Raportul despre nivelul transferurilor băneşti din străinătate dat publicităţii zilele trecute de Banca Naţională a scos la iveală nu doar o nouă scădere semnificativă, cu o treime, a transferurilor provenite din statele CSI, ci şi o spectaculoasă creştere în cazul Israelului - transferurile din această ţară cu un număr relativ mic de migranţi de muncă moldoveni au ajuns pe primul loc după volumul total de remiteri - 22 la sută - cum bine se vede mai mult decât cele din tot CSI-ul. Şi dacă în cazul primului fenomen, economiştii au o explicaţie – criza economică rusească – în cel de-al doilea lucrurile sunt mai greu de înţeles.
La sfârşitul lui 2015 – cel mai recent an cuprins de statisticile publice moldovene privind geografia migraţiei – în Israel munceau în jur de 13 mii de moldoveni. Cu toate acestea, al doilea an consecutiv, transferurile în luna ianuarie din Israel ating sume neaşteptat de mari – anul acesta de pildă cota acestei ţări în totalul transferurilor e de 22 la sută.
Pentru comparaţie, din Italia, unde muncesc de cel puţin zece ori mai mulţi moldoveni ca în Israel, cota transferurilor e de 13%, adică cu 10% mai puţin ca cea din Israel. Economiştii care au observat ciudăţenia nu au găsit deocamdată o explicaţie clară.
Economiştii care au observat ciudăţenia nu au găsit deocamdată o explicaţie clară...
Unii au spus că nu ar fi vorba despre remiteri în sensul tradiţional, adică transferuri de la oameni care lucrează acolo, ci mai degrabă plăţi pentru anumite servicii sau chiar poate legalizare de bani prin intermediul unor persoane fizice.
Alţii au mers mai departe şi au sugerat autorităţilor responsabile de prevenirea spălării banilor să se intereseze dacă nu cumva beneficiarii transferurilor respective sunt afiliaţi „celui mai de succes primar de Orhei”, adică lui Ilan Şor, politician moldovean condamnat de primă instanţă în dosarul fraudei bancare despre care se crede că ar avea relaţii strânse cu Israelul.
Veaceslav Ioniţă, economistul de la IDIS Viitorului, căruia i-am solicitat un punct de vedere, crede că ar fi vorba despre speculaţii valutare:
„Întotdeauna în ajun de electorală, dar cel mai mult s-a văzut asta în 2007-2008, dar şi acum, observăm un surplus enorm de valută pe piaţa naţională. Noi numim asta operaţiuni de carry trade sau speculaţie valutară, când cineva aduce valută în ţară, o schimbă în lei şi o pune depozite în bănci. Dobânda este mare – imaginaţi-vă că el a pus o mie de euro când euro era 22 de lei şi acum scoate banii şi îi schimbă cu 19 şi jumătate. El câştigă 20 la sută doar din cauza aprecierii valutei, plus dobânda la depozite în lei este foarte mare.”
Ar trebui autorităţile să investigheze şi, eventual, să înainteze vreo pretenţie faţă de beneficiarii unor astfel de transferuri? Din nou, Veaceslav Ioniţă: „O singură problemă aici e dacă toate acestea nu se întâmplă cumva cu acoperire politică. Pentru că omul care vine aici şi investeşte banii are a numite riscuri, deci el trebuie să fie sigur că va putea schimba banii la un curs bun.”
Iată şi opinia unui alt economist, Sergiu Gaibu, cel care pare să fi observat primul disproporţia legată de Israel:
„Indiscutabil, funcţia aceasta este a serviciului de prevenire a spălării banilor. El trebuie să examineze toate suspiciunile care apar în fluxurile băneşti, să studieze topologiile mişcărilor mijloacelor financiare şi dacă apar motive serioase, să deschidă dosarele respective şi să elimine riscurile de a fi spălări de bani sau utilizare pentru finanţări cu scop criminal.”
În luna ianuarie, mai mult decât transferurile din Israel au constituit doar cele venite din toate statele UE luate la un loc. Cota acestora a fost de 43 la sută dintr-un total de 86 de milioane de dolari.
