Ceea ce e mai puțin clar este ce va urma. Influența Turciei este crucială, pe plan regional. Acum Recep Tayyip Erdoğan nu mai are de înfruntat vreun adversar politic, pentru următorii cinci ani, putându-și îndrepta atenția asupra moștenirii istorice.
De-a lungul anilor în care a condus Turcia, Erdoğan a arătat diverse fețe politice, de la promotorul creșterii economice, la început, până la proiectul neo-otomanizării, implicarea religiei în politică, represiune la adresa presei, societății civile și minorităților și accentuarea componentei autoritare. Deși există fără îndoială o tentă ideologică pronunțată, Recep Tayyip Erdoğan a dat dovadă de pragmatism în nu puține rânduri, la conducerea Turciei. Ori acum, realegerea nu a dat la o parte problema sa cea mai mare, starea economiei și în special inflația, alimentată între altele și de decizii ale președintelui.
Opoziția crede că anii care vor urmă vor întări regimul autoritar în Turcia și că președintele va elimina sau anihila instituțiile care încă îi mai îngrădesc puterea. Dar în ciuda condițiilor inechitabile, victoria lui Recep Tayyip Erdoğan reflectă voința unei mari părți a populației care, ca și în alte cazuri de democrație iliberală, identifică țara cu liderul ei. Sprijinitorii săi spun că Turcia este acum o țară de care se ține cont, pe plan global, tocmai pentru că lui Erdoğan nu i-a fost teamă să aibă o linie de politică internațională, indepedentă.
Imediat după realegere, președintele a lăsat să se înțeleagă că nu este dispus să facă compromisuri politice. Economia este însă problema, unde rămâne de văzut dacă Erdoğan va continua politica de cheltuieli masive și rezistență la creșterea ratelor la dobânzi. Pe plan extern, Ankara a refuzat să se alăture sancțiunilor împotriva Rusiei, dar a mediat un acord care a permis exportul de cereale din Ucraina. În campanie Putin a făcut câteva gesturi de bunăvoință economică față de Erdoğan și probabil așteaptă reciprocitate.
Experți cred că Turcia va continua să fie un parter dificil, dar crucial în NATO și că va accepta intrarea Suediei în alianță, dacă poate cumpăra, în schimb, mai multe avioane F16 din America. Cu Uniunea Europeană lucrurile stau la fel de ambiguu, Turcia cochetând periodic cu amenințarea de a trimite refugiați sirieni, în Europa. Pe ansamblu, mesajul pe care Recep Tayyip Erdoğan l-ar putea înțelege și transmite după victorie este că Turcia nu urmează linia occidentală, nici în politica externă, nici în cea economică. Sau dimpotrivă, ar putea interveni mai multe nuanțe. Președintele este acum mai puternic ca niciodată.
