentru că ei s-ar putea să nu aibă nevoie doar de alimente și de plata facturilor, ci și de medicamente deseori extrem de costisitoare?
Oleg Tofilat: „Eu sunt de acord cu Dvs., însă toate politicile au anumite limite de intervenție și au infinite probleme pe care le rezolvă. În privința medicamentelor nu e vorba de politici de pensii, deja este vorba de politici medicale, este vorba de asigurările medicale, ceea ce e oleacă altceva.”
Europa Liberă: Și pe final v-aș întreba: ce ar trebui să întreprindă imediat, să zic așa, actuala guvernare pentru a îmbunătăți sistemul acesta de pensii?
Oleg Tofilat: „Una din concluziile de bază ale studiului este că urmează să analizăm profund perspectivele implementării Pilonului 2. Respectiv, la întrebarea ce urmează să întreprindă guvernarea imediat, eu aș spune că este esențial să nu întreprindem nimic imediat, dar să avem o analiză foarte clară a ce ne așteaptă în următorii 5-10 ani și să facem toate intervențiile prin politici bine calculate pe termen lung, pentru că reforma care a avut loc nu a avut calcule de sustenabilitate și de efecte economice, din nefericire. Și deocamdată rezultatele, în opinia mea ca expert, sunt mai degrabă benefice, dar noi nu știm ce se va întâmpla în vreo 3, 4, 5 ani. Nu poți evalua o reformă de pensii numai după un an sau după câteva luni, trebuie să treacă mult mai mult timp ca să înțelegem toate efectele. Noi putem să spunem clar că financiar nu este mai rău decât era până la asta, dar asta nu înseamnă că la fel va fi și la anul.”
