În săptămânalul Observator cultural, Cristian Pârvulescu înscrie scrisoarea trimisă președintelui României de către unul dintre avocații președintelui american în tehnicile „marketingului confuziei” – o tehnică de deturnare a atenției opiniei publice de la anumite subiecte către altele, induse. Numai că s-a aflat foarte repede, nu doar că poziția lui Rudolph Giuliani nu are nicio legătură cu poziția Casei Albe (a precizat-o prompt ambasadorul american la București), dar și că autorul scrisorii a recunoscut că a fost plătit de Liviu Dragnea pentru acest demers. Totuși, manipularea a lucrat: deja subiectul corectării statului de drept (cerută de Giuliani, adică, vezi Doamne, de Statele Unite) a fost amorsat, iar violențele polițienești din 10 august și atacul împotriva independenței Justiției au trecut pe un plan secundar.
„Oare, scrie Pârvulescu, lobbiștii americani angajați pentru a oferi aparența susținerii administrației americane pentru Liviu Dragnea nu au găsit alte persoane mai credibile care să confirme teoria abuzului DNA și a deturnării statului de drept de către statul paralel ?”
Teodor Tiță scrie în Dilema Veche despre asaltul asupra uneia dintre ultimele instituții independente: Parchetul general. În speță, procurorul general. Jurnalistul nu se îndoiește că Augustin Lazăr va cădea sub loviturile lui Liviu Dragnea, cum a căzut și procurorul-șef anticorupție Laura Codruța Kovesi. „Nicio cantitate de indignare de pe Facebook sau chiar din stradă nu va fi suficientă în fața unei strategii a disperării care are orice alt obiectiv în afară de acela de a servi interesul public”, scrie Teodor Tiță.
Atunci când orice urmă de dialog dispare, coaliția de guvernare obligă oamenii să își abandoneze nu numai letargia, ci și neutralitatea...
În ciuda acestei evidențe, el crede că nu are rost „să fii spectator la propria distrugere”. E preferabil „să te distanțezi, să te regrupezi și să încerci să îți aduci aminte ce ești”. „Atunci când orice urmă de dialog dispare, când orice mână întinsă ține strâns un baston, coaliția de guvernare obligă oamenii să își abandoneze nu numai letargia, ci și neutralitatea”.
„Se duce o bătălie pe viață și pe moarte pentru ca ministrul Justiției să păstreze controlul total asupra Inspecției judiciare (IJ), instituție devenită brațul său armat, și implicit al actualei puteri, împotriva magistraților critici sau incomozi”, scrie Ioana Ene-Dogioiu pe site-ul ziare.com. Ministrul de justiție Tudorel Toader a dispus scoaterea din Direcția Națională Anticorupție a unor procurori care funcționau acolo cu delegație. În schimb, ca să-și asigure conducerea de care are nevoie la Inspecția Judiciară, vrea să dea ordonanță de urgență pentru menținerea în funcție a actualilor șefi de acolo, ca interimari, deci cu delegare. Potrivit legii, la încheierea mandatului trebuie organizat concurs pe aceste funcții. Numai că Partidul Social Democrat s-a asigurat din timp prin suspendarea regulamentului de concurs, astfel încât acum are un „motiv” să nu-l organizeze.
Toate aceste lucruri agită mult lumea magistraturii. Potrivit ziare.com, 200 de magistrați, între care și cei șase care candidează la funcția de procuror-șef anticorupție într-o selecție repetată, solicită o întrevedere cu ministrul Toader. Judecătorii și procurorii semnatari se declară nemulțumiți de afirmațiile ministrului justiției privitoare la sistemul judiciar, ele „pot aduce prejudicii societatii în general, atât pe plan intern, cât şi la nivel internaţional”. „Considerăm că, în contextul desfășurării unor anchete penale importante și cu puternic impact social, poziția actorilor oficiali trebuie să fie una echilibrată și responsabilă".
