Contraofensiva lansată cu aproape două săptămâni în urmă de armata ucraineană cu scopul declarat de a recupera toate teritoriile ocupate de Rusia, inclusiv peninsula Crimeea, pare să nu fie „ce ne așteptam”, „mai degrabă asistăm la extinderea unui tip de operațiune care în rusă se numește razvedka boem (разведка боем)”, o operațiune de „recunoaștere prin luptă”, spune istoricul de la București Armand Goșu, autorul unei recente biografii a președintelui rus Vladimir Putin și un bun cunoscător al lumii post-sovietice.
Într-un interviu cu Europa Liberă, istoricul Armand Goșu explică această tactică, de ce Ucraina s-a simțit cumva obligată să lanseze contraofensiva, de ce Rusia ar putea să piardă pentru că nu înțelege, de fapt, Occidentul și la ce garanții de securitate ar putea spera Ucraina, în absența unei invitații formale de a adera la NATO.
Armand Goșu predă din 2004, la Universitatea din București, istoria politică a Rusiei și a URSS, istoria politicii externe și a diplomației sovietice, evoluții în fostul spațiu sovietic și introducere în istoria serviciilor secrete sovietice.
Cele mai recente studii semnat de istoricul Armand Goșu, „Rusia, o ecuație complicată”, ediția a doua care actualizează analiza războiului din Ucraina și „Putin, obsesia imperiului”, au apărut în 2022, la editura Polirom.
Ideile principale:
- Ucraina trebuia să răspundă așteptărilor și să declanșeze contraofensiva.
- Pare să nu fie „la ce ne așteptam, dar este normal”: rușii și-au creat trei linii de apărare în lungul frontului care par să „funcționeze”.
- „(...) nu poți să desfășori cu succes operațiuni ofensive dacă nu ai sprijin aerian, adică avioane de luptă și nu ai apărare antiaeriană.”
- „(... ) mai degrabă asistăm la extinderea unui tip de operațiune care în rusă se numește razvedka boem (разведка боем). Asta înseamnă operațiune de recunoaștere prin luptă.”
- Se pare că ucrainenii nu folosesc acum decât „trei din cele 12 brigăzi de asalt pregătite în Occident”, restul sunt „în spatele frontului”.
- „(...) Rușii nu înțeleg funcționarea Occidentului, și pe asta mă bazez în optimismul meu, când sper că acest război se va încheia nu în favoarea Rusiei, ci în favoarea Ucrainei.”
- La summit-ul NATO de la Vilnius este de așteptat ca Ucrainei să i se ofere garanții de securitate după „modelul grupului de sprijin de la Ramstein”, prin coaliții „of the willing” (a celor care vor și pot).
Europa Liberă: Oficial, contraofensiva ucraineană a început cu aproape două săptămâni în urmă, cu noile arme livrate de Occident, lansarea ei a fost confirmată de președintele Volodimir Zelenski. Cum vi se pare că înaintează?
Armand Goșu: Cred că a început de mai mult, această ofensivă a fost pregătită (...) undeva de la sfârșitul lunii aprilie.
Parcă nu este ceea ce așteptam de la ea, și cred că este normal. În septembrie, după retragerea din Harkiv (Harkov), și după ce în octombrie a fost numit la comanda armatei ruse [generalul] Serghei Surovikin, principalul lui obiectiv a fost să construiască aceste linii de apărare în sud [-ul liniei de front dtin Ucraina] și pare că și-a făcut destul de bine treaba. Ucrainenii i-au împins [pe ruși] peste Nipru în noiembrie, dar generalul Surovikin a construit: sunt trei linii de apărare acolo, a doua este cea principală, cu fortificații, cu șanțuri betonate, cu locuri de tragere bine amplasate.
Nu sunt militar, dar citesc analizele experților militari care spun că nu poți să desfășori cu succes operațiuni ofensive dacă nu ai sprijin aerian, adică avioane de luptă și nu ai apărare antiaeriană. O apărare antiaeriană suficient de bună cu sisteme de tip Patriot sau și mai moderne, care să te salveze de rachetele balistice.
Or în momentul acesta, ucrainenii nu au nici avioane, nu au nici [sisteme] de rachete...au două sisteme Patriot pe care rușii se tot jură, din două în două săptămâni că le-au distrus. La ultima conferință de presă la Sankt Petersburg, [președintele rus Vladimir] Putin a spus că au distrus cinci (!) sisteme Patriot, ucrainenii având numai două.
Cred că ucrainenii nu aveau ce să facă, trebuiau să înceapă contraofensiva. Se apropie summit-ul NATO de la Vilnius, trebuiau să arate ceva.
Sunt liderii occidentali, care au și ei de „livrat pe intern”: uite, ucrainenii au început contraofensiva. Cred că mai degrabă asistăm la extinderea unui tip de operațiune care în rusă se numește razvedka boem (разведка боем).
Asta înseamnă operațiune de recunoaștere prin luptă. O faci cu puțini militari, te duci, ataci, dar principala ta misiune este să faci cercetare - recunoaștere. Să vezi cum sunt distribuite forțele adversarului, care sunt punctele de comandă, unde este artileria lui, să afli unde sunt depozitele de muniții. Judecând după primele zece zile, cam așa ceva ar fi această contraofensivă.
Mai este ceva: dacă informațiile sunt corecte, de la ministerul [ucrainean al] Apărării, doar trei din cele 12 brigăzi de asalt, care țin de ministerul de Interne și care au fost pregătite în Occident ( în America, în Marea Britanie, în Germania, în Polonia, în Suedia) pentru această contraofensivă, doar trei sunt pe câmpul de operațiuni sau în apropierea și participă nu direct la lupte, cât la diverse operațiuni legate de această ofensivă. Restul sunt în spatele frontului.
Europa Liberă : Pe teren, practic, în ce constă această strategie de „cercetare-recunoaștere” (razvedka boem)?
Armand Goșu : Pur și simplu ucrainenii - [comandantul armatei ucrainene, Valeri] Zalujnîi pare un general extrem de competent - testează pe o întindere foarte lungă de ca. 1.200 de kilometri frontul rusesc. Atacurile, în zona cea mai de vest au loc în zona Zaporojie, în apropierea Niprului. După ce [barajul de la] Kahovka a fost aruncat în aer, au venit inundațiile, iar primele operațiuni ucrainene sunt în imediata apropiere.
[Operațiunile] cele mai de succes au avut loc în regiunea Zaporojie, unde au fost eliberate opt sate, sunt puțin peste 100 de kilometri pătrați, destul de mult când comparăm cu rușii care au bătut pasul pe loc la Bahmut luni și luni de zile.
(...) Cel mai nordic punct este Kupiansk, în regiunea Harkiv (Harkov). Ai o mie de kilometri de linia frontului, unde ucrainenii testează.
În prima fază au fost clar patru puncte de luptă: cele mai intense erau Bahmut și Zaporojie. După aceea, mai recent pe 13-14 [iunie], erau trei puncte iar acum, intensitarea luptelor a scăzut foarte mult. Ceea ce din nou pare să confirme că asistăm la operațiuni de razvedka boem (разведка боем).
Europa Liberă: O strategie de lungă durată, numai că se apropie summit-ul NATO de la Vilnius, din iulie. Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg a spus deja luni, 19 iunie, că Ucraina nu va primi o invitație oficială pentru aderare. Kiev-ul așteptă însă cel putin garanții de securitate [din partea aliaților occidentali]. Pe de altă parte, țările occidentale au livrat și continuă să livreze arme Ucrainei, dar liderii lor trebui să poată și ei spune populațiilor lor „am livrat arme, efortul merită, uite rezultate”. Cât timp are Ucraina și mai ales, cât de important este summit-ul de la Vilnius?
Armand Goșu: Aș fi putut să fie mai important decât se conturează! Trebuie să înțelegem că Occidentul nu este Rusia și nu funcționează ca Rusia. Aici [în Occident] sunt instituții democratice, sunt alegeri. Teama liderilor occidentali este că populația ar putea obosi la un moment dat iar sprijinul pentru Ucraina să devină un fel de „pietră de moară” de piciorul guvernelor occidentale. Pe asta mizează Putin.
Putin cunoaște însă Occidentul într-un mod caricatural, ce au putut [înțelege] el sau oamenii din anturajul lui - care nu sunt foarte educați, au făcut academii militare, de KGB, de FSB, unde Occidentul este tot timpul luat peste picior, caricaturiza.
Acum Putin este șocat că Occidentul încă nu a lăsat din brațe Ucraina, dar mizează teribil pe faptul că Occidentul se va plictisi, că va interveni oboseala, așa-numita „Ukrainian fatigue”, care s-a mai făcut resimțită în capitalele europene prin 2008 [n.r.summitul NATO de la București], 2009.
Contextul s-a schimbat însă. Lui Putin nu-i vine să creadă că Occidentul a sărit să apere Ucraina, cum el nu a înțeles că dacă intră cu trupe în Ucraina, va determina poporul ucrainean să se ridice la luptă, și pe fondul mobilizării exemplare a ucrainenilor, Occidentul va trebui să reacționeze,
Occidentul nu a escaladat, cum îl acuză Putin, doar a răspuns la escaladările Rusiei.
(...) Rușii nu înțeleg funcționarea Occidentului, și pe asta mă bazez în optimismul meu când sper că acest război se va încheia nu în favoarea Rusiei, ci în favoarea Ucrainei. Forțele binelui, pentru odată în istorie, vor înfrânge forțele răului.
Europa Liberă: Ne întoarcem la summitul NATO de la Vilnius. Ucraina, țară în război, nu va primi o invitație oficială de aderare, se știe dar se vorbește insistent de garanțiile de securitate. A vorbit despre ele clar și apăsat președintele francez Emmanuel Macron la summitul Comunității Politice Europene din Moldova, la fel – dar poate mai indirect – cancelarul german Olaf Scholz. Concret, cum ar putea arăta aceste garanții, ca să fie și solide, și cine le-ar putea oferi?
Armand Goșu: Este clar că nu sunt pe aceeași pagină. Polonia, Marea Britanie, Statele Unite, Canada nu sunt deloc pe aceeași pagină cu Franța, Italia, Germania. Totuși este un mare progres: și la Paris, și la Berlin, și la Roma s-a înțeles că securitatea Europei depinde de securitatea Ucrainei. Ucraine este poate cea mai importantă piesă a securității europene. Viitoarea arhitectură de securitate a Europei este imposibilă fără integrarea Ucrainei atât în NATO cât și - pentru bunăstarea Europei - în Uniunea Europeană.
Ține de abilitatea elitelor de la Paris sau Berlin de a explica popoarelor lor că sprijinirea Ucrainei este soluția corectă din punct de vedere moral. Investiția este importantă pentru propria securitate.
S-ar fi putut face mai mult la summit-ul de la Vilnius, dar (...) mă aștept din partea „anglosax-ilor” - cum spune propaganda rusă - americani, canadieni, australieni, polonezi, baltici, nordici, Suedia, Finlanda - cei care înțeleg miza enormă pe care o are acest război pentru securitatea Europei și arhitectura de securitate a întregii lumi, ei să vină să propună niște soluții.
Soluții nu pot fi decât asemănătoarea cu grupul de sprijin pentru Ucraina de la Ramstein: adică, America, Marea Britanie, Polonia - ar fi minunat să fie și Germania, și Franța - să dea niște garanții de securitate Ucrainei. Asta i-ar spune lui Putin că ideea lui cu Occidentul care obosește și lasă din brațe Ucraina, nu este realistă.
Cred că în cadrul NATO se vor crea niște coaliții „of the willing” (a celor care vor), niște alianțe între parteneri [care vor oferi garanții securitate].
Sunt convins că Ucraina nu va fi abandonată, miza Ucrainei pentru securitatea întregii lumi este mult prea mare.
Dacă astăzi Occidentul abandonează Ucraina, nu ar face decât să-i dea satisfacție lui Putin, mâine Xi [Jinping, președintele Chinei] va trage concluziile, va rezolva cum știe el problema Taiwan-ului, poimâine alte forțe revizioniste vor încerca... Nu că nu vom avea pace pe glob. Va fi un semnal pentru orice nebun, orice dictator, orice regim autoritar că poate să declanșeze oricâte războaie, pentru că nimeni nu-l va sancționa.
(Text editat pentru claritate și concizie)
