Linkuri accesibilitate

Un scrutin pentru 30 de ani de independență


Au rămas zile numărate până la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie și în aer, cum se spune, plutește o tensiune surdă, prevestitoare de furtună. E vorba de un „diluviu” politic, de o aversă electorală pe care și-o doresc mulți cetățeni indignați de starea lucrurilor din Republica Moldova.

Un scrutin pentru 30 de ani de independență
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:01 0:00
Link direct

Ultimele sondaje ne întăresc speranța că am putea să închidem un capitol nefast al biografiei noastre post-sovietice.

Barometrul de Opinie Publică, prezentat în 5 iulie – o măsurătoare care se bucură de credibilitate în Republica Moldova – indică un avans confortabil al Partidului Acțiune și Solidaritate, proprezidențial, acesta acumulând 33,7% față de 25,2% ale comuniștilor și socialiștilor, la mai mare distanță situându-se partidul „Shor”, blocul „Renato Usatîi” și Platforma DA. Autorii sondajului au precizat că diaspora occidentală ar putea să-i asigure PAS majoritatea în legislativ, o guvernare monocoloră sau în coaliție cu Platforma DA, dacă aceasta din urmă va trece pragul.

Alte sondaje vin cu o diferență mai mică între principalii competitori, dar nu schimbă esențial paradigma.

O asemenea perspectivă post-electorală, prea puțin convenabilă sistemului oligarhic, încinge, pe de o parte, confruntările dintre actorii politici care se văd perdanți ai scrutinului, iar pe de altă parte, ascute tensiunile dintre tabăra proeuropeană și anumite instituții de stat responsabile de organizarea (de fapt subminarea) alegerilor.

După ce s-a făcut luntre și punte ca să saboteze deschiderea mai multor secții de vot în străinătate, numărul lor limitându-se la 150, față de 191 câte a propus Ministerul de Externe, CEC a continuat să alimenteze acuzațiile că servește interesele blocului comunist-socialist. Acum tergiversează sub diferite pretexte adoptarea interdicției privind transportarea organizată a alegătorilor din stânga Nistrului la secțiile de vot de pe malul drept.

„Turismul electoral transnistrean” este o manevră pe care Rusia o aplică de câțiva ani pentru a limita proporțiile victoriei forțelor proeuropene, un fel de laborator de experimentare în mic a fostului „plan Kozak” de federalizare, care prevede folosirea entității separatiste din stânga Nistrului în procesele politice interne ale Republici Moldova, pentru a-i paraliza orice încercare de a se apropia de Occident, de a ieși de sub cizma neocolonială a Estului.

Pentru Dodon, Voronin, Shor, Plahotniuc, Platon și ceilalți exponenți ai stângii rusofile, desantul electoral transnistrean reprezintă un balon de oxigen, iar CEC nu se sinchisește de faptul că încalcă Legea Supremă, care stipulează pentru toți cetățenii Republicii Moldova dreptul egal de a alege și de a fi aleși în organele statului, or, despre ce fel de drepturi constituționale vorbim în regiunea separatistă, unde nu se poate face campanie electorală, unde competitorii politici din Moldova nu au acces, iar alegătorii de acolo sunt manipulați, ținuți într-un vid informațional, sunt „carne de tun” pentru interesele rusești?

Într-o conferință de presă de ieri, 6 iulie, fruntașii PAS, Olesea Stamate și Sergiu Litvinenco, s-au referit la manevrele lui Lebedinschi, „omul lui Dodon de la CEC”, cel care influențează deciziile acestei instituții, au vorbit despre pericolul coruperii a 70 de mii de voturi din Transnistria (contra sumei de 25 de dolari de persoană) în favoarea comuniștilor și socialiștilor.

În Republica Moldova coruperea, mituirea alegătorilor e caz penal. Or dacă în Transnistria organele de drept moldovene nu pot aplica legea, soluția este prevenirea fraudei electorale prin reglementarea deplasării alegătorilor din această zonă. Altminteri, vom avea un atac la adresa siguranței naționale, echivalent celui semnalat de SIS, care avertizase mai devreme asupra pericolelor pe care le incumbă deschiderea unor secții de vot pe teritoriul necontrolat de autoritățile legale.

CEC atunci a ținut cont de avertismentul SIS, și-a anulat hotărârea privind deschiderea celor două secții de vot pe teritoriul separatist, dar vedem că ezită să oprească „turismul electoral transnistrean”, deși n-ar trebui decât să confirme o altă decizie a sa, similară, adoptată la alegerile prezidențiale de anul trecut. CEC ține să rămână o instituție captivă politic.

Multe am văzut în această campanie electorală. Minciuni, dezinformare, atacuri împotriva României și a Vestului în general, ambasadori occidentali amenințați cu expulzarea, pentru că „se amestecă” în treburile interne ale RM. Dodon nu se oprește aici: promite să instaureze după alegeri rânduieli ca la Putin și Lukașenka, adică să declare presa și ONG-urile susținute din granturi europene și americane drept „agenți străini”.

Am văzut amenințări transmise în direct în studiouri TV – cum sunt cele proferate de Usatîi la adresa lui Dinu Plângău de la Platforma DA. Am văzut confruntări în stradă între adepții AUR și participanții la marșul socialiștilor și comuniștilor, ciocniri prevenite, din fericire, de poliție. Și în aceeași secvență am urmărit iureșul haiducesc, împiedicat de bodyguarzi, al lui Dorin Chirtoacă asupra lui Dodon și Voronin. Același ex-lider PL i-a îndemnat, stupefiant, pe alegători să nu susțină PAS, pentru că astfel ar vota împotriva Unirii cu România, apoi tot el și colegii săi de la AUR au cerut PAS să nu facă alianță după alegeri cu „frăția hoților”. Zigzaguri, ciudățenii politice.

L-am văzut pe inventivul Cavcaliuc oprit în aeroportul de la Moscova de autoritățile ruse, prilej de victimizare pentru el că nu este lăsat să ajungă la diaspora moldoveană din acest oraș, deși, preciza Ministerul de Externe de la Chișinău, Cavcaliuc nu făcea decât să încalce deliberat niște norme sanitare.

Am văzut foști „bursieri” de-ai lui Plahotniuc, încercând să-și salveze inocența, aruncându-și unii altora injurii. Și l-am văzut pe Shor, „martirul justiției moldovenești”, principalul suspect în dosarul fraudei bancare, cerând să i se anuleze mandatul de arestare și promițând un venit minim garantat de 3 000 de lei pentru fiecare cetățean moldovean. Din ce surse? Cum din ce surse? Din combaterea corupției și din sporirea veniturilor bugetare. Voi ce ați crezut?...

Campania electorală ne-a oferit un spectacol cu bune și rele. Discursuri sobre, asumate, bruiate de cacofonia diverșilor nechemați – un bâlci al deșertăciunilor, cu saltimbanci și pehlivani politici râvnind să-i mai îmbrobodească o dată pe moldoveni. Campania a fost cum a fost, speranța este să avem un comportament matur, responsabil, la urne, duminică, 11 iulie. O participare cât mai numeroasă a alegătorilor și o opțiune clară, majoritară, pentru schimbare.

Scrutinul din 11 iulie se desfășoară cu puțin înaintea aniversării independenței. Într-un fel va trage linia celor 30 de ani de orbecăială post-sovietică – ani de sărăcie și exod, de hoții interminabile, de violare a demnității umane, de nesocotire a valorilor naționale. E tocmai momentul să ne amintim de actele fondatoare ale Republicii Moldova, stat care s-a vrut expresia libertății cetățenilor săi, dar a sfârșit în cleptocrație.

Ziua de 11 iulie 2021 va decide dacă vom pune punct acestei istorii triste, oricât de lung și anevoios va fi drumul ce ne așteaptă.

Vezi comentarii

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG