Revolta din 1974 a unui grup de căpitani de armată idealiști, amintește site-ul Euractiv, s-a transformat într-o mișcare de mase, reușind în mai puțin de 24 de ore să răstoarne o dictatură fascistă ce condusese țara cu o mână de fier, mai întâi sub Antonio de Oliveira Salazar (din 1926), apoi sub Marcelo Caetano.
Evenimentul a rămas în istorie ca Revoluția Garoafelor pentru că ele au fost florile puse de manifestanți în țevile puștilor și pe tancuri.
La o zi după puci, armata a anunțat crearea unui guvern de salvare națională, organizarea de alegeri libere și un program de reforme numit 3D: democratizare, decolonizare, dezvoltare.
Portugalia, ai cărei exploratori au început colonizarea Africii de către europeni în secolul al XV-lea, a acordat independență Guineei Bissau în 1974, iar în 1975 Mozambicului, Capului Verde, Sao Tome și Principe.
Intrarea Portugaliei în Uniunea Europeană în 1986 a ancorat ferm țara în comunitatea democratică internațională.
Populiștii, peste tot
Agenția Reuters observă că aniversarea Revoluției Garoafelor vine când extrema dreaptă se consolidează după alegerile generale de luna trecută.
Fondat în 2019, partidul anti-imigrație Chega (în traducere: Destul), condus de un fost comentator sportiv, a devenit a treia formațiune politică a țării.
Formațiunea populistă de dreapta promite printre altele rezolvarea crizei locative și reducerea șomajului, precum și combaterea corupției – toate, preocupări de frunte ale electoratului.
Un expert de la Universitatea Oxford, citat de Reuters, Vicente Valentim, spune că Portugalia a fost percepută multă vreme ca un stat „imun” la extrema dreapta, grație tocmai trecutului revoluționar, dar succesul Chega semnalează că lucrurile s-au schimbat.
Formațiunea populistă condusă de Andre Ventura a obținut 50 de locuri în parlamentul cu 230 de fotolii – de patru ori mai multe decât în alegerile trecute, demonstrând că alunecarea spre dreapta a ajuns, totuși, și în cea mai săracă țară din vestul Europei.
„A-ți cere scuze este cel mai ușor”
În pregătirea aniversării Revoluției din 1974, președintele portughez Marcelo Rebelo de Sousa a spus marți că Portugalia va trebui să plătească despăgubiri pentru trecutul său colonial.
Vreme de peste patru secole, amintește Reuters, 12,5 milioane de africani au fost răpiți și duși cu forța peste oceanul Atlantic. Portugalia a participat la aceste crime mai mult decât orice altă țară europeană, subjugând 6 milioane de africani, dar nu și-a asumat acest episod al istoriei, despre care aproape nu se predă nimic în școlile portugheze.
Dimpotrivă, unii portughezi continuă să vadă era colonială ca pe un motiv de mândrie națională.
Vorbind marți la Lisabona, președintele Rebelo de Sousa a spus că lucrurile trebuie să se schimbe, iar crimele, jafurile și masacrele din trecut nu mai trebuie trecute sub tăcere.
„Au fost acțiuni rămase nepedepsite? Au fost bunuri furate și neînapoiate nicicând? Trebuie să plătim prețul”, a spus Rebelo de Sousa.
Anul trecut, șeful statului portughez a spus că țara sa ar trebui să ceară scuze pentru comerțul transatlantic cu sclavi, dar nu a formulat scuze propriu-zise, spunând că faptele sunt mai importante decât vorbele. „A-ți cere scuze este partea cea mai ușoară”, a spus el.
📰 Europa Liberă este și pe Google News
