În Italia, astfel, parlamentarii au preferat să-l păstreze pe bătrânul (80 de ani) președinte Mattarella pentru încă un mandat; în Portugalia, de asemenea, a fost preferată continuitatea, iar partidul socialist al lui António Costa a ieșit învingător în alegerile anticipate de ieri.
În Franța, câștigătoarea simulacrului de scrutin pentru a alege candidata comună a stângii pentru alegerile prezidențiale din aprilie este acum o femeie de culoare.
În Spania a avut loc în weekend un summit al extremei drepte europene, organizat de partidul spaniol Vox, summit la care a participat și premierul maghiar Viktor Orbán.
În Marea Britanie se înmulțesc, dacă se putea mai mult, necazurile lui Boris Johnson, care caută acum, aparent, să deturneze atenția votanților propunând sporirea efectivelor NATO în Europa de est și anunțând, ca o inițiativă a guvernului său, dublarea efectivelor britanice trimise în răsăritul continentului.
Iar în Croația a devenit publică lupta între președintele pro-rus Milanović și premierul pro-european și pro-ucrainean Plenković.
Să le luăm pe rând:
În Italia, după o săptămână de vot parlamentar care, pentru o parte a presei, a semănat cu un episod din serialul de pe Netflix Squid Game (8 runde de vot în 6 zile), în care toți candidații au fost eliminați unul după altul, Sergio Mattarella a fost reales, Mattarella bis, cum scrie La Republica (759 de voturi din cei 1009 “mari electori”); Corriere della Sera constată măcelul dintre partidele politice (Squid Game davvero).
În Portugalia, extrema dreaptă partidul Chega, creat abia în 2019, nu a reușit să ajungă decât pe locul trei, însă, cum o remarcă, la Bruxelles, Politico, este totuși o premieră, deoarece până acum Portugalia era o excepție în Europa, neavând un partid de extrema dreaptă.
La Lisabona, Diário de Notícias subliniază faptul că primul care l-a felicitat pe învingătorul socialist António Costa a fost premierul spaniol Pedro Sánchez, de asemenea un socialist. Întreaga peninsulă iberică, constată, în Spania, El Pais, astfel, se arată acum guvernată de socialiști. Obținând direct majoritatea absolută, socialiștii portughezi au obținut, de asemenea, o victorie “istorică”.
În Franța, un soi de vot intern improvizat al partidelor de stânga, în perspectiva alegerilor prezidențiale din aprilie, a arătat ieri că preferata alegătorilor, dacă ar fi să se găsească un candidat comun, se arată acum a fi fosta ministră socialistă a justiției Christiane Taubira. Christiane Taubira devine astfel prima femeie de culoare candidată la președinția Franței (ea fiind originară din Guyana Franceză).
Cum a amintit-o, la Londra, The Times, Taubira (în vârstă de 70 de ani) este cea care a legalizat în Franța căsătoria pentru persoanele de același sex. Le Monde estimează însă astăzi, în prima pagină, că această candidatură a lui Taubira, ce pare preferată de mulți alegători, nu face decât să întețească confuzia în stânga spectrului politic din Franța.
Dar, cum o constată Le Monde, ceilalți principali candidați ai partidelor de stânga, ecologistul Yannick Jadot, extrem-stângistul Jean-Luc Mélenchon și socialista Anne Hidalgo au respins deja ideea de a se ralia în spatele lui Taubira, cu toate că ea o depășește deja în sondaje pe cea care ocupă funcția de primar socialist al Parisului: Anne Hidalgo (și ea de origine străină: spaniolă), însă care nu reunește pentru moment decât 4% în intențiile de vot declarate.
Totul rămâne de făcut pentru această candidată provizorie a stângii franceze, constată și la Bruxelles Le Soir.
În acest timp, la Madrid a avut loc în weekend un summit al extremei drepte europene, organizat de partidul spaniol Vox, la care a participat și premierul maghiar Viktor Orbán, alături de cel al Poloniei, Mateusz Morawiecki, și de șefa dreptei naționaliste franceze, Marine Le Pen.
Summitul a fost marcat de faptul că Marine Le Pen nu a semnat acea parte a declarației comune în care se exprimă solidaritate cu Ucraina. Textul publicat pe site-ul ei nu menționează Ucraina.
Viktor Orbán va călători mâine la Moscova, în încercarea de a obține de la Putin (pentru care Orbán nu își ascunde admirația), condiții mai bune pentru livrările de gaz către Ungaria.
Nimic nou pe frontul de est
Iar în jurul Ucrainei continuă baletul militaro-diplomatic. În Franța, cum o anunță Libération, «șefa armatelor» (cum e numită acum ministra apărării, de când Macron a decis că ministerul însuși se va numi: «Ministère des Armées») Florence Parly a anunțat trimiterea a câtorva sute de militari francezi în România.
Joe Biden a confirmat, de asemenea, că va trimite trupe suplimentare în Europa de Est, iar astăzi va avea loc o ședință extraordinară a Consiliului de Securitate al ONU în chestiunea Ucrainei.
Cu toate astea, atât secretarul general NATO Jens Stoltenberg, cât și oficialii din diferitele capitale occidentale au ținut să insiste și să sublinieze că, deși toată lumea îi promite Ucrainei material militar și sprijin de toate felurile, nu poate fi vorba de a desfășura concret, la sol, pe teritoriul Ucrainei, militari occidentali pentru a lupta împotriva Rusiei.
(Cf. și blogul pe care îl țin la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan, din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
Croația și un «erou al Rusiei»
În Croația găsim o situație similară cu cea din Cehia, unde președintele Miloš Zeman se arată sistematic a fi un pro-rus cu totul opus guvernului.
În Croația, de asemenea, președintele Zoran Milanović, partizan al lui Putin, l-a numit pe premierul Andrej Plenković «agent ucrainean». cum o subliniază la Moscova Kommersant.
Principalul cotidian croat, Jutarnji List, scrie că Milanović devine astfel «noul erou al Rusiei», deoarece afirmă sus și tare că el nu înțelege rațiunea sancțiunilor occidentale impuse Moscovei.
London calling
La Londra revin în atenție, pe lângă toate problemele lui Boris Johnson, revelațiile trecute în legătură cu favorurile pe care Johnson le-ar fi acordat unei ex-model din SUA pe vremea când era primarul Londrei. El Pais a scris deja despre “afemeiatul” Johnson și al său “trecut muieratic” (el pasado mujeriego, cum sună candid formula în spaniolă) al lui Boris Johnson. Frumoasa americancă Jennifer Arcuri pare astfel să fi cheltuit peste 110.000 de lire sterline din bani publici însoțindu-l pe Boris Johnson în misiuni comerciale, pe când el era primar al Londrei.
În același timp, șefa diplomației, Liz Truss, a promis, cum o anunță Politico, în același context al întețiri tensiunilor cu Rusia, că guvernul va lua noi măsuri care să îi vizeze și pe oligarhii ruși instalați la Londra.
Era și timpul: cum a scris-o în weekend The Sunday Times: „Nimeni n-a făcut mai mult pentru a canaliza fluxul de bani veniți din Rusia decât armata recrutată la Londra de avocați, bancheri și contabili; nimeni n-a fost mai îngăduitor cu oligarhii lui Putin decât politicienii Marii Britanii; și, în consecință, nimeni nu este mai vinovat decât noi înșine pentru faptul că cei mai mari magnați din Rusia pot trata războiul ca pe un divertisment.”
Nord Stream 2: o conductă trece pe-acolo
În tot acest timp, fostul cancelar al Germaniei, Gerhard Schröder, pare decis să se arate și el un «erou al Rusiei». Schröder, care este acum președintele companiei ruse de energie Nord Stream 2, cea care administrează conducta de gaz ce dezbină Occidentul, a declarat, potrivit Politico, că vizita ministrei germane de externe Annalena Baerbock în Ucraina, înainte de întâlnirea cu omologul ei rus Serghei Lavrov la Moscova, ar putea fi văzută ca o „provocare”. Schröder a acuzat, de asemenea, Ucraina – iar nu Rusia – de provocare și „zornăit de săbii”.
