Linkuri accesibilitate

Thriller cu… „ai noștri”


La protestele anti-guvernamentale din Chişinău. 16 septembrie 2015

În Moldova condusă de „ai noștri” tot ce contează e cine lovește primul. Ar fi bine să nu mai reluăm acest thriller criminal. Să nu ne mai întoarcem într-un stat guvernat după legile mafiei.

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

Se înmulțesc vocile celor care își doresc acțiuni mai hotărâte din partea noii puteri împotriva sistemului construit de Plahotniuc, sistem pe care oligarhul l-a moștenit de la Voronin și l-a adus aproape de perfecțiune.

Mulți se întreabă dacă Declarația privind caracterul captiv al statului, votată de noua majoritate, poate servi ca temei pentru o salubrizare rapidă, „pe scurtătură”, a justiției și procuraturii, dacă starea de lucruri pe care o constată această Declarație este sinonimă cu o situație excepțională ce ar justifica acțiuni mai drastice. N-am auzit până acum o explicație clară în legătură cu acest subiect.

Dacă Declarația privind caracterul captiv al statului este în primul rând una politică, avem în schimb în legislație o altă noțiune: „uzurparea puterii de stat”. Codul Penal al Republicii Moldova, la articolul 339, alineatul 1, menționează că acțiunile săvârșite în scopul uzurpării puterii de stat se pedepsesc cu ani grei de închisoare. Cel puțin în acest punct juriștii sunt de acord: există premise pentru a trage la răspundere exponenți de vârf ai regimului Plahotniuc nu doar pentru ilegalitățile acoperite de fosta Curte Constituțională, în zilele de 7-9 iunie 2019, când am fi putut avea un război civil, trebuie anchetată întreaga „epopee” a capturării, începând cu instalarea nocturnă a Guvernului Filip în ianuarie 2016, și chiar de mai înainte.

În situația în care schimbările promise se împotmolesc în hățișuri legislative și-n proceduri sulfuroase, scena publică este invadată de declarații senzaționale ale unor personaje care ne spun, cu sinceritate, cât de greu și periculos am trăit în Moldova.

Întemnițatul Vlad Filat, fostul prim-ministru, la care ani de zile presa nu a avut acces, a devenit brusc o vedetă mediatică. Televiziunile își dispută privilegiul de a-l intervieva. Una din importantele sale dezvăluiri este că principalii beneficiari ai jafului bancar sunt Plahotniuc și Șor și că în această afacere factorul rusesc nu a jucat niciun rol: „A fost o mașinărie diabolică pusă la punct și implementată de ai noștri”.

Tot „în familie”, adică în cadrul fostei Alianțe pentru Integrare Europeană, funcția de procuror general, care revenea (?) AMN-ului lui Urechean, a fost vândută pentru 2 milioane de dolari. Persoana învestită în acest post, Valeriu Zubco, „eroul” de mai târziu din Pădurea Domnească, era, afirmă Filat, omul lui Plahotniuc. Instituțiile au fost partajate politic și nu pe gratis, spune fostul premier. Adică cineva a plătit și altcineva a cumpărat posturi care nu le aparțineau, erau ale statului, ale cetățenilor, ale plătitorilor de impozite!

Mai declară fostul lider PLDM că diversiunea din 7 aprilie 2009 a fost opera lui Plahotniuc, el a infiltrat provocatori printre protestatarii pașnici și tot el a orchestrat tortura din comisariate. Dosarul 7 aprilie e pus sub obroc la Procuratura Generală, ca și multe altele.

Anume Plahotniuc a fost cel care a insistat asupra garanțiilor de stat pentru BEM – informație confirmată în fața Comisiei parlamentare de investigare a fraudei bancare de fostul spicher Igor Corman, doar că Filat, susține Corman, i-a dat senzația că era de acord cu propunerile lui Plahotniuc. Cele trei bănci devalizate au fost plasate sub control de stat abia la 26 noiembrie 2014. Adică după ce fuseseră scoase din ele 2 miliarde de dolari, bani transferați în offshoruri pe conturi private.

Așadar, să concluzionăm: am avut un furt cu implicarea principalelor instituții ale statului – Parlamentul, Guvernul, Banca Națională – și cu acceptul șefilor politici din Alianța pentru Integrare Europeană. Ne aducem aminte că după victoria acestor partide în scrutinul din 30 noiembrie 2014 am răsuflat ușurați: „ai noștri” aveau șansa să continue guvernarea, doar că urmau să corecteze unele erori. „Așa nu se mai poate!” spunea toată lumea după alegeri, la fel declarau, asumat, și politicienii „noștri”, care aplicaseră, cu doar câteva zile mai devreme, o lovitură devastatoare Republicii Moldova. Dar noi nu știam asta. Încă mai aveam încredere în ei.

În fața unei situații intolerabile, dacă nu are alte soluții, un om politic își poate da demisia...

Regretul lui Vlad Filat că în 2013 ar fi trebuit să meargă la alegeri anticipate, dar s-a lăsat convins să continue guvernarea într-o formulă vicioasă, pentru a nu pierde șansa semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și a regimului liberalizat de vize, nu ne ajută cu nimic. În fața unei situații intolerabile, dacă nu are alte soluții, un om politic își poate da demisia, dar să nu accepte să facă lucruri împotriva propriei conștiințe și împotriva interesului național.

Un alt personaj care a umplut ecranele TV în aceste zile este Renato Usatîi. Vizibil însuflețit de interesul presei, fostul primar de Bălți și președinte al „Partidului nostru” (toți se grăbesc, iată, să se recomande „ai noștri”, chiar și într-o titulatură de partid!) a făcut publice două capitole secrete ale Raportului Kroll 2.

Cum au ajuns la el aceste informații confidențiale pe care nici Guvernul, nici Comisia parlamentară de anchetă declară că nu le aveau? S-a întâmplat, zice Usatîi, în ziua când s-a întors în Moldova. „Au venit atunci să mă întâlnească 1 000-2 000 de oameni. Când s-a făcut mai întuneric, cineva mi-a dat acest stick”. Apoi, când a vrut să-i verifice conținutul, a rămas mască: era lista beneficiarilor jafului bancar, listă cu nume grele: Plahotniuc, Filat, Shor, Iaralov ș.a. Spune Renato Usatîi: „Pot să vă asigur că documentele pe care le am sunt autentice. Sunt sigur că cei de la Kroll vor confirma asta. Dar, totodată, ei trebuie întrebați câte părți ale raportului mai sunt. Eu am înțeles că mai sunt partea a patra, a cincea sau a șasea”.

Rămâi stupefiat. Știam că justiția și procuratura în Moldova sunt vraiște, că au acționat, sub Plahotniuc, ca parte a lumii criminale, dar aceste scurgeri de informații, această harababură cu un fugar care intră în țară și se dă mare justițiar și salvator îți surpă orice speranță…

Liderul Partidului Nostru vorbește cu multă poftă despre iscoadele sale din preajma oligarhului, care-i șterpeleau de pe birou informații secrete, despre șamanii (vrăjitorii) lui Plahotniuc, despre colaborarea sa veselă – la Usatîi ne referim – cu agențiile și serviciile secrete din străinătate, despre încrederea pe care i-o arată cetățenii și angajații statului. Înghițită lacom de mass-media, „haiducia” lui Usatîi vulnerabilizează actuala putere, îi ridiculizează reformele promise, reforme care dacă vor întârzia vor deschide larg ușa populismului în politica moldovenească.

Un singur lucru nu reușește să ne explice „noua opoziție”: de ce a fugit fostul lor lider, Plahotniuc, câte averi a luat cu el?...

Reapar în aceste zile la televizor nu doar victimele lui Plahotniuc, ci și colegii lui din PD. Deputați și foști miniștri vorbesc senin despre eficiența fostei guvernări, despre vectorul proeuropean pe care l-au promovat… Un singur lucru nu reușește să ne explice „noua opoziție”: de ce a fugit fostul lor lider, Plahotniuc, câte averi a luat cu el, de ce s-a grăbit să-și vândă proprietățile din Moldova? Se simte vinovat? N-are încredere în justiția a cărei independență a înflorit sub guvernarea Partidului Democrat?...

Tot ce se aruncă în aceste zile pe piață trebuie tratat cu multă prudență. Există însă secvențe, aparent minore (și tocmai de aceea mai verosimile decât anumite „dezvăluiri spectaculoase”) care vorbesc elocvent despre natura fostului regim, despre apucăturile sale banditești. Una dintre aceste scene e cea a întâlnirii lui Filat cu Plahotniuc după încarcerarea fostului premier. Spune Filat: „Pe la ora 16:00, m-au anunțat că o să mă transfere de la Penitenciarul nr. 13 la CNA. Am ajuns la CNA, mi-au fost scoase șireturile. Nu o să vă povestesc ce gânduri mi-au venit atunci prin cap, când am rămas într-un birou cu Plahotniuc. L-am întrebat de ce a făcut ceea ce a făcut (de ce l-a băgat la închisoare – n.m.), iar răspunsul lui a fost unul foarte sec. Mi-a zis că dacă nu o făcea el, o făceam eu.”

Aceasta-i Moldova condusă de „ai noștri”, în care tot ce contează e cine lovește primul. Ar fi bine să nu mai reluăm acest thriller criminal. Să nu ne mai întoarcem într-un stat guvernat după legile mafiei.

Vezi comentarii (2)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG