Linkuri accesibilitate

Ziarele despre ziare: cum presa pe hârtie are încă multe zile înainte


S-a tot vorbit și se vorbește despre moartea presei pe hârtie, cea imprimată, pe care o cumperi de la chioșc și o citești la terasă. Ni s-a tot spus că ea ar fi pe cale de dispariție.

În realitate, însă, dacă ne uităm la publicații cum este săptămânalul satirico-politic francez Le Canard enchaîné, care tocmai a ajuns în chioșcuri astăzi, vedem că el are particularități unice. Cu un grafism niciodată schimbat încă de la prima apariție în 1915, acum mai bine de un secol, Le Canard oferă, săptămână după săptămână, un jurnalism de cea mai mare calitate, cum greu găsim în alte țări.

Chiar și numele publicației, Le Canard enchaîné, “Rața înlănțuită”, este un joc de cuvinte pe “canard”, care în argou francez înseamnă “ziar”, termen care desemnează de fapt orice publicație tipărită (însă doar in Franța, nu și în Belgia sau Elveția), iar „lanțurile” din numele ziarului trimit la cenzura de care a suferit Le Canard de-a lungul veacului său de existență deseori singuratică.

Le Canard enchaîné, nu este însă singura publicație de acest tip în Franța. Mai avem acolo și Charlie Hebdo (cf. foto). (Mai multe despre revistele politico-satirice franceze, cu profil unic in lume, aici.) Este vorba de reviste care nu au publicitate în paginile lor tipărite, și nici pe site, care trăiesc așadar doar din vânzările concrete ale conținutului pe hârtie, lucru din ce în ce mai rar astăzi.

Analize politice adevărate, serioase

Mai mult cunoscute pentru caricaturile lor, cele două reviste săptămânale, Le Canard enchaîné și Charlie Hebdo, oferă în fiecare număr analize politice dintre cele mai serioase. “Război rece nedeclarat între Washington și Pekin”, analizează astfel Le Canard în numărul său tocmai apărut pentru săptămâna aceasta (doar în ediția pe hârtie).

Revista citează concluziile raportului CIA din 7 octombrie care spune că „cea mai mare amenințare geopolitică cu care se confruntă planeta în secolul XXI este cea a unui guvern chinez din ce în ce mai ostil”. Potrivit Le Canard enchaîné, CIA, în SUA, tocmai a creat un China Mission Center (CMC) care va avea ca misiune studierea dușmanului comunist confucian chinez. Program vast, cum o scrie Le Canard, pentru că asta implică, printre altele, recrutarea de informatori în cadrul ierarhiei comuniste. Agenția americană recrutează, de altfel, prin anunțuri în ziare, de ai crede, cum o zice Le Canard, că CIA nu a avut până acum «pekinologi».

Este oare presa «de stânga»?

Hazardul face că tot Le Canard, care este de tendință neo-liberală de centru-dreapta, oferă azi o analiză detaliată a întregii prese franceze, pornind de la obsesia conservatoare care e aceea că întreaga presă mondială (și implicit și cea din Franța) ar fi dominată de o ideologie stângistă.

Cum o scrie Le Canard, în Franța, cotidianul Le Monde, care reprezintă centrul perfect și jurnalismul cel mai neutru, este considerat “de stânga” de către oamenii de dreapta și “de dreapta” de către militanții stângiști.

Aflăm astfel că Le Monde vinde 424.000 de exemplare pe zi. Le Figaro, cotidianul care este limpede de dreapta, ziarul dreptei catolice bine-cugetătoare, vinde 339.000 de exemplare pe zi. Dar Libération, autenticul cotidian al stângii intelectuale pariziene, nu reușește sa vândă decât 83.000 de exemplare pe zi. Unde ar fi atunci dominarea presei de către ideologia de stânga? când Le Figaro vinde de patru ori mai mult decât Libération, iar cel mai privit canal de televiziune este TF1, al gigantului cimentului și telecomunicațiilor Bouygues, greu de bănuit de cripto-bolșevism și care ocupă 50% din piață, altfel zis e o televiziune privită zilnic de jumătate din francezi. Orizontul presei franceze nu pare astfel câtuși de puțin roșu.

Ce este presa în realitate, văzută ca surogat social

Cum o spune economista și feminista (și accesoriu soția econoclastului Thomas Piketty) Julia Cagé:

„Odată cu Internetul – și criza economică din 2008 – consecințele concurenței din presă asupra pieței publicității n-au încetat să se agraveze, cu atât mai mult cu cât majoritatea presei a crezut că publicitatea va reveni, ignorând faptul că în procente din PIB scăderea veniturilor din publicitate în presă începuse încă de la sfârșitul anilor 1950. Neînțelegerea în fața a ceea ce se petrecea în realitate a fost însoțită de eroarea istorică, al cărei preț e plătit azi, de a pune online conținutul ziarelor în mod gratuit. Pariind pe faptul că publicitatea va fi suficientă pentru a monetiza asta. Dar pariul s-a dovedit dublu eronat. Pe de o parte, a dus la devalorizarea informației: cum să-i mai faci pe cetățeni să priceapă că informația pe care o consumă are un preț chiar dacă le-o oferi gratis?”

Gratuitatea informației

Continuă însă să existe ziare care funcționează și pe hârtie, dar care încă oferă întregul conținut în mod gratuit. Un asemenea ziar este The Guardian, în Marea Britanie, care, scriind în această dimineață despre noul tratat economic dintre guvernul lui Boris Johnson și Noua Zeelandă, ne informează că în cadrul acesteia există o clauză specifică prin care dansul haka va fi protejat.

Haka este dansul de război, spectaculos și tradițional, pe care îl practică, de pildă, echipa națională de rugby (precum aici), iar Noua Zeelandă a protestat și continuă să protesteze împotriva felului în care Marea Britanie și-a însușit acest dans pentru felurite evenimente. Iată însă că acum Londra a acceptat să includă protejarea acestui dans într-un tratat comercial, deși el nu aduce nimic la Produsul Intern Brut (PIB).

Pentru a rezuma, așadar, Internetul nu pare gata să înlăture definitiv ziarele tradiționale. Asta – în ciuda faptului că până și cineva ca Donald Trump anunță acum că își lansează propria sa rețea socială, pe Internet. Fostul președinte a anunțat ieri lansarea rețelei controlate de tehnicieni plătiți de el, botezată “Truth Social”, care, asigură el, va fi gata luna viitoare, în noiembrie, în versiune Beta, iar în 2022 va fi lansată la scara întregii SUA, indică Axios. “Cenzura rețelelor sociale a devenit una din principalele teme ale lui Donald Trump, încă înainte ca Twitter să-i închidă contul pentru răspândirea de știri mincinoase în legătură cu alegerile pe care el le-a pierdut și cu asaltul împotriva Capitoliului din 6 ianuarie", amintește site-ul de informații.

Cum se vede, viitorul presei rămâne complex, însă este limpede că ea nu se pregătește să dispară.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG