De ziua libertăţii presei, organizaţiile de media din R. Moldova au dat publicităţii un memoriu în care vorbesc despre amplificarea controlului politic şi a concentrării proprietăţii, precum şi lipsa de pluralism în presa moldoveană. O înrăutăţire gravă a libertăţii presei în R. Moldova este constatată şi în rapoartele internaţionale, 2019 fiind anul cu cea mai bruscă cădere a ratingului ei în clasamentul organizaţiei Reporteri fără Frontiere.
Jurnalişti agresaţi fizic şi verbal, acces interzis la evenimente publice, presă locală pe punctul să dispară, tirajul unui ziar în întregime sechestrat. Manipulare şi dezinformare la scară largă. Sunt numai câteva dintre problemele menţionate de organizaţiile de media locale în memoriul dat publicităţii astăzi, de Ziua libertăţii presei.
Ce anume stă în spatele acestor constatări, am întrebat mai mulţi jurnalişti din Chişinău?
„Accesul la informaţie din an în an devine tot mai restricţionat, iar acest fapt, cred eu, este încurajat de autorităţi care, pe de o parte, au un discurs public pro-democraţie, pro-valori europene, pro-pluralism de opinie, iar, pe de altă parte, prin instrumentele legale pe care le au şi prin lipsa de acţiuni, încurajează ca segmentul de presă liberă şi independentă să devină din an în an mai mic şi mai descurajat.
Accesul la informaţie devine tot mai restricţionat...
Atunci când instituţiile statului pur şi simplu nu ne răspund la întrebările care vizează direct responsabilitatea lor în faţa cetăţenilor, suntem impuşi să scriem nişte solicitări de informaţie, când ni se refuză oferirea datelor referitoare la utilizarea banilor publici, care de fapt ar fi trebuit, conform legislaţiei, să fie publice sau cel puţin la o simplă solicitare la telefon sau deplasare la instituţie, să ne fie oferite. Şi are de suferit întreaga populaţie, pentru că presa controlată politic este cea care difuzează în masă pe tot teritoriul R. Moldova un anumit tip de informaţie, iar presa care ar putea să ofere un punct de vedere alternativ asupra realităţii este în imposibilitatea de a o face”, spune Mariana Ciobanu, o jurnalistă care scrie la ziar.
„Este o provocare dacă vrei să faci jurnalism astăzi în R. Moldova şi provocarea e mai mare dacă ţii cont de realităţile economice. Avem monopol pe piaţă, e foarte greu să obţii bănuţul acela care este liber, iar independenţa editorială vine în primul rând de la independenţa financiară. Or, este aproape imposibil la ora actuală să ai independenţă financiară. E şi un monopol al informaţiei publice, care vine doar dintr-un centru, ştiu sigur că este coordonată de acolo şi toată lumea se teme, pentru că e doar un centru în care se iau deciziile şi se coordonează informaţia. Nu e vorba de cenzură, ci de un control al informaţiei - sunt mulţi oameni care lucrează ca să existe acest control, şi de peste Prut, şi de peste Nistru, un centru care controlează toată informaţia guvernamentală”, spune editorul unei publicaţii online, Cristian Jardan.
„Jurnalistul este mereu asociat cu instituţia media la care lucrează. Şi imaginea pe care o are instituţia media îi deschide sau închide uşa jurnalistului, Fiind la TV8, de cele mai multe ori ne confruntăm cu telefoane la care nu ni se răspunde, solicitări de informaţii la care nu primim răspuns, comunicatori care ne discriminează, ne pun deoparte şi mai uită de noi. Asta se întâmplă din cauza presiunii pe cei care vor să fie independenţi şi vor să-şi permită să aibă opinii critice despre tot ce se întâmplă, nefiind pe placul celor despre care fac ştiri şi emisiuni”, este de părere jurnalista de televiziune Felicia Creţu.
„În jurnalismul din R. Moldova, şi nu doar cel online, e precum nu ai şti să înoţi, te arunci într-un ocean în care sunt mulţi rechini şi lighioane despre care tu nu ştii ce vor face, muşcă sau nu muşcă, şi începi să înoţi. În timp ce înoţi, îţi faci o strategie şi înveţi. Dacă lăsăm metaforele la o parte, e destul de dificil. Pentru că atunci când scrii materiale mai serioase, e ca și cum ai umbla pe un câmp minat. Iar pe un câmp minat trebuie să-ţi alegi o cărăruşă, pe care mergi atent - atent, dar mergi înainte. Dacă sari dintr-o parte în alta şi arunci o piatră încolo şi alta dincolo, cel mai probabil nu vei ajunge la marginea cealaltă a câmpului. Şi atunci aceasta este relaţia noastră cu rechinii – încercăm să fim mai atenţi, dar să mergem înainte”, declară redactorul unei publicaţii on-line, Alexandru Lebedev.
Potrivit ambasadorului UE la Chişinău, Peter Michalko, care a discutat astăzi despre aceste probleme ale presei într-o reuniune cu mai mulţi jurnalişti, alături de justiţie, presa liberă e una din priorităţile UE. Iar cel mai recent raport al Departamentului de Stat american despre situaţia drepturilor omului în lume spune, când ajunge la presa din R. Moldova, ca ea este concentrată în mâinile unui număr restrâns de oligarhi, care controlează atent politica editorială a companiilor pe care le posedă.
