Primele alegeri fără observatori internaționali au fost organizate conform standardelor internaționale. Un semn de maturitate democratică, spune Richard Barrett, membru al Comisiei Veneția. Sistemul electoral si codul electoral s-au schimbat prea des în Moldova. Intr-o lume ideala, sistemul electoral este ca un tapet pe perete. Este acolo,același mereu, un semn de stabilitate al țării, mai spune Barrett. În interviul acordat online Europei Libere, expertul irlandez punctează ce mai are de schimbat Moldova în materie de alegeri și explică de ce vremea alegerilor cu largi misiuni de obserbatori internaționali pare a fi de domeniul trecutului.
Europa Liberă: Richard Barrett, mebru al Comisiei Veneția, discutând cu Europa Liberă din Irlanda. Mulțumim! Nu ați putut observa alegerile din Moldova de anul acesta, așa cum făceați de obicei. Desigur, de vină este pandemia de coronavirus. Alegerile au trecut, avem o câștigătoare, doamna Maia Sandu, aleasă președintă a Republicii Moldova. Dar vor veni și alte alegeri în anii care vin, iar problemele existente ar trebui rezolvate. Ce trebuie Moldova să repare până la următoarele alegeri?
Richard Barrett: „Da, este adevărat, regret că nu am putut fi în Moldova pe perioada alegerilor, cum am făcut-o ani de zile, dar pandemia ne-a ținut acasă. Ca și alte țări cu trecut asemănător, Moldova se confruntă cu o serie de probleme când vine vorba de organizarea alegerilor. Una dintre ele este înregistrarea votanților. Nu există o situație clară a tuturor celor cu drept de vot și nici nu este clar dacă toți cei cu drept de vot sunt înregistrați pentru a putea vota. În Moldova există o emigație destul de mare, situație care se regăsește și în Irlanda. Foarte mulți dintre cei care au drept de vot nu mai trăiesc în țară. Numele lor rămân însă în registrele de vot multă vreme după ce ei au plecat. O altă problemă nerezolvată este finanțarea alegerilor. Regulile sunt complicate. Banii pentru campaniile electorale sunt bani publici. Ca atare, trebuie să fie corespunzător cheltuiți și cheltuirea lor foarte minuțios explicată și dovedită. O a treia chestiune este utilizarea necorespunzătoare a banilor publici în procesul electoral. Asta înseamnă că cei aflați în funcții publice și care au acces la acești bani își folosesc autoritatea conferită de funcție pentru a-și crește șansele de câștig în alegeri. Asta nu este valabil doar în Moldova, ci și în Irlanda sau alte țări. Folosirea școlilor drept secții de votare, beneficiind și de influența profesorilor din acele școli, reprezintă o altă problemă. De altfel, acum câțiva ani, din ce îmi aduc aminte, a fost un caz în justiția moldoveană chiar pe această temă, a folosirii resurselor.”
Europa Liberă: Unii ar putea spune că nu trebuie să avem așteptări atât de mari de la o democrație tânără ca Moldova, în condițiile în care în democrații vechi, precum Elveția, nu există încă transparență în ceea ce privește finanțarea partidelor politice sau a campaniilor electorale. Unii ar putea spune: iată, chiar și fără acezstă transparență, se poate trăi bine.
Richard Barrett: „Să știți că toate regulile privind transparența finanțării partidelor politice și a campaniilor electorale s-au aprobat în Irlanda, țara mea, acum 20 de ani. Deci putem spune că avem democrații cam de aceeași vârstă. Orice democrație trebuie să se bazeze pe o serie de reguli care peste tot sunt aceleași. Dacă se cheltuie, în campanie electorală de exemplu, bani publici, atunci cei care îi cheltuie trebuie să explice pe ce și de ce i-au cheltuit.”
Europa Liberă: În câteva luni facem un an de pandemie. Nu ne-am putut îngheța viețile, am mers mai departe, țări ca România, Moldova, Georgia, ca să nu mai vorbim de Statele Unite au organizat în aceste condiții alegeri.
Richard Barrett: „Așa este. Dar alte țări au decis să amâne alegerile. Dacă ai la dispoziție o lună să plănuiești alegerile, este posibilă o organizare în regulă. Căci nu se știe ce se întâmplă dacă amâni. Este de dorit să nu se întrerupă procesele democratice, iar alegerile fac parte dintre acestea. Sigur, din cauza pandemiei oamenii nu s-au putut întâlni sau reuni la mitinguri, deci interacțiunea la alegeri este diminuată. Se pune problema ce se întâmplă dacă cei dintr-o secție de votare se infectează. Trebuie să găsești imediat înlocuitori. La o conferință dinaintea alegerilor, dl Corneliu Păsat, de la Comisia Electorală Centrală de la Chișinău, ne-a arătat cum au organizat alegerile în această perioadă specifică. Prezentarea a demonstrat că responsabilii moldoveni au acordat o atenție deosebită acestor detalii, și la fel am aflat că s-a întâmplat în Georgia și Serbia. Schimbarea legilor electorale durează mult.”
Europa Liberă: Mulți s-au temut că absența observatorilor va vicia alegerile și rezultatul acestora. Se pare că nu a fost așa. Este acesta un semn de maturizare a democrației în Moldova?
Richard Barrett: „Poate că da. Țări care în trecut invitau mulți observatori, s-au descurcat foarte bine și fără, adaptându-se la situație. După ani și ani de monitorizare, cred că s-a format deja o masă critică de persoane care înțeleg procesul și criteriile, le aplică și alegerile sunt organizate conform standardelor internaționale. Prin urmare, este posibil ca în astfel de țări să fie nevoie de prezența observatorilor doar o dată la 10 ani, pentru a verifica procesul. Poate că formula unor misiuni largi de observatori nu mai este actuală. Si poate să fie vorba de maturizare. Țările se maturizează. Sistemul electoral si codul electoral s-au schimbat prea des în Moldova. Într-o lume ideală, sistemul electoral este ca un tapet pe perete. Este acolo, sistemul electoral trebuie sa devină o temă plictisitoare. Campania, la fel. Sistemul electoral trebuie să devină stabil, să fie același mereu, un semn de stabilitate al țării.”
