Care e situația respectării drepturilor omului în Federația Rusă? Cum s-a schimbat atitudinea cetățenilor ruși față de Ucraina după declanșarea conflictului? La aceste și alte întrebări răspunde Tania Lokșina, director asociat al organizației internaționale Human Rights Watch, departamentul Europei și Asiei Centrale. Lokșina a moderat o discuție despre organizarea campaniilor pentru promovarea drepturilor omului, în cadrul evenimentului CampCamp, care a avut loc la Chișinău, în perioada 24-27 octombrie. Interviu realizat de Liliana Barbăroșie, tradus și adaptat de Natalia Sergheev.
Tatiana Lokșina: „Știți, îmi pare că situația legată de protestele din Moscova nu este doar o istorie despre felul în care autoritățile încearcă să sugrume orice manifestare a dezacordului cetățenesc. Desigur, e și despre asta, e vorba de niște oameni foarte concreți, care sunt arestați din cauza unor motive politice, care ajung după gratii, care pot rămâne după gratii mulți ani. E despre asta, dar nu numai. E și despre faptul că în ultimii ani, puterea de la Kremlin a pierdut orice înțelegere despre ceea ce îngrijorează societatea, despre ce probleme există în diferite regiuni, inclusiv în Moscova – casa acestei puteri. Ei nu înțeleg că aceste nemulțumiri pot „exploda” la un moment dat, deoarece nu mai există feedback. Înainte, mai erau niște căi prin care autoritățile aflau opiniile cetățenilor, dar în ultimii ani, aceste canale au fost distruse intenționat. Puterea nu vrea să audă lucruri neplăcute. Nu vrea să primească informația care nu le este comodă.
Ei nu înțeleg că aceste nemulțumiri pot „exploda” la un moment dat, deoarece nu mai există feedback...
Vorbesc mai ales de protestele din această vară împotriva neadmiterii candidaților de opoziție la alegerile pentru a accede în primăria Moscovei. Acest gest a însemnat că puterea consideră sincer că va putea folosi pretexte tehnice ca să elimine candidați incomozi și că nimeni nu va reacționa la asta. Ei credeau că nu va fi niciun scandal, fiindcă totuși sunt alegeri locale, nu sunt alegeri generale, iar Moscova este un oraș important la nivel federal și este mai comod ca în organele locale ale Moscovei să lipsească niște candidați de opoziție. Puterea nu înțelegea că acești candidați pe care-i elimină din cursa electorală deja sunt deputați municipali. Adică, reprezentanți ai unor consilii raionale, locale. Ei lucrează cu populația, cer scuze pentru clișeu. Ei lucrează cu alegătorii, pe teren. Ei au sprijin real din partea unor oameni care se vor arăta indignați dacă un candidat de-al lor nu va fi admis la alegerile din Moscova. Ei spun: „Asta înseamnă că opinia mea nu contează, că punctul meu de vedere nu are reprezentare? Și după asta, mi se spune că semnătura mea în sprijinul candidatului este falsă și că eu nu exist!”. Anume astea erau motivele din care acești candidați erau excluși din cursă - cică, unele semnături erau false, iar în alte cazuri, că oamenii care au semnat nu există. A existat chiar un flashmob în care cetățenii filmau cum semnează și se adresau Comitetului Electoral rus cu cuvintele: „Voi credeți că eu nu exist, dar eu sunt! Iată-mă-s!”. Nici asta nu a ajutat. Cetățenii erau indignați și au ieșit în stradă. Pentru Kremlin asta a fost un șoc. Nimeni nu s-a așteptat la așa ceva. Și să ne amintim că protestele nu erau sufocate de la început, practic timp de două săptămâni autoritățile nu alungau protestatarii. Puterea încerca să înțeleagă ce se întâmplă și spera ca totul să se rezolve de la sine. Și când au înțeles că protestul doar capătă amploare și că nimeni nu are de gând să plece, au decis să aplice măsuri represive și agresive. Dar nu a funcționat. Poate, asta se explică prin faptul că acum avem de a face cu o nouă generație de protestatari, mulți tineri, mulți studenți, chiar adolescenți care au o altă reacție la măsurile represive, care au un prag de frică diferit de cel al părinților lor și puterea nu știe ce să facă cu asta. Istoria protestelor de la Moscova e o istorie despre un focar de indignare care a fost inexplicabil pentru putere. Ei nu se așteptau la asta și nici la multe alte proteste din țară.
Consiliul prezidențial totuși era un canal de comunicare. Dar și acesta a fost închis...
E clar că Kremlinul nu înțelege ce îngrijorează cu adevărat cetățenii, ce îi doare și ce nu sunt gata să tolereze. Desigur, pentru țară e o situație periculoasă. Recent, a avut loc un eveniment important - a fost concediat Mihail Fedotov, președintele Consiliului pentru drepturile omului de pe lângă Președintele Federației Ruse și au fost excluși din acest consiliu mai mulți membri care au promovat activ respectarea drepturilor omului și care se ocupau inclusiv de proteste, de alegerile despre care vorbim. Desigur, pe de o parte, autoritățile sunt foarte îngrijorate de protestele din Moscova și la modul practic nu sunt gata să tolereze faptul că membrii unui consiliu de pe lângă președinte au o poziție activă în acest sens, dar pe de altă parte, devine tot mai evident că nu au mai rămas aceste căi de comunicare cu cetățenii, iar consiliul prezidențial totuși era un astfel de canal. Dar și acesta a fost închis”.
Europa Liberă: Dar pentru unii, inclusiv din Moldova, aceste nemulțumiri ar putea părea șocante și inexplicabile. Ei văd la televizor ratingul înalt al lui Vladimir Putin, toți s-au deprins să creadă că societatea rusă nu reacționează la așa ceva, că e de acord cu ceea ce se întâmplă, că în continuare îl sprijină pe Putin și îi mulțumesc pentru faptul că ar fi ridicat Rusia din genunchi…
Tatiana Lokșina: „Ratingul lui Putin a fost la niște înălțimi nemaipomenite după ocuparea Crimeii, dar peste ceva timp a început să cadă. Oricum, e foarte înalt, mai ales dacă compari cu ratingurile unor lideri europeni, dar nu mai vorbim despre cifrele din 2014. Înseamnă însă un rating înalt al președintelui că societatea e de acord cu el și că toți îl sprijină? Nu e așa, din câteva motive. În primul rând, posibil, principalul lucru pe care l-a făcut președintele actual al Rusiei e curățarea scenei politice, astfel încât să nu mai aibă oponenți reali în ochii societății. El e unul singur. Oamenii, chiar dacă ar vrea să răspundă pe bune la întrebarea dacă-și doresc sau nu acest președinte, oricum nu văd pe nimeni altcineva în locul lui, așa că răspund cu mare probabilitate că da. Mai este o problemă. E vorba de frică. Din cauza nivelului înalt de autoritarism în țară, din cauza acestor represiuni, persoana care răspunde unui sociolog la întrebări poate să decidă să spună despre președinte doar de bine, deoarece se teme că dacă va spune ceva critic, poate suporta consecințe. De asta nu merită să crezi orbește cifrelor din aceste ratinguri. Dacă ar fi să vorbim despre protestele recente, fie cele din Moscova, regiunea Arhanghelsk sau Ingușetia, trebuie de luat în seamă că acolo există multe probleme mici, de ordin local. Acolo, oamenii, chiar și cei care s-au resemnat cu faptul că voința și vocea lor nu este luată în seamă la nivel național, nu sunt gata să accepte că nici acolo unde trăiesc, în acel oraș, în acel raion, pe acea stradă, că nici măcar aici nu vor să fie auziți”.
Europa Liberă: Ați menționat că autoritățile sunt foarte îngrijorate de ceea ce se întâmplă. Vă așteptați că Kremlinul va mări presiunea, va deveni mai agresiv în tacticile de represiune împotriva celor care-și manifestă dezacordul?
E vorba nu doar de urmărirea penală a unor anumite persoane, e vorba de o serie de măsuri de intimidare...
Tatiana Lokșina: „Exact asta se întâmplă acum. E ceea ce vedem în Moscova. Câteva persoane care au fost acuzate în așa-numitul dosar moscovit au fost eliberate și nu vor fi urmărite penal, e un caz legat de pretinsa violență împotriva reprezentanților forțelor de ordine și organizarea dezordinilor în masă la Moscova în vara acestui an. Dar în același timp au fost arestate alte persoane. Deci, puterea dovedește în fel și chip că are intenții foarte serioase. E vorba nu doar de urmărirea penală a unor anumite persoane care sunt acuzate că ar fi manifestat violență împotriva membrilor Gărzii Naționale a Rusiei, e vorba de o serie de măsuri de intimidare. De exemplu, a fost trimis un avertisment judiciar unor perechi care au venit la protestele pașnice împreună cu copiii lor”.
Europa Liberă: Și credeți că autoritățile înțelegeau că de data aceasta au mers prea departe și că în mod evident asta va provoca un val nou de proteste?
Tatiana Lokșina: „Pe de o parte, desigur, asta a provocat o mare indignare și presa a scris despre asta mult, dar pe de altă parte autoritățile au trimis un semnal foarte puternic persoanelor care se întrebau dacă merită sau nu să iasă în stradă, fiindcă ar putea avea de suferit familiile lor, copiii lor. E un fel de sperietoare care ar putea fi eficientă în unele cazuri. Cred că așa se explică acțiunile puterii”.
Europa Liberă: Cum credeți că vor evolua lucrurile?
Tatiana Lokșina: „Vom vedea. Nu aș dori să mă apuc de previziuni. Dar desigur situația arată prost...”
Europa Liberă: Întreb, fiindcă au mai avut loc manifestații de amploare care totuși nu prea au schimbat lucrurile, de exemplu, protestele de pe Bolotnaia.
Tatiana Lokșina: „Dosarul Bolotnaia ține de dezordini în masă legate de mitingul de protest împotriva inaugurării lui Putin, când el revenea în Kremlin pentru al treilea mandat. Dacă ar fi să ne amintim cum au reacționat autoritățile în cazul Bolotnaia, am înțelege că există multe paralele cu ceea ce se întâmplă acum. Deși, totuși, la Bolotnaia au existat confruntări, nu erau masive, dar totuși unii protestatari s-au confruntat cu polițiști. Însă protestele din vară erau pașnice. Dosarul Bolotnaia a vizat câteva zeci de participanți. Persoanele au fost condamnate la ani de pușcărie. Despre unele dintre acele persoane se știa foarte clar că ele nu aveau deloc de a face cu aceste confruntări. Și totuși aceștia au fost judecați și au fost privați de libertate. De ce asta s-a făcut? Ca să fie clar pentru toți care este prețul indignării. Vreți să ajungeți după gratii pur și simplu fiindcă ați ieșit în stradă și v-ați exprimat opinia public? Gândiți-vă, vreți sau nu. Atunci, asta a fost eficient. Într-adevăr, protestele au încetat. Acum autoritățile încearcă să folosească aceleași tehnici. Puterea dă de înțeles că nu se va limita la aplicarea amenzilor. Nici nu mai zic de faptul că amenzile pentru încălcarea regulamentelor ce țin de adunări publice nu sunt la fel cum au fost în 2012. Acum sunt de zeci de ori mai mari. E vorba de amenzi serioase pe care unii nu le pot plăti. Pentru studenți în general acestea sunt dezastruoase. Dar acum e despre faptul că poți ajunge după gratii, că poți pierde copiii, deci presiunea e din toate părțile. Totuși, se pare că noua generație, protestatarii tineri nu se lasă influențați de asta”.
Presiunea e din toate părțile. Totuși, se pare că noua generație, protestatarii tineri nu se lasă influențați de asta...
Europa Liberă: Presiunea din partea societății civile, din care face parte și organizația Human Rights Watch pe care o reprezentați, poate ameliora cumva situația?
Tatiana Lokșina: „Știți, cred că ONG-urile pentru drepturile omului și presa internațională prin simplul fapt că relatează despre asta, atrag atenția la aceste evenimente, ajută cel puțin prin minimizarea consecințelor negative. Da, în Rusia contemporană, având în vedere nivelul represiunilor, victoriile noastre sunt dulci-amare. Da, e bine dacă iese la libertate o persoană care a petrecut câteva luni într-un centru de arestare preventivă, deși nici nu trebuia să ajungă acolo, fiindcă nu a comis nicio infracțiune. Faptul că a ieșit la libertate e o veste bună, dar să nu uităm că a pierdut câteva luni din viață fără motiv. Aceste victorii relative țin de minimizarea daunelor și în așa mod luptăm pentru oameni. Și anume datorită unor acțiuni de acest fel unele persoane au ieșit la libertate”.
Europa Liberă: Ce ne puteți spune despre atitudinea cetățenilor din Rusia față de conflictul din Ucraina și mai ales, dacă s-a schimbat ceva în acest sens?
Tatiana Lokșina: „Cele mai recente sondaje arată că atitudinea față de ucraineni și Ucraina s-a îmbunătățit semnificativ. Poate e legat de alegerile prezidențiale recente din Ucraina și de faptul că președintele Zelenski pentru ruși este perceput mai pozitiv decât predecesorul său. Dar în general, în mass-media subordonată statului acum e mai puțină informație negativă legată de Ucraina decât acum câțiva ani”.
Europa Liberă: Prin ce vă explicați asta? Și care vor fi consecințele?
Tania Lokșina: „E foarte greu să prezici ce efecte va avea asta, dar atitudinile anti-ucrainene în societatea rusă sunt foarte superficiale și sunt legate mai mult de propagandă, care era deosebit de agresivă în perioada de după Maidan. Când mașina de propagandă se oprește din spălatul creierilor, iar publicul obosește de ani de zile de negativism, se ajunge la un soi de statut-quo”.
Europa Liberă: Recent, într-un interviu pe care l-am difuzat la Europa Liberă, un expert internațional a menționat o chestie pe care aș vrea să o citez. Și anume că Rusia nu e o democrație. Ce credeți Dvs despre asta?
Este cea mai gravă și acută criză a drepturilor omului din istoria contemporană a Rusiei...
Tatiana Lokșina: „Dacă ar fi să vorbim despre situația drepturilor omului, ceea ce vedem acum în Rusia e cea mai gravă și acută criză a drepturilor omului din istoria contemporană a Rusiei, adică de după destrămarea Uniunii Sovietice. Și situația continuă să se înrăutățească. Primul lucru pe care l-a făcut Putin când a revenit la Kremlin în 2012 e să promoveze rapid niște legi draconice legate de libertățile de asociație, libertatea de întrunire. Anume atunci a apărut regretabila lege a agenților străini, care practic califică ONG-urile cu finanțare de peste hotare drept spioni, trădători, chiar dacă e vorba de trei copeici și jumate primite de la o persoană privată”.
Europa Liberă: Cum apreciați astăzi impactul acestei legi?
Tatiana Lokșina: „Impactul acestei legi nu e unul doar simbolic, nu e doar o retorică denigratoare. Asta a însemnat că multe ONG-uri s-au închis, deoarece nu sunt gata să funcționeze în umbra acestui calificativ. Cel mai dezamăgitor e că autorităților le e frică să colaboreze cu ONG-urile care sunt înregistrate drept agenți străini. Le este frică de repercusiuni. De asta, dacă ești un centru de analiză și faci cercetări, vei continua asta, deși va exista acest stigmat neplăcut. Dar dacă oferi ajutor prizonierilor sau imigranților, niciun funcționar nu va avea de a face cu tine. E un mare impediment pentru muncă”.
Europa Liberă: Pare să fie un drum spre nicăieri din spusele Dvs...
Tatiana Lokșina: „Nu e un drum spre ceva bun... Dar focarele de proteste din diferite colțuri ale Rusiei sunt dovada faptului că există lucruri pe care cetățenii nu le vor mai tolera, că oamenii vor să fie auziți. Și vreau să cred că puterea va înțelege necesitatea de a pleca urechea la ceea ce spune societatea. În loc să distrugă ultimele căi de comunicare cu poporul, dimpotrivă, va începe să creeze tot mai multe astfel de canale. Nu e doar în interesul societății și al țării, dar și în interesul puterii”.