Linkuri accesibilitate

Tiraspolul a decis: zece zile fără restricții de circulație. Un Paște mai liber vă urăm!


Biserica Sfânta Tatiana se construiește pe teritoriul campusului Universității transnistrene Taras Șevcenko, la Tiraspol, 11 aprilie 2021

Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene.

Din sumar:

Administrația de la Tiraspol ridică pentru 10 zile restricțiile de circulație – pentru sărbătorile de 1 și 9 mai, Paște și Blajini, după care promite să le reimpună. Chişinău cere ca libera circulație să fie menținută. Noul ministru ceh de externe are o lucrare de diplomă scrisă pe tema Rusiei și a conflictului din Transnistria. Situația din regiune și lipsa oricăror reacții la Chişinău în legătură cu concentrările de forțe rusești în jurul Ucrainei, într-o discuție cu politologul Robert Adam. Și cum și de ce sunt fabricate dosarele de terorism și spionaj în peninsula Crimeea anexată de Rusia.

Tiraspolul a decis: zece zile fără restricții de circulație. Un Paște mai liber vă urăm!
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct

***

Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.

Directorul MoldovaGaz, Vadim Ceban, declară că atât compania pe care o conduce, cât și Gazprom sunt gata de discuții privind datoria regiunii transnistrene, dar și a malului drept al Nistrului, pentru consumul de gaze. Întrucât nu există în acest moment un guvern cu puteri depline la Chişinău, astfel de discuții nu pot fi lansate, crede directorul MoldovaGaz.

Vadim Ceban
Vadim Ceban

În plus, trebuie adusă la masa de negocieri și administrația transnistreană, care este unul dintre acționari, a declarat Vadim Ceban intr-un interviu pentru portalul UNIMEDIA. Potrivit oficialului, datoria companiei TiraspolTransGaz, este de aproape 6,8 miliarde de dolari, iar cea a malului drept – de 715 milioane de dolari. Ceban a mai spus și că „în ultimii cinci ani, compania MoldovaGaz a achitat consumul curent și 55 de milioane de dolari din această datorie formată până în 2016. Asta, în timp ce Tiraspolul nu achită nimic din consum, iar datoria regiunii transnistrene a crescut constant.

În stânga Nistrului luni începe administrarea vaccinului rusesc Sputnik V, a anunțat șeful administrației de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski. Administrația transnistreană spune că în regiune au fost livrate toate cele 62 de mii de doze promise ca donație de Federaţia Rusă și ajunse sâmbătă în Republica Moldova. Lotul total a fost de 142 de mii de doze de vaccin, ceea ce însemnă că pentru restul teritoriului Republicii Moldova vor rămâne 80 de mii de doze. Rusia a promis că va livra mai târziu alte 40 de mii de doze de vaccin. În mod normal, Republica Moldova transmite în regiunea transnistreană 10 la sută din vaccinurile primite din donații – așa cum a fost cu serurile Pfizer și AstraZeneca. Vaccinul Sputnik V se administrează în două etape, deci serul ajuns în stânga Nistrului va fi suficient pentru a imuniza 31 de mii de persoane, dintre care 24 de mii vor fi pensionari. Vor urma medicii, profesorii și angajații structurilor de forță. Până în prezent, timp de trei săptămâni, în stânga Nistrului au fost imunizate doar 1964 de persoane, iar administrația de la Tiraspol spune că serul AstraZeneca nu este solicitat de populație.

Elevii din regiunea transnistreană nu vor mai reveni la formatul de studii cu prezență fizică în acest an școlar. Lecțiile vor continua la distanță, iar anul de studii a fost prelungit cu o săptămână.

Pe perioada sărbătorilor pascale Tiraspolul ridică restricțiile de circulație. Nu va mai fi nevoie de aprobarea administrației pentru a pleca din regiune, iar cei care merg în stânga Nistrului nu vor mai trebui să stea în carantină. Circulația a fost relaxată pentru perioada 30 aprilie – 10 mai. În acest an slujbele de Paște vor avea loc în aer liber, iar de Blajini cimitirele vor fi deschise. După ce vor trece sărbătorile pascale, restricțiile de circulație vor fi reimpuse, spun responsabili de la Tiraspol.

Sunt Lina Grâu și vă prezint principalele știri la Radio Europa Liberă

Miniștrii de externe ai României, Poloniei și Turciei au semnat vineri, la București, o declarație comună în care exprimă îngrijorarea față de activitățile militare din vecinătatea estică, „inclusiv pe cele recente din Ucraina și din jurul acesteia”. La reuniunea Trilateralei au fost invitați și miniștrii de Externe din Ucraina și Georgia, pe fondul tensiunilor provocate de Rusia la granița cu Ucraina.

Liderii principalelor partide din parlamentul European au dat publicității o declarație în care își exprimă „uimirea” în legătură cu recentele informații din Cehia despre implicarea unor agenți ai serviciului armatei ruse in explozia unui depozit de armament din 2014, soldat. Potrivit declarației, informațiile „reconfirmă comportamentul periculos al guvernului rus” și el ar trebui privit „ca un atac grav asupra întregii UE”. „Acesta este un act inacceptabil de ostilitate.”

Experții ONU în domeniul drepturilor omului au cerut miercuri Rusiei să permită liderului opoziției închis Alexei Navalnîi să fie evacuat medical și tratat în străinătate, spunând că cred că viața lui este în pericol, scrie Reuters. Politicianul de opoziție a anunțat vineri că iese din greva foamei după ce a fost mutat din închisoare la spital și consultat de medici civili. Protestatari din toată Rusia au manifestat în sprijinul lui Alexei Navalnîi miercuri, 21 aprilie, când Vladimir Putin și-a ținut discursul anual către națiune. Aproape 2000 de persoane au fost arestate la aceste proteste. Criticul Kremlinului ispășește o pedeapsă de doi ani și jumătate , considerată de Occident și de organizaţii internaționale pentru apărarea drepturilor omului drept motivată politic.

Armenii americani au salutat decizia președintelui Statelor Unite Joe Biden de a recunoaște oficial drept genocid masacrarea armenilor din Imperiul Otoman în primul război mondial. Decizia le-a înfuriat însă pe autoritățile de la Ankara, care au acuzat administrația de la Washington că încearcă să rescrie istoria. Sâmbătă, 24 aprilie, Joe Biden a fost primul președinte american care a folosit cuvântul „genocid” într-o declarație oficială dată publicității cu ocazia Zilei de rememorare a genocidului armenilor. Casa Albă a evitat până acum să folosească termenul de genocid, de teamă să nu îndepărteze Turcia, care este aliată în NATO. Biden a spus că nu a făcut declarația pentru a da vina pe cineva, ci pentru a asigura că acest lucru nu se va repeta.

***

Pe perioada sărbătorilor pascale Tiraspolul ridică restricțiile de circulație. Nu va mai fi nevoie de aprobarea administrației pentru a pleca din regiune, iar cei care merg în stânga Nistrului nu vor mai trebui să stea în carantină. Circulația a fost relaxată pentru perioada 30 aprilie – 10 mai. După ce vor trece Paștele și Blajinii, restricțiile de circulație vor fi reimpuse, spun responsabili de la Tiraspol.

În acest an slujbele de Paște vor avea loc în aer liber, cu păstrarea distanței și obligativitatea purtării măștilor, iar miliția va urmări respectarea acestor reguli. De Blajini, cimitirele vor fi deschise. Perioada relaxării acoperă și ziua de 1 mai, sărbătorită de obicei cu ieșiri în aer liber și întâlniri cu rude și prieteni, dar și data de 9 mai, când la Tiraspol este planificată o paradă militară cu ocazia Zilei Victoriei în cel de al doilea război mondial, sărbătorită în Transnistria pe model rusesc.

Un comunicat al Biroului de reintegrare de la Chişinău salută eliminarea restricțiilor de circulație de către administrația de la Tiraspol. „Într-un apel către Tiraspol, Chișinăul a propus menținerea liberei circulații, inclusiv ținând cont de procesul de vaccinare a populației”, se spune în comunicatul care precizează că administrația transnistreană a promis să examineze posibilitatea ridicării restricțiilor de circulație în cazul în care va scădea numărul infectărilor cu Covid-19.

Corespondenții noștri în regiunea transnistreană au întrebat oamenii întâlniți în stradă la Tiraspol și Bender dacă și cum vor sărbători data de 1 mai, numită și Ziua solidarității oamenilor muncii, având în vedere că numărul de infectări cu Covid-19 rămâne în continuare mare.

Vox

- Cred că împreună cu prietena mea, Tatiana, vom merge să ne plimbăm în parc – așa vom petrece ziua de 1 mai. Înainte era parada de 1 mai, sărbătoare, era mai cald – avem cele mai bune și pozitive amintiri legate de această zi.

- Este o sărbătoare pentru toată lumea, zi de odihnă, zi liberă, 1 mai – dar nu mai mult de atât.

- Este ziua internațională a solidarității. Cum o mai putem serba – ca de obicei. În alți ani mergeam la frigărui. Dar anul acesta nu vom merge pentru că a doua zi e Paștele.

- 1 mai este sărbătoarea primăverii, a muncii, a bunei dispoziții. Vom serba ca de obicei – acasă, la părinți. Noi așa am crescut, ni s-a cultivat ideea că aceasta este ziua solidarității oamenilor muncii. Probabil pentru a ne motiva capacitatea de muncă pe viitor.

- Este ziua internațională a solidarității. Dar vor sărbători probabil în familie și cam atât. Totuși e coronavirus și nu am vrea să mergem undeva unde este multă lume.

- Pentru mine 1 mai este ziua muncii și a odihnei – așa ne-a rămas de la naștere, pentru că toți sărbătoreau. Ne bucurăm, evident, că este zi liberă, dar nu putem un accent special, nu este cea mai importantă sărbătoare. Pur și simplu începe luna mai, vara vine tot mai aproape…

***

Scandalul diplomatic dintre Cehia și Rusia ia proporții, după ce Moscova a răspuns cu expulzarea a 20 de diplomați cehi la anunțul Pragăi că trimite acasă 18 angajați ai ambasadei ruse suspectați de a fi colaboratori ai serviciilor secrete rusești. Cehia a făcut acest gest după ce a anunțat că serviciile speciale rusești ar fi stat în spatele unor explozii la depozite de armament în Cehia, în încercarea de a compromite livrarea unor loturi militare către Ucraina, efectuată de o formă privată.

Inscripție pe zidul Ambasadei Rusiei din Praga, 22 aprilie 2021
Inscripție pe zidul Ambasadei Rusiei din Praga, 22 aprilie 2021

Praga a anunțat săptămâna trecută că ar putea expulza alți 60 de angajați ai ambasadei ruse. Asta, pentru a egala numărul personalului diplomatic cu cel permis de autoritățile ruse la ambasada cehă de la Moscova.

Anunțul a fost făcut de noul ministru ceh de externe, numit miercuri, Jakub Kulhanek, care, așa cum transmite corespondentul nostru la Bruxelles, Dan Alexe, este un potențial specialist în chestiunea Transnistriei.

Noul ministru ceh de externe, Jakub Kulhánek, a fost numit în plină criză generată de conflictul diplomatic cu Rusia și el va avea ca primă misiune descâlcirea actualului balet al expulzărilor reciproce de diplomați dintre Praga și Moscova.

Teoretic, el ar trebui să aibă pregătirea necesară pentru asta. Născut în 1984, el e titularul unui masterat la universitatea Georgetown din Washington, însă înainte de asta a absolvit Universitatea Carolină din Praga, în 2008, cu o lucrare de licență despre… Rusia și conflictul din Transnistria.

Ideea centrală dezvoltată atunci de Jakub Kulhánek era că ceea ce face cazul Moldovei și al Transnistriei secesioniste deosebit este felul în care Rusia a intervenit în regiune, folosindu-se ca pretext de prezența Armatei a 14-a și de existența minorității rusofone, care chipurile trebuia protejată.

În teză, el încearcă să descifreze diferitele acțiuni și actorii implicați, căutând să distingă în ce măsură unele inițiative militare au fost locale, scăpând de sub controlul Moscovei.

Este apoi cât se poate de corectă afirmația lui că Transnistria a fost folosită ca un mijloc permanent de presiune pentru a împiedica Moldova să se apropie mai mult de Occident. În treacăt, mai este atinsă în lucrare și dimensiunea agravantă a separatismului găgăuz, declanșat simultan cu începutul crizei din Transnistria care avea să ducă la conflict armat deschis.

În anul acela, 1991, Rusia se afla în plină criză a prăbușirii URSS-ului, așa încât analiza se concentrează pe felul în care militarii locali, precum celebrul general Aleksandr Lebed, au putut de multe ori acționa pe cont propriu, fără multe indicații de la Moscova. În lucrare se face de altfel aluzie la incompetența ministrului apărării de atunci, Pavel Graciov (cel care avea să eșueze lamentabil în Cecenia). În schimb, convingerea autorului este că în Transnistria evenimentele s-au precipitat și atmosfera s-a deteriorat rapid, ajungându-se la conflictul armat, datorită în mare parte personalității generalului Lebed, a intransigenței acestuia și a dorinței lui de a se afirma militar și politic. „Pentru Lebed, Moldova era un stat fascist, condus de criminali.”

Moldova independentă a moștenit pe teritoriul său acea armată sovietică – și foarte curând rusească – Armata a 14-a, relativ bine înarmată și care făcea parte din districtul militar sud-vestic, având cartierul general la Chișinău. Autorul nu poate cunoaște efectivele exacte de la începutul conflictului, însă estimează că trebuiau să fie importante, dat fiind că la începutul anului 1994 forțele ruse din Transnistria încă numărau în jur de 9.200 de oameni.

Descriind – corect – caracterul dur și intransigent al generalului Lebed, el anticipează – corect –că exemplul folosirii armatei în Transnistria avea să servească drept model unor operațiuni ulterioare. Asta s-a văzut imediat după ce Kulhánek și-a susținut teza, chiar în acel an, în august 2008, odată cu intervenția militară rusă în Georgia, în Osetia de sud, iar mai recent, în 2014, în evenimentele din Ucraina, unde Rusia a ocupat Crimeea și sprijină de atunci militar forțele secesioniste din regiunea răsăriteană Donbas.

Cât despre urmări, Kulhánek vorbește și despre eșecul, în 2003, al planului propus de trimisul lui Putin Dmitri Kozak și cum acel eșec a putut stârni atunci resentimentul lui Putin față de relativele tendințe prooccidentale ale președinției lui Vladimir Voronin.

De asemenea, trebuiau oprite orice posibile încercări de a pune bazele unei reunificări a Moldovei cu România. Așa încât, Rusia s-a decis pentru status quo în Transnistria, menținând conflictului în stare „înghețată”, dar gata oricând să reizbucnească.

***

Concentrarea fără precedent de către Rusia a forțelor sale militare în jurul frontierelor Ucrainei a fost printre subiectele de îngrijorare majoră la nivel internațional în această lună. Săptămâna trecută Rusia a anunțat că își retrage trupele după ceea ce ea a numit exerciții militare. Rămân însă multe semne de întrebare cu privire la motivele reale ale acestui comportament al Rusiei în plan internațional. La fel, de altfel, ca și în legătură cu lipsa oricărei reacții a autorităților moldovene pe marginea acestor evoluții, în condițiile în care trupe rusești staționează la mai puțin de 70 de km de Chişinău. Am discutat subiectul cu politologul de la București Robert Adam.

Robert Adam: „Cred că de această dată, spre deosebire de 2008 și 2014, când țările din Uniunea Europeană și din NATO s-au lăsat, cumva, surprinse de agresivitatea Federației Ruse, senzația mea este că de această dată nu se va întâmpla acest lucru. Pericolul este bine cântărit, este estimat ca real.

Nu cred că se va ajunge la o escaladare militară. Pe de altă parte, ea nu ar folosi, cred, niciuneia dintre părți. În acest moment aș spune că Ucraina este într-o cu totul altă situație decât în 2014, și-a reformat sectorul de securitate, este prevenită, beneficiază de sprijin politic în comunitatea internațională, astfel încât condițiile sunt de natură diferită față de acum 7 ani.”

Europa Liberă: Și am mai auzit voci care estimează că această concentrare de trupe nu ar duce la o escaladare miliară. Și atunci, pentru ce, de ce se face acest lucru? Mergem pe argumentul lui ministrului rus al apărării Șoigu, care a spus că sunt exerciții militare și atât?

Robert Adam: „Nu aș merge pe acest argument. Cred că ele corespund unui scop politic. Pentru a disipa tensiunile din societate, regimul Putin joacă din nou cartea citadelei asediate, se prezintă în victimă a agresiunii internaționale și replică cu zângănit de săbii pentru a arăta societății ruse că nu este momentul unor tensiuni interne, a se citi proteste legate de situația lui Alexei Navalnîi, în momentul în care țara se află sub amenințare. Această propagandă are un impact bun în rândul societății ruse, nu total, dar în clasa medie, urbană din orașele mari există un nucleu important de sprijin pentru reforme democratice, pentru Navalnîi. Dar aceasta este doar o mică parte din societatea rusă, astfel încât această mobilizare propagandistică are un impact de a cimenta susținerea regimului pe moment.

Amenințarea pe care o aduce Navalnîi regimului Putin este una existențială…

Problema cu acest tip de soluții este că ele sunt extrem de costisitoare și nu au efect de lungă durată. Astfel că la un moment dat își vor epuiza potențialul.

Pe de altă parte, amenințarea pe care o aduce Navalnîi regimului Putin este una existențială, de aceea și aceste măsuri extrem de radicale. Nu este doar o altă persoană cu opinii diferite care critică regimul și ar putea fi, să zicem, expulzată. Este o contestare care merge până la esența regimului. Navelnîi este destul de popular în segmente ale societății ruse, astfel încât este considerată o amenințare substanțială.”

Europa Liberă: Ați spus că Ucraina este mult mai bine pregătită acum decât în 2014, are și sprijinul Occidentului. Până unde poate merge acest sprijin? Și pornind de aici, credeți că este posibil acest vis al Ucrainei de a deveni membru NATO la un moment dat? Credeți că poate prinde contur în acest moment sau în viitorul apropiat?

Robert Adam: „În acest moment și în viitorul apropiat, nu. Însă pe termen lung este posibil. Dacă Rusia depune aceste eforturi de a se profila cu adevărat ca o amenințare serioasă și imediată, poate că și gândirea ei în privința acestei perspective va evolua. Pe moment nu văd sâmburii acestei evoluții la nivel strategic în rândurile Alianței, însă nu o exclud.

Nu-i dau foarte mari șanse de materializare, poate eventual primi garanții mai serioase din partea NATO, însă până la aderare, ceea ce ar fi perceput de Rusia drept o provocare, mai sunt niște pași.”

Europa Liberă: Și în 2014, și acum, de fiecare dată când este tensionată situația din punct de vedere militar în regiune, de fiecare dată apare subiectul Transnistriei. Și e explicabil, pentru că există trupe rusești acolo. Nu sunt foarte numeroase, dar există și un depozit de armament, există și formațiuni paramilitare locale, care sunt angajate și merg în exerciții militare permanente cu Grupul operativ de trupe ruse. La Chișinău nu avem niște reacții oficiale la ceea ce se întâmplă. Credeți că e OK această atitudine de „neutralitate”, sau încercăm să nu vedem „elefantul din cameră”? Cât de eficientă este această strategie?

Robert Adam: „Eu cred că este extrem de ciudat și vă mărturisesc că am avut în ultima lună senzația că Republica Moldova s-a mutat, brusc, undeva în America Latină sau prin Oceania...”

Europa Liberă: A dispărut de pe hartă?

Robert Adam: „A avut loc o tranzacție, la niciun nivel nu am văzut absolut nicio referire la criza din vecinătate. Deloc! De peste o lună de zile nici președinta Republicii Moldova, nici guvernul nu au avut niciun fel de luare de poziție pe această temă.

Pe de altă parte, în discuțiile pe care le-am avut cu actorii internaționali, m-am uitat la comunicatele de presă care au urmat – cel mult se spunea că au avut loc discuții despre evoluții politice.

Este un fel de schizofrenie, nu poți să prezinți că dorești să te alături Occidentului și că împărtășești aceste valori, în același timp ignorând o criză care arde lângă tine. Sigur, Republica Moldova nu are instrumentele de a contribui la rezolvarea acestei crize, deci o prudență în abordare ar fi poate de înțeles. această ignorare totală pare a da indicații destul de serioase despre ori un calcul strategic greșit, ori, mai rău, o duplicitate.”

Europa Liberă: Bine, Moldova nu are instrumente de a influența situația, dar am impresia că este, cumva, în situația de a cere ajutor și sprijin occidental, o eventuală susținere în cazul în care lucrurile escaladează în regiune și trupele rusești din Transnistria erau considerate o piesă importantă în acel scenariu din anul 2014, al Novorossiei, dacă vă amintiți, cu regiunea Odesa...

Robert Adam: „Da, îmi amintesc. Să fiu sincer, mie mi se pare o supraestimare foarte serioasă a capacității acestor trupe, nu sunt deloc convins de capacitatea lor de luptă. Nu văd niciun fel de sprijin aerian pentru acele unități și senzația mea, este o speculație pe lucrul acesta, atare este că unul din riscurile imediate ale escaladării militare ar fi poate pierderea influenței rusești în Transnistria. Nimeni nu ar mai tolera în acest scenariu o prezență, oricum în disprețul dreptului internațional al acestor trupe, în Transnistria.

Nu cred că într-o optică regională capacitatea lor este de luat în seamă și cred că pe masa strategilor ruși există și această analiză că o escaladare ar duce printre primele consecințe la pierderea acestei capacități, fie ea și limitată, din Transnistria.”

***

Jurnalistul freelencer Vladislav Iesipenko, care scria pentru portalul pentru Crimeea al Europei Libere, Krîm.Realii, a fost torturat două zile cu curent electric de către FSB-ul din Rusia pentru a depune mărturii și a-și recunoaște presupusa vină. Serviciul Federal de Securitate din Rusia acuză jurnalistul de a fi colectat în Crimeea informații în favoarea Ucrainei. După ce a fost torturat, așa-zisele „mărturii” ale jurnalistului au fost difuzate la postul rusesc de televiziune Krîm24.

Vladislav Yesipenko, arestat în Crimeea, 16 martie 2021
Vladislav Yesipenko, arestat în Crimeea, 16 martie 2021

Informația a fost făcută publică pe rețelele de socializare de redactorul-șef al publicației „Grati” din Ucraina, Anton Naumliuk, care ulterior a făcut declarații și pentru televiziunea Current Time.

Anton Naumliuk: „Pe cap i se punea o chestie conectată la curent electric și treptat era crescută intensitatea curentului atunci când începea să se obișnuiască cu durerea. Acest lucru a durat două zile, după care el a fost de acord să recunoască acuzațiile care îi erau imputate de colaboratorii FSB. Astfel au fost obținute depozițiile în care el și-ar recunoaște faptele, care ulterior au și fost înregistrate ca interviu și difuzate la postul de televiziune Krîm24,” spune redactorul-șef al publicației „Grati” din Ucraina, Anton Naumliuk.

Într-un pretins „interviu” la postul de televiziune rusesc Krîm24, Vladislav Iesipenko spune că a fost reținut „pentru transportarea unui dispozitiv explozibil, plasat de serviciile speciale ale Ucrainei”. Jurnalistul pare epuizat, are pete roșii pe frunte și tâmplă și răspunde mecanic la întrebări.

După difuzarea declarațiilor sale la televiziune, Vladislav Iesipenko a refuzat să răspundă la întrebările anchetatorilor, invocând articolul 51 al Constituției ruse care i-ar permite să nu depună mărturii împotriva propriei persoane și a apropiaților, scrie publicația Grati, cu referire la surse din penitenciarul din Simferopol unde este reținut jurnalistul.

Jurnalistul a fost reținut pe 10 martie pe traseul Simferopol-Alușta din Crimeea și acuzat de fabricarea de mecanisme explozibile. FSB-ul rusesc susține și că Iesipenko colecta informații pentru serviciile speciale ale Ucrainei, în special prin fotografierea și filmarea „obiectivelor unde se adună mulți oameni pe teritoriul Crimeii”. Jurnalistul riscă șase ani de închisoare.

Arestarea lui Vladislav Iesipenko a fost condamnată de președintele Radio Europa Liberă/Radio Libertatea, Jamie Fly. „Kremlinul persecută și intimidează orice voci alternative în Crimeea anexată. Reținerea corespondentului nostru îngrijorează. Iesipenko trebuie imediat eliberat pentru ca acesta să se poată reuni cu familia”, a declarat președintele Radio Europa Liberă/Radio Libertatea, Jamie Fly.

La fel, mai multe organizații de apărare a drepturilor omului din Ucraina au semnat o declarație comună prin care cer eliberarea jurnalistului și înăsprirea sancțiunilor împotriva Rusiei pentru persecuțiile persoanelor incomode în Crimeea anexată. Autoritățile ucrainene au deschis un dosar penal privind reținerea ilegală a jurnalistului, iar Ministerul de Externe al Ucrainei și-a exprimat „protestul hotărât” împotriva arestării lui Vladislav Iesipenko și a cerut să-i fie asigurat un avocat independent.

Avocatul jurnalistului, Alexei Larin, spune că nu are acces la clientul său.

În dosarele de terorism principalele acuzații și dovezi sunt discuțiile despre politică și despre religie…
Emili Kurbedinov

Într-un interviu pentru televiziunea Current Time, avocatul Emili Kurbedinov, specializat pe apărarea celor acuzat de FSB-ul rusesc de spionaj și terorism în peninsula Crimeea, spune că accesul avocaților este restricționat în special pentru a ascunde urmele torturii. „Atunci când nu suntem lăsați să ne întâlnim cu clienții noștri este primul semnal de alarmă care înseamnă că situația e gravă și persoana este supusă torturii și trebuie să batem clopotele cât mai tare”, spune Emili Kuberdinov.

Emili Kurbedinov: „În majoritatea dosarelor pe care le am cu acuzații de terorism principalele catete de acuzație și dovezi sunt discuțiile despre politică și despre religie. Iar dovadă a vinovăției sunt depozițiile unor martori ascunși și tot felul de muniții care de regulă sunt plasate de forțele de ordine celor acuzați în momentul arestării sau la percheziții. Sunt acuzații fără nicio probă, dar care sunt luate ca atare de instanță și toate dovezile apărării sunt respinse.”

Current Time: Dar ați avut în experiența Dvs. sau a altor colegi avocați cazuri în care acuzațiile de terorism și spionaj chiar erau motivate, adică în care cei reținuți chiar planificau să incendieze sau să arunce ceva în aer în Crimeea sau colectau informații pentru serviciile de informații din Ucraina?

Emili Kurbedinov: „În practica mea nu am avut așa ceva. Nu am avut astfel de dosare penale. Majoritatea cazurilor mele sunt acuzații de terorism unde așa-numitele dovezi sunt discuțiile despre politică sau despre religie. Acestor oameni le sunt plasate în timpul perchezițiilor cărți religioase. Rusia a recunoscut o anumită organizație religioasă ca fiind una teroristă și oamenii devin automat teroriști. Sau se merge pe linia plasării munițiilor sau a unor acte contrafăcute.”

Current Time: Emili, Dvs. înțelegeți care este scopul FSB-ului atunci când fabrică aceste dosare?

Emili Kurbedinov: „Este vorba despre presiuni care se fac asupra activiștilor și o încercare de a se justifica în fața comunității internaționale, adică de a demonstra că aici într-adevăr există terorism, extremism – fenomene care nu au existat niciodată până în 2014. Iată de ce pentru serviciile rusești este foarte și foarte important să obțină aceste pretinse mărturii în care acuzații își recunosc vina, mărturii pe care să le poată afișa și să poată demonstra că „într-adevăr omul a recunoscut că este terorist”.

De facto, în toate aceste dosare decizia instanței este evidentă din start – oricum va fi o decizie de condamnare. Dar vedem că serviciile pun cel mai mare accent pe recunoașterea vinovăției de către acuzat, sau, chiar mai bine, acestea ar prefera ca acuzatul să mărturisească și împotriva altor persoane.

Așa că sunt mai multe scopuri de bifat, dar cel mai important este de a demonstra comunității internaționale că în Crimeea într-adevăr există teroriști și extremiști, în particular din rândul tătarilor din Crimeea, al ucrainenilor și așa mai departe.”

Directoarea Grupului de apărători a drepturilor omului din Crimeea, Olga Skrîpnik, confirmă și ea că persoanele cărora li se încriminează spionajul și extremismul în Crimeea sunt torturate pentru a se obține mărturii calomnioase. „Cine rezistă la tortură, nu rezistă la amenințări împotriva copiilor sau a părinților. FSB-ul are abordări pentru orice persoană”, spune Olga Skrîpnik.

Olga Skrîpnik: „Persoanele sunt acuzate de a fi spionat în favoarea Serviciului se securitate al Ucrainei, SBU, sau a altor servicii speciale ucrainene. Acestor acuzații se poate preta orice activitate legată în vreun fel cu informația. Și evident că în aceste dosare nu există dovezi concrete. În cel mai bun caz pot fi videouri sau poze făcute persoana respectivă. Așa cum se întâmplă acum în cazul lui Vladislav Iesipenko. El își făcea munca de jurnalist, lucru care a fost interpretat drept colaborare cu serviciile speciale.

Presiunile psihologice și fizice sunt o practică inerentă în aceste dosare penale legate de spionaj…

Și de cele mai multe ori înregistram episoade de tortură. Se aplică tipuri de tortură foarte dure, amenințări, inclusiv de natură sexuală, mergând până la folosirea curentului electric. Presiunile psihologice și fizice sunt o practică inerentă în aceste dosare penale legate de spionaj. La fel ca și interogatoriile înscenate, care sunt filmate și folosite apoi în scopuri propagandistice. Adică chiar înainte ca un anumit caz să ajungă în instanță, în societatea din Rusia și Crimeea se induce o atitudine negativă față de persoana respectivă – că este spion, banderovist și așa mai departe. Evident că este o încălcare a prezumției nevinovăției.

Și în principiu toate aceste dosare au ca finalitate termene de detenție reale. Diferența poate fi doar în faptul dacă persoana respectivă „a colaborat” sau nu cu ancheta. Și chiar dacă a colaborat, trebuie să înțelegem că adesea acest lucru se face ca urmare fie a torturii, fie a unor presiuni psihologice. Unii au fost amenințați, este cazul celor familiile cărora au rămas în Crimeea. De exemplu, copilul mic și soția. Și mama. Persoanei i s-a spus: „Fie semnezi colaborarea cu ancheta, fie o ducem la închisoare pe mama”. Mama, care este pensionară și pentru care evident că acest lucru ar însemna o condamnare la moarte.

Așa că FSB-ul rusesc găsește practic pentru fiecare persoană această abordare diabolică: unul poate să reziste la tortură, dar nu va rezista în fața amenințărilor la adresa copilului sau a apropiaților.

Acești oameni de regulă sunt imediat duși în Federaţia Rusă, trimiți în închisorile cele mai îndepărtate. Adesea sunt închisori cu regim sever, unde chiar sunt deținuți teroriștii și criminalii. În aceste condiții sunt ținuți oamenii care nu au comis nicio crimă și este evident că ce trăiesc ei în aceste colonii este îngrozitor.

Noi știm care sunt realitățile din coloniile rusești – acestea sunt oribile în sine. Imaginați-vă în plus atitudinea față de cetățenii Ucrainei, care mai sunt și acuzați de spionaj. Adică acești oameni se află acolo în condiții oribile, practic de tortură permanentă, pe toată perioada detenției lor ilegale”, spune directoarea Grupului de apărători a drepturilor omului din Crimeea, Olga Skrîpnik.

Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea în martie 2014, în urma unui pretins referendum organizat în prezența a numeroși militari înarmați. Organizațiile internaționale au recunoscut drept ilegală anexarea Crimeii și au condamnat acțiunile Rusiei, iar țările occidentale i-au impus sancțiuni economice. Kremlinul neagă că ar fi anexat peninsula și spune că doar „a restabilit dreptatea istorică”. Printre cei care s-au opus activ anexării au fost inclusiv tătarii din Crimeea. Mulți dintre ei au ajuns să fie persecutați penal de Rusia, fiind acuzați de extremism.

Aici e Radio Europa Liberă.

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG