În topul medaliilor obținute la JO de la Paris, se află cele mai puternice și bogate țări din lume. SUA, China, Australia, Franța, Marea Britanie alcătuiau pe ultima sută de metri „Top cinci”, după numărul de medalii obținute. Țările lumii investesc sute de milioane de dolari în sportivii lor, atât din bugetul de stat, cât și de la donatori privați.
În schimb, unele țări nu-și permit nici măcar să asigure sportivilor echipamentul necesar pentru cea mai importantă competiție.
Comitetul Olimpic al Nigeriei (țară bogată în petrol, dar ultra-coruptă) nu a reușit să cumpere sau să închirieze o bicicletă pentru ciclista Ese Ukpeseraye, prima concurentă olimpică la acest sport din țara ei. Din cauza participării anunțate „din scurt” la cursele Keirin și Sprint, nu a avut bicicleta corespunzătoare probelor.
„În spiritul sportiv, echipa Germaniei mi-a sărit în ajutor și mi-a oferit o bicicletă”, a declarat Ukpeseraye.
Proiectele de stat și sponsorizările atrag oamenii spre sport
Denis Vieru, care a câștigat prima medalie olimpică a Moldovei la judo, a fost unul din sportivii care în preajma Jocurilor Olimpice au vorbit public despre importanța investițiilor în sport.
„Este foarte bun acest proiect Judo în școli. După aceste rezultate frumoase de la Jocurile Olimpice, oamenii tot mai mult se atrag. Este o cultură, o educație specială”, a declarat judocanul.
„Avem o țară micuță, dar ne bucură faptul că reușim. Sunt progrese. Îmi place mult că sunt schimbări, spre exemplu dublarea burselor. Premiile sunt destul de OK comparativ cu alte țări. Evident, ne dorim mai mult. Cu pași mici vom ajunge la un rezultat și mai frumos chiar ce ține de finanțare, Legea sponsorizării, sponsorii care vin cu o motivare și susținere puternică. Partenerii evident au un rol foarte important în progresul și ajutorul unui sportiv. Startul bunei dispoziții vine din partea lor”, continuă Vieru.
Guvernul de la Chișinău i-a promis lui Vieru 2 milioane de lei (în jur de 100.000 de euro) pentru medalia de bronz obținută la Paris. O parte dintre ei, a promis că-i va dona. Și Adil Osmanov a cucerit o medalie la Paris - bronzul în categoria sa de greutate.
Sportivilor moldoveni li s-a oferit o mână de ajutor în 2023 și de la autoritățile române, care i-au invitat să se antreneze peste Prut pentru JO. Argumentul românilor a fost că astfel vor putea participa la cantonamente comune sportivii din ambele țări și că fiecare va avea de câștigat de pe urma prezenței celorlalți.
Românii câștigă medalii în ciuda condițiilor de antrenament
Sportivii români au atras atenția asupra condițiilor în care trebuie să se antreneze. Înotătorul David Popovici, care a luat o medalie de aur și una de argint, le-a transmis politicienilor că este nevoie de investiții în sport. Campionul se antrenează într-un bazin exterior, care vara îl lasă cu urme de bronz de la ochelari, dar iarna este acoperit cu un balon care menține o atmosferă sufocantă.
Mihaela Cambei, care a câștigat argintul la haltere, se antrena până anul trecut la Clubul Sportiv de la Onești, într-o sală veche, fără vestiare și fără ventilație.
Gimnastele române s-au confruntat și ele cu lipsa fondurilor și a dotărilor. Echipa a reușit să se califice la JO după 12 ani de pauză, însă la sfârșitul anului trecut au lansat un apel pentru donații prin intermediul Europei Libere și au reușit să strângă 300.000 de euro pentru aparate noi.
Din favelă, pe podium
Rebeca Andrade, gimnasta braziliană care a câștigat aurul olimpic individual pentru exercițiul la sol, a crescut în favelele de lângă Sao Paulo, cartierele defavorizate de unde puțini scapă din ciclul sărăciei. Mama i-a crescut singură pe Rebeca și cei șapte frați ai ei, iar la vârsta de doar patru ani mergea pe jos două ore împreună cu fratele ei ca să ajungă la antrenamente, până când fratele ei a găsit o bicicletă la fier vechi și a strâns conserve până când a reușit să o ia la schimb.
La zece ani, când i s-a oferit ocazia să devină sportivă profesionistă, Andrade a considerat că astfel își va scoate familia din sărăcie. În acei primi ani de competiție, antrenorii i-au cumpărat echipamente.
Ani mai târziu, după ce a devenit vedetă în urma participării la JO de la Tokio, Andrade a ajuns să fie sponsorizată de mai multe companii - una dintre cele mai importante și stabile surse de venit pentru un sportiv de performanță.
Într-un final, toate sacrificiile au meritat. Rebeca Andrade a câștigat până acum șase medalii olimpice și nouă medalii în competiții internaționale și este sportivul brazilian cel mai medaliat din istorie. Împreună cu restul gimnastelor din țara sa, a câștigat pentru Brazilia medalia de argint în finala pe echipe de la Paris.
Un aruncător cu sulița devine erou național
Tot dintr-un mediu sărac vine și pakistanezul Arshad Nadeem, care a câștigat joi medalia de aur la aruncarea suliței - prima medalie de aur pentru țara sa din ultimii 40 de ani și un nou record olimpic. Tânărul de 27 de ani a devenit mândria țării.
Se antrenează într-o sală de sport din Lahore, Pakistan, în căldură de peste 40 de grade celsius, fără aer condiționat. Când nu e înăuntru, exersează afară, chiar și la 45 de grade. Trebuie să-și plătească din buzunarul propriu orice îngrijiri medicale cauzate de antrenamente - resurse pentru sport nu se mai găsesc de mult în țara sa, explică Al Jazeera.
Sportivul a crescut într-o familie săracă, cu mulți copii, care-și permitea să mănânce carne o singură dată pe an. Așa că și-a găsit refugiul în sport și a excelat la toate: de la fotbal, la badminton și cricket, dar după ce a fost remarcat de un antrenor, a devenit vedeta aruncării cu sulița.
Tânărul nu a avut bani nici măcar să-și cumpere o nouă suliță și a trebuit să ceară ajutor pe internet - iar rivalul său, Neeraj Chopra, care a obținut la Paris medalia de argint, i-a venit în ajutor. Satul lui Nadeem a strâns bani ca să-l trimită la competiții de-a lungul anilor.
Echipa refugiaților a câștigat la Paris prima medalie
Nicio altă echipă olimpică nu s-a confruntat cu mai multe greutăți decât cea a refugiaților. Echipa a fost creată înaintea JO de la Rio, din 2016, pentru a permite sportivilor excelenți care nu-și mai pot reprezenta patria să urce pe scena sportivă internațională. Mulți dintre ei au trebuit să-și părăsească țările de origine din cauza conflictelor sau pentru propria siguranță.
Unul dintre primii sportivi care au reprezentat echipa la Rio 2016 a fost Yusra Mardini, înotătoare care a fugit de războiul din Siria la doar 17 ani, împreună cu sora ei. În timp ce treceau Marea Egee cu o barcă prea plină, motorul bărcii s-a oprit și barca începea să se scufunde. Yusra și sora ei, Sara, au împins barca cu tot cu pasagerii din ea timp de trei ore, până au ajuns pe uscat, iar apoi au mers pe jos din Grecia până în Germania. Viața celor două înotătoare a fost inspirația filmului Înotătoarele (The Swimmers, 2022).
La ediția aceasta a JO, echipa refugiaților a avut 37 de sportivi la 12 sporturi diferite: atletism, badminton, box, breaking, canotaj, ciclism, judo, tir, înot, taekwondo, lupte și haltere.
„Acesta va fi un simbol al speranței pentru toți refugiații din lume și va atrage atenția asupra dimensiunii acestei crize. Va transmite comunității internaționale că refugiații sunt oameni ca toți ceilalți și îmbogățesc societatea”, a spus Thomas Bach, președintele Comitetului Olimpic Internațional.
La JO de la Paris, un sportiv din echipa refugiaților a câștigat pentru prima oară o medalie: Cindy Ngamb, bronz la box. Familia ei din Camerun a imigrat în Marea Britanie când Cindy era mică și i-a pierdut documentele, astfel că sportiva a ajuns să fie reținută de ofițerii de imigrație în 2019. Pentru că sportiva este lesbiană, iar homosexualitatea este ilegală în țara sa de origine, i-a fost permis să rămână în Marea Britanie. Pentru că nu are cetățenie britanică, deși se antrenează cu colegii săi de acolo, ea a concurat sub steagul refugiaților.
„Ca refugiat, mi-e greu să accept că am pierdut totul din viața pe care am avut-o înainte. Când am ajuns în Austria, mi-a fost greu să învăț o limbă nouă, să-mi fac prieteni și să mă integrez într-o nouă cultură, dar și să-mi urmez visul”, povestește la rândul ei Saman Soltani, canotoare din Iran.
Manizha Talash este o tânără din Afganistan, care a început să învețe breaking (cunoscut și ca breakdancing) în Kabul, pe când era adolescentă. Însă regimul taliban a aflat că se antrena în acest sport și au început să trimită amenințări clubului, inclusiv o bombă care a aterizat în apropiere. Odată cu venirea la putere a talibanilor în 2021, ei au interzis dansul, iar Talash și-a părăsit țara și acum locuiește în Spania.
Alergătoarea etiopiană Farida Abaroge, care iubea multe alte sporturi, a trebuit să-și părăsească țara din cauza persecuției și a trecut prin numeroase tabere de refugiați din nordul Africii, timp de un an. Ea spune că „atunci când am ajuns în Franța, m-au întrebat care e pasiunea vieții mele. Am spus că e sportul. M-au dus la un magazin să-mi cumpăr adidași și niște haine și am început să alerg”.
Paradisul nu există
Lipsa banilor pentru sport este o problemă și pentru cei din țări mai bogate. Unul din cinci sportivi olimpici canadieni are datorii de 40.000 de dolari, scria BBC dinaintea JO de la Rio. Sportivii americani de la Paris depind de campanii publice de strâns fonduri sau de generozitatea vedetelor care-i ajută să-și plătească chiria.
Până și echipa olimpică a Marii Britanii a riscat să aibă performanțe mai proaste din cauza lipsei de fonduri, avertizează directorul Asociației Olimpice. În 2020, Marea Britanie a anunțat investiții de 352 de milioane de lire sterline pentru antrenarea sportivilor în vederea participării la Jocurile Olimpice și Paralimpice de la Paris. Bugetul ar putea părea enorm, însă Marea Britanie are o echipă numeroasă (327 de sportivi în 26 de sporturi) iar pentru sporturi tradiționale precum atletismul, gimnastica, înotul sau canotajul bugetul a fost tăiat.
În lipsa fondurilor, unii înotători britanici au început să posteze fotografii provocatoare pe platforma de conținut pentru adulți OnlyFans, în schimbul unei sume modice de la fiecare abonat. Banii „îi ajută să-și împlinească visul olimpic”, transmit înotătorii.
Mulțumită performanței lor de la Paris, americancele din echipa de polo pe apă feminin au primit o sponsorizare pe cinci ani de la rapperul Flavor Flav, după ce vedeta a aflat că unele sportive trebuie să lucreze în două sau trei joburi pentru a se putea întreține.
După ce a discutat public despre lipsa de fonduri, echipa de rugby feminin a Statelor Unite a primit o sponsorizare de 4 milioane de dolari de la afacerista Michele Kang, care le va susține timp de patru ani.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
