Pe 22 octombrie, la București au început discuțiile între oficiali români și ucraineni pe tema situației preoților care slujesc în Ucraina, în comunitățile de etnici români și a dorinței acestora de a avea slujbe în limba română. Este vorba de aproximativ 200 de preoți și comunități de câteva sute de mii de persoane.
La numai trei zile de la începerea negocierilor, pe 25 octombrie, după o întrevedere între trimisul Ucrainei la București și un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române, Sinodul condus de Patriarhul Daniel a acuzat că „autoritățile ucrainene au amânat nejustificat recunoașterea juridică a Asociației religioase «Biserica Ortodoxă Română din Ucraina»”.
Sute de preoți și sute de mii de cetățeni de etnie română, prinși în peisajul religios tensionat din Ucraina
Preotul Mihail Stegărescu este etnic român și slujește acum în limba română la Hagi Curda, un sat din raionul Ismail, regiunea Odesa. Biserica lui, la care vin regulat câteva zeci de credincioși etnici români, este subordonată Patriarhiei Române – Episcopia Basarabiei de Sud (cu sediul la Cahul, Republica Moldova).
Povestește pentru Europa Liberă că până în 2019, timp de 18 ani, a slujit în Biserica Ortodoxă Ucraineană, Mitropolia de Odesa, subordonată Patriarhiei de la Moscova, condusă de Kiril.
Preotul mărturisește că a decis să părăsească biserica subordonată Rusiei când o altă mare biserică din țară, Biserică Ortodoxă a Ucrainei, a primit, în 2018, de la Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, capul Bisericii Ortodoxe din toată lumea, cu sediul la Constantinopol (Istanbul), recunoașterea autocefaliei.
Din 2018, anul despărțirii bisericilor ortodoxe din Ucraina, în ramura kieveană, condusă de Patriarhul Epifanie, și ramura moscovită, condusă de Patriarhul Kiril, situația preoților și enoriașilor din țara vecină s-a complicat: o parte a rămas în parohiile subordonate Patriarhiei Moscovei, care susține invazia pe scară largă a Ucrainei, iar celalată parte a trecut la biserica autocefală ucraineană.
În august 2024, Parlamentul Ucrainei (Rada) a adoptat o lege care prevede interzicerea Bisericii Ortodoxe Ruse în țara vecină. Mai precis, legea prevede restricții atât de drastice încât, potrivit multora, Biserica Ortodoxă Rusă este prohibită în Ucraina, sub motiv, între altele, că ar adăposti operațiuni de spionaj.
Prin aceeași lege, Rada a dat un ultimatum „organizațiilor religioase” ucrainene cu legături în Rusia, să le pună capăt. Printre acestea, se afla și Biserica Ortodoxă Ucraineană, subordonată Moscovei până în 2022, în rândul căreia autoritățile de la Kiev au făcut descinderi și rețineri.
Preoții și credincioșii de etnie română din Ucraina sunt prinși la mijloc.
Este vorba despre statutul pe care îl vor avea începând cu luna mai 2025 preoții de etnie română din Ucraina. Ar fi câteva sute de preoți (200, conform unor organizații neguvernamentele, 500 conform Secretariarului pentru Culte din România) care ar sluji pentru câteva cele câteva sute de mii de etnici români din țara vecină.
Statisticile oficiale ale României par a-i include pe toți vorbitorii de limbă română, inclusiv pe cei care vorbeau, în Ucraina, așa-zisa limba moldovenească, între timp scoasă din lege de administrația din Republica Moldova.
În orice caz, nu este clar cât sunt de exacte sunt statisticile, de vreme ce România a acordat pașapoarte românești unor etnici ucrainieani, în condițiile în care în Ucraina este interzisă dubla cetățenie. Cu alte cuvinte, unii etnici români au cerut cetățenia română în baza unor legături mai vechi sau mai noi de familie, dar nu au putut să se declare români.
Termenul până la care preoții din Ucraina, inclusiv cei de etnie română, sunt nevoiți să aleagă între apartenența la Biserica Ortodoxă Ucraineană (care susține că în mai 2022 a tăiat legăturile cu Patriarhia Moscovei) sau la Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei, condusă de la Kiev, este de nouă luni începând din august 2024.
Două luni au trecut deja, au rămas șapte.
Unul dintre preoții români din regiunea ucraineană Odesa contactați de Europa Liberă și un reprezentant al unei organizații culturale românești din Cernăuți spun că cel puțin o parte dintre slujitorii etnici români care lucrează acum în Ucraina pentru Biserica subordonată Moscovei ar dori să se mute direct la Biserica Ortodoxă Română.
Numai că aceasta nu a primit încă acceptul Kievului de a înființa parohii sub propria umbrelă în Ucraina, așa cum a decis Sinodul de la București – în februarie 2024 – că vrea să facă.
Acum, la opt luni de la acea decizie, Sinodul condus de Patriarhul Daniel acuză vecinii de „amânare fără nicio justificare în legislația ucraineană a unui răspuns pozitiv” la cererea de înființare a „Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina”.
La prima vedere, s-ar spune că autoritățile de la Kiev se tem să încurajeze o prea mare apropiere a comunităților românești de instituții conduse de la București, știut fiind că atât teritorii din regiunea Cernăuți, cât și județele din sudul Rep. Moldova, Cahul, Ismail și Bolograd, au fost teritorii românești până la aplicarea prevederilor Pactului Ribbentrop-Molotov, în vremea celui de-al doilea război mondial.
Se pare însă că lucrurile sunt chiar mai complicate de atât.
Kievul temporizează într-adevăr înregistrarea Bisericii Ortodoxe Române.
Dar Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei așteaptă, la rândul său, de șase ani ca Biserica Ortodoxă Română să o recunoască, așa cum a decis capul Bisericii Ortodoxe, Patriarhul ecumenic al Constantinopopului, Bartolomeu I, în 2018.
Decizia de recunoaștere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Ucrainei de către capul Bisericii Ortodoxe la nivel internațional încheie istoric o perioadă de peste 300 de ani de control al Patriarhiei de la Moscova asupra teritoriului ucrainean. Detalii puteți citi aici.
Pe lângă Patriarhia de la Constantinopol, noua Biserica Ortodoxă a Ucrainei a mai fost recunoscută de Biserica Ortodoxă Greacă și de Patriarhia Alexandriei. Nu și de cea Sârbă și nici de cea Bulgară și, din motive evidente, nu de Biserica Ortodoxă Rusă de secole concurentă a Patriarhiei din Constantipol.
Autocefalia este o trăsătură distinctivă a tuturor statelor naționale din regiune. România a trecut de la statutul de mitropolit-primat, la Patriarhie, după Unirea din 1918, în 1925.
Pe scurt, ești stat național, independent? Dacă da, ai și Biserică Ortodoxă autocefală (adică ai biserica ta, independentă de a altora).
Confruntată cu regimul Putin care îi neagă dreptul la existență, Ucraina are nevoie de o Biserică autocefală, cu atât mai mult.
Ce spun mulți etnici români ortodocși din Ucraina
Preotul Mihail Stegărescu, din satul Hagi Curda, povestește cum a părăsit Biserica subordonată Moscovei, în 2019, trei ani înainte ca aceasta să rupă oficial, în 2022, legăturile cu Kremlinul.
„Atunci s-a dat o lege în Ucraina care spunea că noi, ca preoți, putem să mergem unde dorim. Eu, fiind român și luptând aici, în zonă, pentru ca bisericile să-și mențină slujba în limba română, am hotărât de cuviință că este timpul oportun să ies din Patriarhia Moscovei, Mitropolia de Odesa.”
„Fiind redeschisă Episcopia Basarabiei de Sud, ca succesoare românească a Episcopiei Cetății Albe și Ismailului, pe partea juridică și partea canonică, am socotit de cuviință că este dreptul meu moral și de conștiință să ader la biserica mamă și, fiind în zonă, să fiu cu episcopia celor care a fost succesoarea celor care au fost înaintașii noștri”, explică preotul.
Episcopia Basarabiei de Sud aparține de Mitropolia Basarabiei, cu sediul la Cahul, în Republica Moldova. Mitropolia Basarabiei a fost reactivată în 1992, de Biserica Ortodoxă Română de la București, după ce Republica Moldova și-a declarat independența dață de URSS (august 1991).
Bisericile ortodoxe din Ucraina care țin de Biserica Ortodoxă Română, chiar și via Republica Moldova, sunt însă excepții în Ucraina.
Preotul Mihail Stegărescu spune că, după ce a părăsit Biserica Ortodoxă care aparținea de Moscova, inițial, a slujit într-o biserică bulgărească, abia apoi și-a găsit locul într-o biserică românească.
Odată cu mutarea la o biserică românească, preotul Mihai Stegărescu beneficiază de drepturi pe care nu le-a avut niciodată de când slujește: salariu plătit de Patriarhia Română, asigurare medicală și bani de pensie puși deoparte.
Preoții care au fost sau mai sunt încă subordonați Patriarhiei Moscovei, fie ei din Ucraina sau Republica Moldova, nu primesc salarii.
Preotul Mihail Stegărescu descrie atmosfera religioasă din Ucraina ca fiind inconfortabilă pentru preoții etnici români: „Deoarece Mitropolia de Odesa (cea care a fost legată de Patriarhia Moscovei) are o influență foarte mare aici, pe noi, ca Biserică Ortodoxă Română, ne socot catolici, ne degradează prin diferite vorbe, propagandă, că Biserica Română e așa și pe dincolo.”
„În zonă, suntem doi preoți subordonați canonic Patriarhiei Române, dar tot aici mai sunt comunități românești și vreo 20 de parohii românești subordonate Mitropoliei de Odesa, Patriarhiei Moscovei”, continuă preotul.
Mihail Stegărescu afirmă că cel puțin unii dintre preoții din aceste parohii situate în comunități de etnici români ar vrea să se mute la biserici ale Patriarhiei Române, dar că nu au încă unde.
„De aceea s-a făcut demersul înființării Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina”, explică preotul.
Până acum, preoții români nu au primit un răspuns pozitiv de la Kiev. Totuși, prelatul crede că piedicile ar veni mai degrabă din partea autorităților regionale decât direct, de la administrația centrală de la Kiev.
Eu, până la război, am avut dosar penal de separatism.preotul Mihail Stegărescu
Cei mai mulți preoți vorbitori de română din Ucraina vor însă să rămână la Biserica Ortodoxă Ucraineană, care a ținut oficial, de Moscova, continuă Mihail Stegărescu.
De ce?
„Sunt încă unii preoți vorbitori de limba română, mai mult de jumătate, susținători ai valorilor Bisericii Ruse (care susține războiul împotriva Ucrainei, n.red.). Sunt puțini școliți în România. De fapt, mai toți sunt școliți la Odesa, la Kiev, la Moscova.”
„Influența asta, de 30 de ani, de gândire rusă, îi influențează mult, propaganda de discreditare a Bisericii Ortodoxe Române... că ei susțin că noi suntem catolici, cu calendarul corectat (românii ortodocși sărbătoresc Crăciunul ca în Occident, pe 25 decembrie, nu pe rit vechi, pe 6 ianuarie, n.r.) , prostii de genul acesta, iar pe oamenii simpli îi opresc de a gândi. Știți cum e la sat: ce spune părintele așa e. Poate că sunt preoți care vor să adere (la Biserica Ortodoxă Română, n.red.) dar frica asta de a face pasul ăsta, de a fi sancționați… Eu, până la război, am avut dosar penal de separatism”, mai spune preotul.
În această situație, l-am întrebat pe preotul Mihail Stegărescu dacă cei care slujesc în limba română nu ar putea să se mute la Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală, susținută de actuala putere de la Kiev, de vreme ce ultimatumul dat de Parlamentul de la Kiev impune ca, până în luna mai, să rupă orice legături cu Rusia.
„Nu socot normal, deoarece constituțional, pe partea juridică, în Ucraina, legea nouă ne permite dreptul la libertate religioasă. De ce noi să fim subordonați Bisericii de la Kiev?”, spune preotul, care aduce ca argumente faptul că teritoriile în care se află acum enoriașii ortodocși au aparținut României înainte de preluarea lor de către Uniunea Sovietică. Din punct de vedere religios, canonic, aceste comunități trebuie să aparțină Bisericii Ortodoxe Române, explică el.
Despre redesenarea hărții dintre Prut și Nistru din anii 40, puteți citi aici.
Pe scurt, pactul Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939, în fapt înțelegerea dintre Hitler și Stalin de a-și împărți sferele de influență și chiar teritorii îm Europa Centrală și de Est a dus la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Documentul prevedea în anexa secretă acapararea Țărilor Baltice și a Basarabiei de către Uniunea Sovietică. Când a fost pusă în aplicare, în iunie 1940, Stalin a vrut și jumătate din Bucovina, cu orașul Cernăuți, drept despăgubire pentru anii în care fosta gubernie Basarabia a făcut parte din Regatul României (1918-1940).
La momentul depunerii candidaturii sale de aderare la Uniunea Europeană, România a renunțat la orice revendicări teritoriale față de vecini și a încheiat cu Ucraina un tratat de bună vecinătate, la 2 februarie 1997.
La rândul său, în ultimii ani, din dorința de a adera la Uniunea Europeană, Ucraina și-a asumat respectarea drepturilor minorităților, inclusiv a celei românești.
Preoții români din Ucraina vor să fie „în afara vrajbei”, dar se tem de asimilare etnică
Aceeași întrebare – de ce nu se mută preoții de etnie română de la Biserica Ortodoxă Ucraineană la cea a Ucrainei, autocefală? – am adresat-o și vicepreședintelui Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, Eugen Patraș.
El reprezintă grupul de inițiativă a trei organizatii religioase din Ucraina (una din regiunea Cernăuți și două din regiunea Odesa) pentru înregistrarea asociației religioase „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”.
„Din mai multe motive”, spune Patraș. „În primul rând, suntem români și vrem biserică românească. Școli, de exemplu (cu predare în limba română, n.red.), erau 132 în 1991, moștenite de la URSS, și azi au rămas vreo 60, jumătate. Dacă se întâmplă să intre bisericile noastre în Biserica Autocefală, deci a lui Epifanie (n.r. Mitropolitul Epifanie, șeful noii Biserici Ortodoxe Ucrainiene Autocefale), vom fi distruși în 10-15 ani, vă dau garanție sută la sută”, argumentează avocatul Eugen Patraș.
Întrebat pe ce se bazează când avansează o asemenea ipoteză, reprezentantul românilor din zona Cernăuți răspunde: „Pentru că este o biserică ultranaționalistă, formată de politic, nu de Biserică!”.
Vicepreședintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți mai povestește că, din luna august, de când Parlamentul de la Kiev a interzis legăturile preoților din Ucraina cu Biserica Rusă, a depus nenumărate acte și a cerut aprobare pentru înființarea Asociației Religioase „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, așa cum a decis Sinodul de la București pe 29 februarie 2024.
El spune că, potrivit legii, autoritățile ucrainene ar fi trebuit deja să ofere un răspuns pozitiv până la finalul lunii septembrie:
„Termenul legal de soluționare unor asemenea cereri este de o lună de zile, așa spune legea. O lună de zile a trecut. După o lună de zile, n-am primit niciun răspuns.”
„Am trimis o nouă solicitare, cu rugămintea să ni se răspundă și mi-au dat răspunsul. În răspunsul Serviciului pentru etnopolitică și libertate de conștiință a Ucrainei, al cărui președinte este Viktor Yelenski, ni se spune că este un subiect foarte complex, necesită mai multe consultări cu experții, cu oamenii de știință pentru că atrage după sine, relații bilaterale între Ucraina și România, România și Ucraina”, completează Patraș.
Avocatul respinge orice asociere a refuzului de a se asocia Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, autocefală, cu afinitatea pentru Biserica Rusă: „Nu, nu suntem nici moscoviți, nu suntem nici pro Kiril (n.r. Patriarhul Moscovei și al Rusiei). În primul rând, când ne-au luat (n.r. rușii) în 1940, nu ne-a întrebat nimeni dacă și cu cine vrem. (…) Acum, să vedem cum vor face dovada în instanță, că nu poți închide toate bisericile, că sunt vreo 12.000 de biserici (n.r. biserici ortodoxe care au fost subordonate Moscovei). Dar asta mai puțin ne interesează pe noi. Ne interesează ca să fim în afara vrajbei”.
Iar ceea ce avocatul Patraș numește „vrajbă” se întâmplă tot mai des în Ucraina.
De exemplu, pe 17 octombrie, o confruntare violentă a izbucnit între credincioșii bisericilor ortodoxe rivale din Ucraina: Biserica Ortodoxă Ucraineană (subordonată Moscovei) și Biserica Ortodoxă a Ucrainei autocefală, potrivit Europa Liberă Ucraina.
Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ucrainene ar fi spart porțile de la intrarea în catedrala Sf. Mihail din orașul Cerkasi și au aruncat gaze lacrimogene într-o mulțime de credincioși ai Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Martorii au spus că preoții și enoriașii ai bisericii bisericii autocefale s-au baricadat în interiorul catedralei și au blocat intrarea.
Un corespondent RFE/RL a transmis de la fața locului că incidentul s-a încheiat abia după sosirea poliției și a activiștilor.
Catedrala Sf. Mihail din Cerkasi a fost desemnată biserică de garnizoană pentru forțele armate ale Ucrainei.
Tensiunile din jurul catedralei au avut loc în contextul eforturilor ample ale Ucrainei de a reduce influența Bisericii Ortodoxe Ucrainene care este legată istoric de Biserica Ortodoxă Rusă.
La Cernăuți, în luna septembrie, Capela Mitropoliților Bucovineni – folosită ca lăcaș de cult de credincioșii români în ultimele trei decenii – a fost preluată de autoritățile locale și oferită Bisericii Ucrainene, sub cuvânt că ar fi subordonată Moscovei.
Or, comunitățile românești au fost nevoite să se asocieze Moscovei încă de pe vremea lui Stalin, nu din loialitate pro-sovietică.
Ce spun autoritățile ucrainene și Biserica Autocefală de la Kiev despre înființarea de parohii BOR în țara lor
Biserica Ortodoxă a Ucrainei nu acceptă deocamdată, decizia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) de a înființa lăcașuri de cult proprii în Ucraina asupra cărora nu ar avea niciun control.
Mai ales în contextul războiului.
Ca reacție la decizia Sinodului BOR din 29 februarie, înalții prelații ucraineni au emis pe 7 martie un comunicat în care au anunțat că au reclamat gestul Patriarhiei Române la capul Bisericii Ortodoxe, Preasfințitului Părinte Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.
Sinodul Bisericii Ucrainene a declarat: „Unul dintre principiile fundamentale ale ordinii și structurii canonice a Bisericii Ortodoxe este că fiecare biserică ortodoxă locală are jurisdicție exclusivă pe teritoriul său canonic. De asemenea, Marele Sinod de la Constantinopol din 1872 a stabilit că baza formării structurilor canonice ale Bisericii nu poate fi exclusiv un principiu tribal care nu unește credincioșii ortodocși, împarte trupul unic al Bisericii și duce la schismă.
(...) În conformitate cu rânduiala canonică și definiția Tomosului privind autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina, numai Biserica Ortodoxă din Ucraina are jurisdicție canonică asupra întregului teritoriu recunoscut internațional, inclusiv recunoscut și prietenesc al statului român, al Ucrainei”, mai explicau liderii ordodocși de la Kiev.
În luna august, când Parlamentul ucrainean a votat legea care interzice activitățile Bisericii Ortodoxe Ruse din Ucraina și organizațiile religioase asociate cu aceasta, președintele Volodimir Zelenski a declarat că actul normativ este „o soluție care va întări independența spirituală ucraineană”.
Ce spun autoritățile române și Biserica Ortodoxă Română despre problema religioasă a etnicilor români din Ucraina
De la deciziile celor două Biserici ortodoxe, din România și Ucraina, au trecut mai bine de șapte luni, timp în care Bucureștiul a continuat să ajute țara vecină în războiul cu Rusia, inclusiv cu un sistem de apărare antiaeriană Patriot.
Abia în cursul acestei luni au început primele discuții la nivel oficial pe tema situației religioase a ortodocșilor de etnie română din Ucraina.
Pe 22 octombrie, secretarul de stat pentru Culte, Ciprian Vasile Olinici, l-a primit la București pe șeful Serviciului pentru etnopolitică și libertate de conștiință a Ucrainei, Viktor Yelenski.
Ciprian Olinici spune pentru Europa liberă că nu există rezultate concrete ale întâlnirii, care a fost una „de cunoaștere, politică”.
Întrebat dacă menirea discuțiilor este cumva și influențarea Bisericii Ortoxe a Ucrainei, care nu acceptă ca Biserica Ortodoxă Română să înființeze structuri proprii în țara vecină, Ciprian Olinici a declarat:
„Noi nu sperăm să întoarcem decizia. Noi creăm, la nivel diplomatic, la nivel de stat, un suport pentru ca cele două Biserici să poată dialoga. Bineînțeles, statul român susține demersul Bisericii Ortodoxe Române, îi oferă tot sprijinul, pentru că tot ceea ce înseamnă politică în interesul comunităților românești e susținut de statul român. Asta am transmis și părții ucrainene, că această dorință a Bisericii noastre Ortodoxe Române trebuie analizată în lumina legislației de acolo și pentru apărarea dreptului la identitate religioasă a românilor din Ucraina”, explică demnitarul român.
Tot el adaugă că România respectă autonomia tuturor cultelor dar, în același timp, discuțiile bilaterale trebuie să respecte regulile bisericești, canonice.
La București, șeful Serviciului pentru etnopolitică și libertate de conștiință a Ucrainei, Viktor Yelenski, a fost și la Ministerul de Externe (MAE), unde s-a întâlnit cu secretarul de stat pentru afaceri strategice Ana Tinca.
După întâlnire, MAE a transmis publicului că oficialul român i-a spus demnitarului ucrainean că „protejarea dreptului la educație, precum și la exercitarea serviciului religios în limba maternă reprezintă un drept fundamental.”
În paralel cu discuțiile dintre reprezentanții administrației ucrainene și române, dialogul ar fi trebuit să aibă loc și la nivelul celor două Biserici.
Joi, 24 octombrie, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Adrian Agachi, spunea pentru Europa Liberă că „în momentul de față, războiul între Ucraina și Rusia constituie cea mai importantă problemă, iar până la clarificarea finală a acestuia este de așteptat ca orice fel de discuții și decizii să fie influențate de un ritm lent”.
„Situația frontului de război este una volatilă și această conflagrație a creat și creează dificultăți foarte mari pe toate planurile. Există un dialog deschis – cum a fost întotdeauna – cu Bisericile Ortodoxe surori, care privește multe aspecte, ținând cont și de situația grea din regiune, dar roadele acestuia se vor vedea în timp, după ce lucrurile se vor liniști pe plan politic și social”, afirma Agachi.
„Ne dorim mai presus de toate ca oamenii să nu mai aibă de suferit din cauza războiului care a făcut enorm de multe victime și a afectat atâtea vieți omenești și suntem alături de cei aflați în această perioadă de grea încercare”, adăuga reprezentantul Patriarhiei.
A doua zi, pe 25 octombrie, Sinodul BOR transmitea într-un comunicat un mesaj sever. Și anume, că „a luat act cu regret de faptul că autoritățile ucrainene au amânat nejustificat, pe termen neprecizat, recunoașterea juridică a Asociației religioase Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”.
Capii BOR mai spuneau că asociația pe care ar vrea să o înființeze în Ucraina „îndeplinește toate condițiile solicitate de legislația ucraineană în vigoare”.
Ce se întâmplase între timp?
Șeful Serviciului pentru etnopolitică și libertate de conștiință a Ucrainei, Viktor Yelenski, se întâlnise cu episcopul-vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanu, secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Ce spun etnicii români din Ucraina despre situația religioasă
Un studiu făcut de Institutul de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți (IPSSC), între 1 august și 15 septembrie 2024, a cercetat opiniile a 250 de lideri sociali etnici români din Ucraina: profesori, preoți, muzicieni, lideri ai unor organizații.
Studiul a fost realizat cu bani de la Guvernul României, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, și se numește „Comunitatea românească din Cernăuți, Transcarpatia și Odesa. Barometru social – 2024”.
Directorul IPSSC, profesorul Marin Gherman, spune pentru Europa Liberă că peste 68% dintre cei 250 de lideri de opinie din comunitatea de români pe care i-au intervievat autorii studiului au spus că merg la bisericile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, canonic subordonată Patriarhiei de la Moscova.
„În linii mari, aproape jumătate au spus că n-au nicio legătură politică și canonică cu Moscova. Adică, în linii mari, această comunitate susține că biserica în general este legată cu Moscova, dar nu și în cazul localității și bisericii lor. Adică, ei nu simt această legătură la slujbe”, descrie profesorul părerea interlocurorilor.
Tot el descrie și starea de spirit a preoților români din cele trei zone ale Ucrainei în care sunt etnici români (majoritatea sunt în Regiunea Cernăuți):
„Când vorbim despre preoți, este subliniat un anumit risc, o frică, pe de o parte, de a nu fi exclus din comunitatea religioasă a preoților, a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care ține de Moscova. Pe de altă parte, este și o frică de reacții din partea comunității locale sau din partea autorităților ucrainene. Altfel spus, cumva se blochează acest proces, prin nedorința de a fi expus unor riscuri.”
„Ca un colac de salvare pentru aceste biserici, este acceptată ideea aderării la Biserica Ortodoxă Română”, spune el.
Gherman crede că transparența de ambele părți – România și Ucraina – pare să fie singura soluție.
De altfel, studiul realizat în această toamnă arată că 70% dintre cei 250 de lideri ai comunității românești din Ucraina descriu climatul din țara vecină ca unul „al fricii și incertitudinii”.
Autorii studiului i-au întrebat pe cei 250 de subiecți și care cred ei că este efectul schimbării de către Ucraina, a doua oară, în decembrie 2023, a Legii minorităților.
36,5% spun că legea nu schimbă situația de fapt, 30% consideră că a oprit efectele negative ale legilor precedente privind minoritățile, iar aproape 20% afirmă că actul normativ a făcut situația vorbitorilor de limba română și mai dificilă.
În ceea ce privește reticența administrației ucrainene și a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei de a accepta deschiderea unor biserici proprii ale Bisericii Ortodoxe Române, directorul Institutul de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți spune că ea se explică prin trauma războiului.
„Ucrainenii, decidenții politici ucraineni privesc lumea din jur prin ochelarii lor de război, prin ochelari de Donbas sau de Crimea. Este și o noțiune în științele politice - ochelari etnici. Odată ce au avut o traumă din partea unei vecin, ei se tem să se întâmple ceva bisericesc pe ascuns. Ei văd totul în jur cu reticență și temere, chiar dacă România este un mare sprijin pentru Ucraina în momentul de față”, explică profesorul Marin Gherman.
Doctor în Studii Politice, filozoful și diplomatul Theodor Paleologu spune pentru Europa Liberă că rezolvarea problemei religioase a preoților etnici români din Ucraina ține mai degrabă de țara vecină, care ar trebui să „se debaraseze de tradiții sovietice”.
Profesorul Theodor Paleologu crede că problema ar trebui rezolvată de Bisericile din cele două țări, și nu de administrație.
Cât privește rezerva pe care Biserica Ortodoxă Română o are în a recunoaște autocefalia Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Theodor Paleologu crede că Patriarhia Română preferă să rămână rezervată, recurgând la o „eschivă”, pentru a nu strica relațiile cu alte Biserici Ortodoxe care, la rândul lor, ezită să susțină noua Biserică din țara vecină.
Articol preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
