Sunt 27 de ani de la aderarea Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi din 1995 autorităţile de la Chișinău contează pe sprijinul APCE în aplicarea reformelor şi trecerea la dialogul post-monitorizare. Expertul în drept constituţional și fost viceministru de externe Nicolae Osmochescu e de părere că autorităţile statului au promis multe și au făcut prea puțin în ce privește funcționarea instituțiilor democratice și implementarea reformelor.
Nicolae Osmochescu: „Reforma justiției și lupta împotriva corupției, dar și problema transnistreană, rămân restanțele pentru care R Moldova este monitorizată. Cu situația din justiție, inclusiv reforma procuraturii, unde am fost, acolo și suntem, poate ceva și mai complicat. Pe problema transnistreană, succese ioc și combaterea corupției succese ioc. Tot ce s-a încercat nu a fost dus până la bun sfârșit. Fie au rămas la jumătate de cale, fie au rămas doar ca promisiuni. Dar promisiunile nu au crezare.”
Deși încheierea acestei monitorizări a fost o prioritate pentru toate guvernările, ea mai continuă pentru că de la o guvernare la alta, politicile se schimbă și ele nu sunt coerente pentru a avea o claritatea încotro se merge, a declarat Europei Libere, fostul ministru al Justiției și fost președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase.
Alexandru Tănase: „Prin urmare decizia de renunțare la monitorizare și trecerea la etapa post-monitorizare nu va fi una neaparat legată de calitatea reformelor, ci va fi mai mult o decizie politică. Dar nu există un standard european pe justiție, cu atât mai mult nu există nici pe procuratură. De asta, decizia va depinde, probabil, de starea generală a democrației în R Moldova, de durabilitatea reformelor. Poate mai mult contează durabilitatea decât textele de legi adoptate. Noi avem a treia, sau chiar a patra Lege a Procuraturii, ultima a fost aplaudată de toată lumea, dar s-a văzut foarte clar că ea nu funcționează așa cum trebuie să funcționeze si nu a asigurat o calitate și o schimbare în sistemul de urmărire penală. Iată de ce eu cred că decizia de trecere la următoarea etapă post-monitorizare va fi una politică, care va depinde de foarte mulți factori, mai puțin chiar decât performanțele pe care guvernul le va avea în domeniulreformei judiciare și a procuraturii.”
Alexei Tulbure, fost reprezentant moldovean la ONU și la Consiliul Europei sugerează că Republica Moldova trebuia de mai multă vreme să treacă la dialogul post-monitorizare.
Alexei Tulbure: „Din iulie 2021 până acuma a fost suficient timp, bine, noi luăm în calcul războiul și toate crizele, dar un an este de ajuns pentru a porni schimbări care pot deveni ireversibile și pot schimba fundamental lucrurile. Mai mulți experți, noi am insistat pe nevoia curățării sistemului, adică eliminarea din justiție și procuratură a persoanelor corupte, discreditate. Da este adevărat, guvernarea a decis să meargă pe calea vetting-ului, evaluării externe, însă vetting-ul e „o plăcere costisitoare” și va dura ani de zile. Până când acest vetting va lua amploare și se va încheia, dacă se va încheia vreodată în Republica Moldova, din această guvernare poate să nu mai rămână nimic. Puterea politică poate fi schimbată, pentru că noi vedem că în justiție se bate pasul pe loc. Chiar și în Consiliul Superior al Magistraturii sunt persoane care demult trebuiau să părăsească sistemul. Dar aceste persoane decid soarta judecătorilor și acestui sistem numit justiție. Sunt multe probleme, dar guvernarea trebuie să insiste să le rezolve. Moldova are și merite. Principalul merit acum e gestionarea crizei refugiaților, e o apreciere recunoscută pe plan internațional. Aici avem despre ce vorbi, dar trebuie să ne facem ordine în propria casă, trebuie să implementăm reforme. E al treilea deceniu de când promitem reforme. E o rușine. Dar mai este ceva. Cu o astfel de justiție nereformată noi nu avem ce căuta în UE. Cetățenii vor lua cu asalt CEDO sau Curtea de Arbitraj de la Luxemburg, pentru că dacă vom ajunge sau nu în Uniunea Europeană e una, dar dacă nu va funcționa sistemul judecătoresc, nimeni nu va avea încredere în sistemul moldovenesc. Dar e nevoie de schimbări și în economie, și în alte domenii, și prioritar rămâne sectorul de justiție.”
