Continuăm prezentarea documentelor transmise de Fiodor Butenko, însărcinatul cu afaceri sovietice la București, regelui Carol al II-lea, după evadarea sa din România în anul 1938. Următoarele note ale diplomatului se referă la Mihail Ostrovski, fostul ambasador al URSS în România, conțin date cu privire la Legația sovietică din București, informează despre penetrația de la Curtea Regală, despre presa românească, relațiile cu Partidul Național Țărănesc și conexiunile cu Legația Spaniei și Japoniei.

CU PRIVIRE LA OSTROVSKI

Când în decembrie anul trecut am părăsit Moscova știam deja că soarta lui OSTROVSKI este pecetluită: îl aștepta fie moartea, fie închisoarea pe mai mulți ani și, în consecință – în nenumărate rânduri, i-am dat a înțelege lui OSTROVSKI aici, însă lui nu-i venea să creadă.

Motivele invocate de Moscova pentru sancționarea lui OSTROVSKI erau următoarele:

1. În 1923 OSTROVSKI era considerat ca troțkist de mare suprafață;

2. Soția lui OSTROVSKI, pe timpul cât a stat la București, acum doi ani, a avut legături foarte apropiate cu atașatul militar cehoslovac. Acesta a fost și motivul rechemării ei de la București la Moscova, unde se bănuia că ea află secrete de stat de la OSTROVSKI, pe care le transmite apoi atașatului militar cehoslovac.

3. La Moscova se bănuia că OSTROVSKI nu se va mai înapoia în Uniunea Sovietică, fiind suspectat că și-a însușit suma de un milion lei, la facerea contractului de construcție a Legației Sovietice din București, în complicitate cu arhitectul KALMANOVICI. Se mai bănuia că arhitectul român trimis de OSTROVSKI la Moscova este agent de Siguranță (numele nu-mi amintesc, însă mi se pare că este evreu).

4. Se bănuia, de asemeni, că OSTROVSKI întreprinde la București o fină propagandă progermană și proromânească și în niciun caz sovietică.

Am motive să cred că arestarea lui OSTROVSKI se va produce ceva mai târziu, aceasta fiind metoda adoptată de GPU (Glavnoe Politiceskoe Upravlenie – Direcția Politică Centrală, organ al NKVD, responsabil cu spionajul extern – n.a.), cum s-a procedat şi cu VINOGRADOV, pentru a nu se atrage atenția opiniei publice mondiale.

LEGAȚIA SOVIETICĂ DIN BUCUREȘTI

Întregul personal al Legației din București, precum și al celorlalte autorități sovietice (cu excepția lui GUVRIȚ, atașatul comercial), este în serviciul GPU. Sistemul a devenit principiu în actuala diplomație sovietică după arestarea lui IAGODA la Moscova și înscăunarea lui EJOV la putere (Nikolai Ejov, Șeful NKVD în perioada Marei Terori 1936-1938 – n.a.).

Iată funcțiile fiecărui membru al Legației Sovietice:

1. Șeful agenturii GPU la București este PIOTR LAPIN, camuflat ca atașat de legație, reprezentând pe șeful INO-GPU (Secția Externă a GPU), SLUȚKI. LAPIN este de origine rus, a activat mulți ani în Estonia și Lituania, îndeplinind aceleași funcții. Este ajutat în activitatea sa de soția lui, ANNA LAPINA. LAPIN deține toată rețeaua informativă, recrutată din rândurile populației românești (majoritatea dintre evrei), precum şi în rândurile personalului misiunilor străine din București.

2. Colaborator și ajutor direct al lui LAPIN este VLADIMIR VLADIMIROV. Este însărcinat cu legătura agenturii GPU în România; recrutează informatori și execută misiuni de încredere. Acum o lună a fost chemat la Moscova, de unde s-a înapoiat în ziua de 3 februarie cu însărcinarea de a suprima pe șeful emigrației ruse din București, anume MIHAILOV. VLADIMIROV a adus de la Moscova mari sume de bani pentru desăvârșirea acestei operațiuni. În ultimele zile el a desfășurat o energică pregătire a acestei operațiuni și poate numai faptul plecării mele de la legație va determina amânarea realizării acestui fapt.

3. KUKOLEV PAVEL, prim secretar de legație, om de încredere al lui EJOV, este pus la dispoziția lui LAPIN şi numai datorită incapacității sale și inculturii a fost utilizat superficial în activitatea GPU, adică în resortul tatonărilor, pe timpul audiențelor el fiind oficial șeful Secției Consulare. De altfel, VLADIMIROV, care a primit de curând confirmarea în postul de viceconsul, se ocupă efectiv de Secția Consulară și recrutează informatori printre solicitanții de la această secție.

4. Atașatul de presă, VLADIMIR BODROV, șeful agenției TASS, este cel mai periculos dușman al Statului Român. Specialist aviator militar, agenția TASS îi servește numai drept camuflare legală. În realitate însă el reprezintă aici Departamentul 4 al Comisariatului Războiului; are împuterniciri de la VOROŞILOV (Comisarul de Război al URSS – n.a.) și întreține agentură în cercurile înalte ale societății românești și printre militari. Legăturile sale au fost ținute în secret față de mine. În ceea ce privește legăturile lui cu ziariștii români, eu le cunosc numai în parte. El dispune de un fond special datorită căruia este perfect informat asupra situației politice interne și militare a României. Știu că de curând a expediat la Moscova un raport politic cu privire la situația din Basarabia. Prin el eu eram informat și la rândul meu comunicam Moscovei discuțiile de la Consiliul de Miniștri, unde el are un informator de valoare. BODROV urmărește cu atenție opera de înarmare a României și era și confidentul lui OSTROVSKI. În mine BODROV nu avea încredere în ceea ce privește chestiunile militare, însă era obligat să mă țină în curent cu situația internă politică din România. BODROV este rus.

5. ALEXANDR TANIN, camuflat ca șef al Turismului Sovietic (Inturist), organizație fictivă în România, este în realitate ajutorul lui BODROV. El a recrutat și a trimis la Moscova și Odessa, în decembrie 1937, o supusă română, sub pretextul turismului. În realitate, trimiterea ei la Moscova a fost făcută cu scopul de a fi supravegheată și verificată dacă nu este trimisă de Serviciul de Spionaj Român.

6. ȚELUIKO KIRIL, fost secretar consular, rechemat la Moscova în noiembrie anul trecut, a fost de asemeni în serviciul lui BODROV. El a încercat să recruteze pe un român, pentru BODROV, încercare care i-a eșuat și din care cauză a fost rechemat la Moscova.

7. FURMIN PIOTR, șeful cifrului; lucrează și locuiește într-un apartament din etajul III al Legației, construit special în acest scop. Nu i se permite să iasă niciodată din legație.

Starea de lucruri de la Legație din punct de vedere al activității diplomatice este cu desăvârșire nulă. Satisfacerea intereselor de agentură și spionaj presează și exclude cu desăvârșire o activitate normal diplomatică în România, transformând pe titularul legației într-un personagiu fără importanță, limitându-l la rolul de informatori și spion.

Deseori mi s-a propus să recrutez ca informator pe domnul KORETZ, consilier la Legația Cehoslovacă, lucru ce am refuzat sub pretextul lipsei de legături cu acesta. De altfel, eu pe KORETZ 1-am văzut numai odată și anume în gară, în ziua plecării lui OSTROVSKI, unde am și făcut cunoștință.

PENETRAȚIA CURȚII REGALE

Sursa de informații în ceea ce privește viața interioară a Majestății Voastre este dna ARCZISEWSKI (soția ambasadorului Poloniei la București – n.a.), care se găsește în serviciul GPU și este finanțată de LAPIN. Este drept că informațiile furnizate de dna ARCZISEWSKI, care le obține pe cale indirectă, au fost vagi și, în consecință, Legația Sovietică era numai în mică măsură informată despre evenimentele de la Palat.

Dna ARCZISEWSKI dă informații majoritatea privind activitatea Legației Polone. Astfel, noi am știut și am raportat la Moscova de proiectul vizitei Regentului Horthy la Varșovia încă cu 2-3 săptămâni înainte de a se fi produs. Informația ne-a fost transmisă mie și lui OSTROVSKI de către LAPIN, care o deținea de la dna ARCZISEWSKI.

OSTROVSKI a expediat la Moscova textul detaliat al conversației avute cu Majestatea Voastră, subliniind și acea parte din audiență de plecare referitoare la soarta lui. După audiența la Majestatea Voastră și aceea a Excelenței Sale Domnul Mareșal al Palatului, OSTROVSKI, sosind la Legație, a avut un leșin de câteva minute. În acele momente s-a petrecut în el o mare luptă sufletească. Lupta a fost cu atât mai augmentată cu cât i s-a comunicat de către mai multe persoane părerea Majestății Voastre adânc umană față de el ca om.

LEGAȚIA SPANIOLĂ

Relațiile dintre Legația URSS și cea spaniolă sunt foarte apropiate și amicale, fără să aibă totuși alte acțiuni comune decât informarea reciprocă. Chiar ieri, pentru a înlătura suspiciunile ce planau asupra mea, am petrecut câteva ore cu LOPEZ REY (Ambasadorul Spaniei la București – n.a.). Am făcut o plimbare cu mașina afară din oraș și apoi am luat micul dejun la mine. LOPEZ REY este neliniștit de vizita fostului ministru al Spaniei la Ministerul de Interne și astăzi intenționează să ceară relații cu privire la această vizită, de la subsecretarul de stat LUCIAN BLAGA.

Tot ieri, LOPEZ REY m-a rugat să-i împrumut din armătura Legației URSS un revolver pentru uzul său personal. Un alt revolver i se dăduse mai înainte și se găsește în prezent la consulul spaniol de la Constanța. LOPEZ REY mi-a comunicat ieri că el nu este lipsit de surse informative la București și că are aici o serie de legături personale (Preocupările pentru Legația Spaniei se datorau Războiului Civil din Spania, în care URSS susținea partida republicană, iar Germania și Italia pe cea monarhistă – n.a.).

LEGAȚIA JAPONEZĂ

Acum o lună, LAPIN a recrutat la Legația Japoneză un informator (mi se pare un supus român). Informatorul este un om cult, judecând după informațiile date, care erau scrise în limba franceză. Deoarece eu le-am tradus lui LAPIN în rusește, am avut ocazia să le cunosc conținutul. Nu ce poate spune însă că aceste informații aveau un important caracter politic.

PRESA ROMÂNEASCĂ

Influența noastră în presa românească se realiza mai înainte prin Lumina Românească, Reporter și indirect prin Adevărul și Dimineața. În prezent, după venire la putere a actualului cabinet, unica sursă a rămas Reporter, care primește o subsidie lunară de la legație prin Bodrov. În redacția ziarului Reporter există doi colaboratori care activează direct, după indicațiile lui Bodrov în chestiunile externe și interne ale informației gazetei. Deseori articolele pentru Reporter sunt fabricate în clădirea Legației și la Agenția TASS București.

RELAȚIILE CU NAȚIONAL-ȚĂRĂNIȘTII

Cu toate că sunt venit de puțină vreme în București, m-am introdus foarte bine în cercurile Partidului Național-Țărănesc, grație lui OSTROVSKI, care proteja aceste cercuri. Astfel am putut să fac cunoștință cu d-nii MANIU (Iuliu Maniu a fost președintele PNȚ – n.a.), MIHALACHE, RALEA, GHELMEGEANU, frații RĂDULESCU, VIȘOIANU, MADGEARU și alții.

Deseori OSTROVSKI se plângea de politica Moscovei și era revoltat că în vreme ce germanii cheltuiesc cu Garda de Fier numai în cursul anului 1937 – 62 milioane de lei – noi cheltuim sume foarte mici.

La un dejun care a avut loc în ianuarie 1938 la MADGEARU, acesta, profitând de prezența mea și a lui OSTROVSKI, a criticat aspru politica Angliei, Franței și a Sovietelor cu privire la această stare de lucruri...

În perioada șederii mele la București nu am avut niciodată ocazia să văd dacă OSTROVSKI plătea sume de bani național-țărăniștilor. O serie de banchete pe care OSTROVSKI le-a dat în onoarea țărăniștilor și tot atâtea banchete date la rândul lor de național-țărăniști, reprezentau nu atât expresii de mulțumire pentru sume deja primite, cât exprimarea speranțelor pentru viitor a unui ajutor cât mai activ din partea Sovietelor.

7.02. 1938 ss, F. BUTENKO (Va continua)

Mulțumiri dnului Vadim Guzun pentru oferirea lucrării Complimente de la Tanti Haritina. Spionaj sovietic în România, 1924-1944 (Cluj-Napoca: Argonaut, 2018), folosită în elaborarea acestei serii de publicații.