Linkuri accesibilitate

Simon Sebag MONTEFIORE. Saşenka


Britanicul Simon Sebag Montefiore cunoaşte la degetul mic istoria Rusiei, ţariste & sovietice, iar ca să le-o aducă şi altora la cunoştinţă a mers pe două căi – studiul ştiinţific şi beletristica. Romanul Saşenka, Trei, 2015, face parte din Trilogia Moscova, alături de Într-o noapte de iarnă (prezentat deja) şi Cercul roşu al amiezii, însumând împreună cca 2000 de pagini pline de lirism, dar şi de numeroase secvenţe atroce, totul într-un stil alert, de „film de acţiune”.

Simon Sebag-Montefiore
Simon Sebag-Montefiore

De-o seamă cu secolul XX, Saşenka descinde dintr-o familie de evrei foarte bogaţi – tatăl ei, Samuil Zeitlin, e ridicat în rang de baron, făcând afaceri cu ministrul de Război al Imperiului Ţarist; maică-sa face parte din cercul apropiat al lui Rasputin! –, frecventează Institutul Smolnîi pentru fetele din Înalta Societate, iar la 16 ani devine... bolşevică, sub înrâurirea unchiului său Mendel, şi tot la 16 ani este arestată prima oară de Ohrana ţaristă. Dar abia în 1939, în partea a doua a cărţii, după Marea Teroare din ’37 – ’38, de care scapă ca prin urechile acului, la scurt timp după vizita lui Stalin în persoană la petrecerea ei de 1 Mai, abia acum simte pe propria sa piele ce sistem monstruos a slujit cu devotament: „Ea ajutase la clădirea socialismului sovietic, ea credea că maşinăria aceasta opresivă era necesară pentru a crea lumea nouă în conformitate cu ştiinţa marxist-leninist-stalinistă a materialismului dialectic şi îşi dorea ca aceşti cekişti să ştie că ea încă mai credea, deşi era pe punctul de a o înghiţi”. Aceeaşi revelaţie o are şi unchiul Mendel, bolşevic din 1904, care-i scrie lui Stalin, „vechiul său tovarăş”, acelaşi „dragă Koba”, din celula sa de la Lubianka: „În lagărele de muncă silnică ale regimului ţarist nu am îndurat nici măcar o frântură din frica şi durerea îndurate aici. (…) Sunt copleşit de frică, eu, un revoluţionar, care în treizeci de ani nu s-a temut niciodată, şi simt o nevoie cumplită de a te minţi pe tine (…) şi de a mă acuza pe mine şi pe alţii, (…) deşi aceasta ar constitui o crimă împotriva Partidului”. Fără a-şi renega credinţa, dar făcând totul ca să-şi salveze cei doi copii, Saşenka ia asupra ei întreaga vină: „…am fost recrutată de poliţia secretă ţaristă, şi mai târziu de serviciile de spionaj britanic, german şi japonez, precum şi de acolitul lor, Troţki”. Va reuşi oare să-şi pună la adăpost baremi copiii, cu preţul jertfei sale? (Vezi „Partea a treia. Caucaz, Londra, Moscova, 1994”.)

Bine zis: „Această saga surprinde atât zbuciumul unei elite bolşevice căzute în dizgraţie, cât şi paradoxurile istoriei…” (The Independent) – de nu s-ar mai repeta în vecii vecilor, o atare istorie!

20 iulie ’20

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG