O analiză semnată Denis Cenușă și publicată de agenția de presă IPN este preluată și de presa din România. Textul se referă la relația moldo-rusă în contextul creat de rezultatul alegerilor anticipate din luna iulie.
Se constată că abordarea pragmatică și calmă a președintelui Maia Sandu a găsit la Moscova un calcul la fel de pragmatic : „Negarea noilor circumstanțe politice din Moldova este contra-productivă pentru promovarea intereselor rusești de lungă durată”, mai ales că „deschiderea dialogului bilateral ar putea descuraja acțiuni interpretate la Moscova drept neprietenoase (limba rusă, aderarea la sancțiunile occidentale etc.)”. La fel a gândit și Maia Sandu atunci când a evitat „capcanele geopolitice întinse de Dodon și Voronin” și când nu a respins oferta de vaccinuri rusești (31% dintre moldoveni erau în favoarea lor, față de numai 10% în favoarea celor occidentale). Denis Cenușă spune că Moscova își calibrează atitudinea pornind de la premisa că forțele pro-europene vor rămâne în continuare dominante. Cu susținere dublă pentru cooperarea europeană față de aderarea la Uniunea Economică Euroasiatică, Rusia „ar putea să rămână în ecuație pe termen lung” prin „relansarea procesului de reglementare a conflictului transnistrean”. În speță, a planului Kozak. Maia Sandu nu va accepta niciun fel de formulă de federalizare, dar, scrie Cenușă, „guvernarea de la Chișinău poate valorifica deschiderea rusească pe subiectul transnistrean pentru a reintegra țara în cât mai multe domenii. În orice caz, identificarea unei soluții politice (…) trebuie amânată până când teritoriul constituțional atinge un nivel rezonabil de reformare și modernizare”.
Retragerea americană din Afganistan denotă „frică de talibani”, consideră Petre M. Iancu (Deutsche Welle), care o și vede la dimensiuni catastrofale : „frică de talibani, de presă şi de propria umbră, politicienii apuseni se întrec în penibil”. „Ce rămâne când, în vest, dispare frica de Dumnezeu? Ce rămâne când adevărul e «relativ» şi se ascunde lesne? Când elitele politice găsesc şuvoaie de vorbe goale să le inunde naţiunile şocate de incompetenţa dregătorilor” ș.a.m.d. Acuzații asemănătoare planează, în viziunea lui Petre M. Iancu și asupra „dregătorilor europeni şi a birocraţiilor aliate din G7 şi NATO”, dintre care nu lipsesc autoritățile române.
Există însă un text încă mai critic la adresa autorităților române. Dan Tăpălagă îl semnează pe G4Media și îl intitulează „Indolența președintelui Iohannis. Neșansa unor afgani”. Argumentele jurnalistului: „România nu se poate lăuda până la această oră, cel puțin oficial, cu nici un colaborator afgan extras, în timp ce Polonia a anunțat că a încheiat operațiunile de salvare (peste 1300 de persoane)”. Ședința de ieri a Consiliului Suprem de Apărare a Țării a venit la două săptămâni de la „declanșarea iadului de la aeroportul din Kabul”, iar comunicatul final al Ministerului de Externe spune că (îl cităm pe Tăpălagă) „România se zbate (...) să extragă colaboratori, dar (...)aceștia, ghinion, nu reușesc să ajungă la aeroport. (...)Neclar cum reușesc toți colaboratorii afgani ai altor țări (...) să ajungă cumva la avioane, numai colaboratorii românilor se pierd pe drum”. Teza lui Dan Tăpălagă este că atât Armata Română cât și Ministerul Afacerilor Externe chiar s-au zbătut, dar „n-au primit la timp mandatul politic pentru a acționa. Unii poate că au plâns în pumni de frustrare și neputință”.
