Un atac cu drone asupra unui terminal petrolier situat pe coasta Mării Negre a Rusiei a declanșat o dispută diplomatică între Ucraina și Kazahstan. Aceasta a scos în evidență dependența țării din Asia Centrală de un singur oleoduct pentru exporturi și a pus în pericol aprovizionarea cu benzină a Europei.
Pe 28 noiembrie, drone navale au lovit o structură circulară plutitoare situată la 5 kilometri în largul portului rusesc Novorossiisk, unde se află baza flotei ruse din Marea Neagră.
Este vorba de o instalație de ancorare offshore - Single Point Mooring (SPM) - care permite totodată pomparea țițeiului în tancuri petroliere. În Novorossiisk există trei astfel de instalații. Una din ele se afla deja în mentenanță. Se pare că atacul a avut un impact devastator asupra capacității portului de încărcare a țițeiului.
„Fiecare instalație de ancorare are o capacitate de pompare de 800.000 de barili pe zi. Operațiunile vor scădea acum efectiv la o treime din capacitatea normală de încărcare offshore”, a declarat Vlad Paddack, cercetător la Nightingale Intelligence, o companie de cercetări politice, pentru RFE/RL.
Situația este neplăcută pentru Rusia, care încarcă prin acest port țițeiul din câmpurile petroliere ale Caucazului de Nord. Dar este mult mai gravă pentru Kazahstan, care exportă 80% din țițeiul său printr-o singură conductă către Novorossiisk.
„Kazahstanul s-a trezit într-o situație în care și-a construit principala rută de export printr-o singură țară: Rusia”, a declarat analistul politic kazah Dimaș Aljanov.
Într-un interviu acordat Serviciului kazah al RFE/RL, el a afirmat că țara este acum „ostatică” a deciziilor politice luate „cu mulți ani în urmă”.
O vulnerabilitate strategică
Operatorul conductei, Caspian Pipeline Consortium (CPC), nu a răspuns imediat la solicitările RFE/RL de a comenta atacul, pe care l-a denunțat ca fiind „un atac terorist intenționat”.
Potrivit lui Serghei Vakulenko, cercetător principal la Carnegie Russia Eurasia Center, vânzările de petrol în străinătate asigură cam 40% din totalul veniturilor provenite din export ale Kazahstanului.
Guvernul kazah a înaintat un protest oficial guvernului ucrainean referitor la ceea ce a numit „al treilea act de agresiune împotriva unei instalații exclusiv civile”. La începutul acestui an, un atac cu drone a avariat o stație de pompare a CPC în regiunea Krasnodar din Rusia, urmat de un alt atac asupra biroului său din Novorossiisk.
Ucraina a răspuns dur la plângerea Kazahstanului.
Afirmând că forțele sale armate „slăbesc sistematic potențialul militar-industrial al agresorului”, Ucraina a remarcat „absența unor declarații anterioare din partea Kazahstanului care să condamne atacurile Federației Ruse asupra civililor din Ucraina”.
În timp ce repercusiunile diplomatice se extind, Kazahstanul se confruntă cu probleme, inclusiv cu o criză de timp.
„Cele două noi SPM-uri aflate în stadiu avansat de finalizare în Dubai nu pot fi instalate rapid; livrarea, instalarea și punerea în funcțiune vor dura câteva luni. Având în vedere ultimele perturbări, cele trei SPM-uri nu vor fi operaționale înainte de vara-toamna anului 2026”, a spus Paddack.
„Un SPM modern și comparabil cu unitățile CPC costă între 80 și 120 de milioane de dolari, ceea ce face ca înlocuirea și lucrările neplanificate la infrastructură să reprezinte o povară financiară semnificativă”, a adăugat el.
În plus, chiar și după ce totul va fi reparat și înlocuit, Ucraina ar putea încerca să lovească din nou. Dar dependența Kazahstanului de piețele europene este doar o parte a tabloului. Relația este una cu două sensuri.
Consecințe neprevăzute
Joe Webster, cercetător principal la Atlantic Council, a declarat pentru RFE/RL că blend-ul CPC din Kazahstan este „ușor și dulce” – perfect pentru producția de benzină.
„Kazahstanul este al treilea partener al Uniunii Europene în ceea ce privește petrolul, după SUA și Norvegia. Aproximativ unul din nouă barili importați de petrol provine din Kazahstan”, a spus el.
Cu alte cuvinte, pierderea petrolului kazah agravează problemele existente ale Europei în ceea ce privește înlocuirea aprovizionării din Rusia, care a fost redusă masiv ca răspuns la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Kremlin în 2022.
„Sincer, mă tem că întreruperea aprovizionării prin CPC ar putea avea un impact asupra Europei. Ar putea afecta Europa mai mult decât Rusia. Așadar, cred că este corect să ne întrebăm dacă aceste atacuri sunt sau nu optime din punct de vedere strategic”, a adăugat Webster.
Serghei Vakulenko, de la Carnegie, a exprimat o opinie similară cu privire la efectele secundare neașteptate ale acțiunilor Ucrainei.
Deși acestea afectează volumul exporturilor Rusiei, retragerea petrolului kazah de pe piață ar putea însemna, de asemenea, că „India, China și Turcia vor fi mai dispuse să cumpere petrol rusesc” la prețuri mai mari decât în prezent, a scris el.
Un alt aspect este implicarea Occidentului în industria petrolieră kazahă, care a beneficiat de investiții din partea unor companii precum Chevron, ExxonMobil, Shell și altele. De fapt, Chevron deține o participație de 15% în CPC.
Este posibil ca, pentru Kazahstan, cea mai bună speranță de a menține exporturile de petrol prin conducta CPC către Rusia să fie presiunea exercitată de țările occidentale asupra Kievului pentru a renunța la viitoare atacuri.
Alte câteva opțiuni
Vulnerabilitatea Kazahstanului a determinat reluarea discuțiilor despre diversificarea rutelor sale de export.
A doua cea mai importantă rută a Kazahstanului implică folosirea petrolierelor pentru traversarea Mării Caspice până la Baku, în Azerbaidjan. De acolo, conducta BTC (oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan) traversează Georgia până la Ceyhan, pe coasta mediteraneană a Turciei.
În 2024, aproximativ 1,5 milioane de tone de petrol au fost pompate prin BTC. Dar acest volum trebuie comparat cu cele 63 de milioane de tone transportate prin conducta CPC. Extinderea acestei rute este limitată de numărul de petroliere din Marea Caspică, precum și de capacitatea conductei în sine. Ruta BTC este, de asemenea, semnificativ mai scumpă.
Kazahstanul exportă, de asemenea, o parte din petrolul său către piețele europene prin conductele Drujba, care traversează Rusia și Belarus. Acestea au fost, de asemenea, afectate de atacuri repetate cu drone ucrainene.
Deci, poate Kazahstanul să se reorienteze spre est?
Datele Băncii Mondiale din 2023 arată că Astana a exportat petrol în valoare de 3,81 miliarde de dolari către China, comparativ cu 23,6 miliarde de dolari către Europa.
Iar reorientarea bruscă spre est nu este neapărat ușoară.
„Nu cred că cererea din Xinjiang, vestul Chinei, ar fi suficientă pentru a absorbi toți acești barili”, a spus Webster.
Construirea unui conducte care să ajungă până la coasta de est a Chinei, centrul puterii economice a țării, ar fi extrem de costisitoare, a adăugat el. „Nu știu de ce companiile petroliere chineze ar lua în considerare acest lucru. Așadar, cred că probabilitatea redirecționării petrolului din Kazahstan către China este foarte mică.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
