Linkuri accesibilitate

Va deveni Transnistria victima sistării de către Rusia a tranzitului de gaze prin Ucraina?


Un muncitor sudează țevi ale Gazprom

Din sumarul ediţiei:

Prima vizită a noului prim-ministru moldovean a avut loc la Moscova. Ion Chicu a adus de acolo o reducere a prețului la gaze și confirmarea că Rusia vrea să înceapă pregătirea casării munițiilor pe care le are în depozitul de la Cobasna din regiunea transnistreană. Fostul ministru de externe critică noul guvern pentru faptul că nu mai insistă ca OSCE să monitorizeze retragerea munițiilor. Moscova și Kievul nu pot ajunge la un numitor comun privind continuarea tranzitului gazelor naturale prin Ucraina, iar prima victimă a acestui conflict ar putea fi chiar regiunea transnistreană. Opinii ale experților de la Chişinău și Tiraspol, dar și așteptările oamenilor de rând.

Va deveni Transnistria victima sistării de către Rusia a tranzitului de gaze prin Ucraina?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct



Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Federaţia Rusă va prezenta în viitorul apropiat planul pregătirii pentru casarea munițiilor pe care le are în depozitul de la Cobasna din regiunea transnistreană, a declarat noul premier moldovean Ion Chicu la revenirea de la Moscova, unde s-a întâlnit cu prim-ministrul rus, Dmitri Medvedev, și cu șeful concernului Gazprom, Alexei Miller. Anterior Serghei Lavrov anunța că Rusia are nevoie de o pregătire de un an și jumătate, de echipamente și specialiști ruși pentru a evalua munițiile expirate din regiunea separatistă a Republicii Moldova. Chicu a dat asigurări că procesul „va fi transparent pentru ceilalți parteneri strategici ai Republicii Moldova”.

Premierul rus Dmitri Medvedev și omologul său moldovean Ion Chicu. Moscova, 20 noiembrie 2019
Premierul rus Dmitri Medvedev și omologul său moldovean Ion Chicu. Moscova, 20 noiembrie 2019


Pe lista lungă a înțelegerilor anunțate ca fiind convenite cu Moscova, Ion Chicu a menționat și reducerea prețului la gaze până la 173 de dolari (față de 235 de dolari la începutul acestui an), dar și negocierea unui credit de 500 de milioane de dolari pentru reabilitarea drumurilor. Federaţia Rusă a mai promis Republicii Moldova un alt credit de 500 milioane dolari în 2009, când la putere era Partidul Comuniștilor al lui Vladimir Voronin, credit pe care însă nu l-a mai acordat niciodată.

Publicația rusă Kommersant susține că scopul politic al gesturilor anunțate de Moscova este de a susține candidatura lui Igor Dodon pentru un al doilea mandat la președinție, la alegerile de anul viitor. „Un candidat loial și care convine de minune Moscovei”, conchide publicația.


Nicu Popescu, ministrul de externe din guvernul Sandu, demis acum două săptămâni, a criticat faptul că noul executiv ar fi renunțat la monitorizarea sau inspecțiile OSCE în procesul de casare a munițiilor rusești din regiunea transnistreană. „Brusc a dispărut monitorizarea OSCE din poziționarea Republicii Moldova. Or, Republica Moldova, din 1992, întotdeauna a insistat pe prezența OSCE-ului în orice proces de distrugere și retragere a munițiilor din regiunea transnistreană. Acest lucru este o cedare mult peste ce își permitea chiar și Vladimir Voronin, ca să nu mai spun de alte guvernări din Republica Moldova. Și este un semn foarte îngrijorător că noul guvern a renunțat la această insistență pe monitorizarea internațională”, a subliniat Nicu Popescu într-un interviu cu European Liberă.

Tiraspolul se opune introducerii controlului deplin la punctul de trecere Pervomaisk-Cuciurgan, cel mai traversat punct de pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, care face legătură cu regiunea Odesa și pe unde intră 70 la sută din importurile transnistrene. „În acest moment aceasta este amenințarea cea mai mare pentru Transnistria. Noi considerăm că este o încercare de a soluționa problemele politice prin pârghii vamale și economice”, a declarat negociatorul-șef de la Tiraspol, Vitali Ignatiev. Acesta a anunțat că subiectul va fi unul prioritar la discuțiile cu noul vicepremier pentru reintegrare, Alexandru Flenchea, dar și cu reprezentanții Ucrainei și ai UE. Chişinăul a anunțat finalizarea lucrărilor de reconstrucție care se fac cu susținerea financiară a UE și trecerea la controlul deplin începând cu 1 februarie 2020.


Un comunicat al guvernului anunță că premierul Ion Chicu a propus deschiderea a încă două puncte de control comun la frontiera moldo-ucraineană pe segmentul transnistrean. Propunerea a fost făcută la o întrevedere bilaterală cu premierul ucrainean, Oleksi Honcearuk, în marja summit-ului Parteneriatului Estic pentru Investiții, organizat de BERD la Londra.

Armata ucraineană spune că cele trei nave capturate de Rusia în urmă cu aproape un an și eliberate pe 19 noiembrie au fost returnate în condiții foarte proaste. „Nu mai pot naviga singure. Rușii au luat lămpi, prize de curent și toalete. Vom arăta lumii întreaga barbarie rusă”, a declarat viceamiralul Ihor Voroncenko, șeful marinei ucrainene.

În Ucraina, președintele Volodimir Zelenski a redeschis un pod în regiunea Luhansk, - într-un gest simbolic care-i scoate în evidență eforturile de reconstrucție a estului Ucrainei -, distrus în cei peste cinci ani de război. Deschiderea a avut loc la câteva zile după ce Kievul și separatiștii și-au retras forțele de pe o a treia linie a frontului, în pregătirile de un summit de pace în formatul Normandia, așteptat luna viitoare în Germania.


În Rusia, Duma de Stat a aprobat un proiect de lege care permite autorităților să-i califice drept agenți străini pe reporterii unor instituții de presă înregistrate oficial drept agenți străini. O lege rusă din 2012 obligă toate organizațiile neguvernamentale sprijinite financiar din străinătate să se înregistreze ca agenți străini. Ea a fost adoptată după amplele proteste față de realegerea lui Vladimir Putin președinte în acel an. Săptămâna trecută, autoritățile ruse au inclus pe lista agenților străini un portal pe internet al Europei Libere/ Libertatea, Sever.Realii. Președintele Europei Libere/ Libertatea, Jamie Fly, a spus că a fost o decizie „motivată politic” folosită pentru a ținti și în alte servicii de limbă rusă ale postului.

Centrul independent de sondare a opiniei publice din Rusia, Levada, a dat publicității unui studiu din care reiese că numărul rușilor care consideră importante libertatea de expresie, libertatea credinței și a întrunirilor a crescut simțitor. Circa 58% dintre ruși consideră, potrivit acestui studiu, că libertatea de expresie este una din cele mai importante libertăți umane. În urmă cu doi ani, procentul celor care credeau astfel era de 34%.

***

Incertitudinile legate de perspectiva tranzitului de gaze rusești prin Ucraina, chiar dacă par să fie o sursă de îngrijorări pentru administrația de la Tiraspol, totuși nu se discută aproape deloc în stânga Nistrului. Subiectul a apărut doar de câteva ori, menționat în treacăt, ca temă de discuție a liderilor de la Tiraspol în cadrul multiplelor lor vizite la Moscova din ultimul timp.

Următorul impact direct ar fi asupra fondului de pensii și salarii al regiunii separatiste...


În cazul sistării tranzitului, regiunea transnistreană, cu o industrie și un sistem de încălzire pentru populație puternic dependente de gaze, ar deveni prima victimă a războiului energetic purtat de Rusia contra Ucrainei. Următorul impact direct ar fi asupra fondului de pensii și salarii al regiunii separatiste – Tiraspolul nu plătește Gazpromului pentru gazele consumate. Banii colectați ca plată pentru consum ajung într-un fond special gestionat de administrația transnistreană și de unde se acoperă sumele lipsă pentru pensii și salarii, iar datoria acumulată de regiune este trecută pe conturile companiei moldovene Moldova Gaz. Astfel, în lipsa gazelor, și acest fond va rămâne fără bani.

Chişinăul a menționat de mai multe ori că ar putea apela la „soluții alternative” în cazul unei crize a gazelor rusești, importând din Ucraina sau din România. Dar chiar dacă ar exista posibilitatea ca aceste livrări să ajungă și în regiunea transnistreană, evident că Tiraspolul nu va mai primi gaz pe gratis, a declarat recent președintele Igor Dodon.

Cât de informați sunt oamenii din stânga Nistrului despre aceste evoluții și ce soluții văd pentru situația în care tranzitul de gaze chiar va fi sistat? Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a discuta cu oamenii de rând.

Tiraspol
Tiraspol


- Evident că ne îngrijorează. Ce e de făcut? Nu știu… Asta trebuie să decidă guvernul. Eu cred că vor decide în direcția cea bună, așa ca să le fie bine oamenilor. Așa cred eu.

- Ce pot face eu? Eu pot doar să sper. Sperăm la mai bine. Deja cum va fi vom vedea.

- Sincer. Nu știu ce vom face dacă nu vor fi gaze… Vom inventa ceva. Nu m-am gândit la asta încă.

Noi pentru asta avem politicieni care trebuie să decidă aceste chestiuni...


- Evident că ne îngrijorează, pentru că există riscul să rămânem și noi fără gaze. Dar noi pentru asta avem politicieni care trebuie să decidă aceste chestiuni.

- Vom folosi încălzitoare electrice. Numai că nu știu dacă rețelele noastre vor rezista. În apartamente nu avem cum să punem sobe și să facem foc cu lemne.

- Eu încă nu am aprofundat această problemă. Va fi panică.

- Noi nu am auzit deocamdată nimic despre asta, așa că deocamdată nu ne facem griji.

- Plită electrică, alte variante nu avem. Și vom cumpăra de la Moldova Gaz cu 8 ruble metru cub de gaze – e singura variantă. Și asta e foarte rău. Dacă vor crește prețurile la gaze, vor crește și la apă, și la apa caldă, și tot restul… Eu nu știu ce va fi cu Transnistria…

- Nu știu… Dar probabil noi vom pleca, ca viitori studenți. Aici nu avem ce face. De-aia nu mă preocupă acest subiect.

- Voi face focul cu lemne. Da, locuiesc la țară.

- Nu mă îngrijorează subiectul, pentru că eu cred că nu se va întâmpla nimic rău. Eu sunt sigur că problema va fi soluționată de oamenii sus-puși. Tocmai am revenit din Ucraina și acolo gazele s-au ieftinit. Din luna octombrie, de când a început sezonul de încălzire, gazul s-a ieftinit la 5,89, de la 8-9 hrivne. Cred că așa e bine.

***

Așadar, după cum ați auzit și din vocile de mai sus, mulți dintre oamenii intervievați mizează pe faptul că administrația transnistreană va reuși să gestioneze criza gazelor în favoarea oamenilor de rând. Încredere care nu este împărtășită și de oamenii care cunosc mai bine procesele economice globale.

Expertul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko, spune că din cauza eventualei situații de criză care ar putea urma după 1 ianuarie, administrația de la Tiraspol ezită să includă în proiectul bugetului pentru anul viitor majorarea pensiilor și salariilor pentru bugetari. Majorările depind de asemenea de prelungirea, la 1 aprilie 2020, a contractului de livrare de curent electric dintre Chişinău și centrala de la Cuciurgan din regiunea transnistreană.

Serghei Melnicenko: „Locuitorii regiunii țin minte foarte bine luna ianuarie a anului 2009, când timp de 10 zile în rețelele de gaze era menținută presiunea minimă din cauza divergențelor dintre Ucraina și Rusia pe marginea semnării unui nou contract de livrare a gazelor. Situația riscă să se repete.

Dar la Tiraspol lucrurile nu au fost lăsate fără atenție și în luna septembrie, când abia au început discuțiile despre o posibilă criză a gazelor, a avut loc o ședință a Consiliului de securitate. Atunci au fost examinate două variante – deconectarea completă sau reducerea presiunii în gazoductul de tranzit. A fost elaborat și un plan de măsuri pentru minimizarea consecințelor. La baza acestui plan stă faptul că fiecare trebuie să știe ce acțiuni trebuie să întreprindă într-o situație de forță majoră.


Acum se încearcă crearea unei rezerve de combustibil alternativ pentru a putea asigura locuitorii regiunii cu căldură în cazul în care gazele vor fi oprite. În particular, se examinează posibilitatea trecerii sistemului de încălzire pe combustibil lichid. Specialiștii au calculat că acest lucru va costa 76 milioane de ruble transnistrene, asta fără costul combustibilului. Dar aici trebuie să se țină cont de faptul că ar putea fi îngreunată logistica livrărilor, pentru că se știe că calea ferată nordică în regiunea stației Slobodca este închisă de Republica Moldova pentru importul transnistrean de mărfuri și combustibil, în particular pentru importurile Sheriff-ului. Tiraspolul la negocierile în formatul 5+2 ridică în permanență această problemă și dacă va fi o criză a gazelor subiectul poate reveni în actualitate cu o forță și mai mare.”

Europa Liberă: Care este situația în acest context cu sectorul de producere a energiei electrice în regiunea transnistreană? E clar că presiunea asupra acestui sector va crește în cazul în care vor fi sistate livrările de gaze.

Serghei Melnicenko: „Da, există și această problemă – în lipsa gazelor va crește considerabil consumul de energie electrică. Este necesară o rezervă materială pentru menținerea funcționării rețelelor electrice de tensiune înaltă și joasă, ceea ce presupune cumpărarea de bare din fier armat și echipamente de siguranță. Dar nu trebuie să uităm că sursa principală de producție a curentului electric este totuși gazul natural. Și dacă acesta va lipsi mult timp, atunci nici electro-energetica nu va salva situația.

În această situație cel mai probabil că va fi utilizată la capacitate maximă hidrocentrala de la Dubăsari, mai ales că în vară aceasta a fost renovată. Este evident că o atenție deosebită în aceste circumstanțe de forță majoră va fi acordată felului în care va funcționa centrala electrică de la Cuciurgan. Se consideră că unul dintre blocurile acestei centrale trebuie să rămână funcțional în orice circumstanțe, chiar dacă întreaga centrală se va opri. Iar cantitatea de curent produsă de acest bloc va fi suficientă pentru a asigura cu curent electric populația.

Incertitudinile legate de livrările de gaze împiedică executivul regiunii să crească salariile și pensiile anul viitor…

În dezvoltarea deciziei sale, Consiliul de securitate a decis să oblige executivul de la Tiraspol să asigure o rezervă de bani pentru o situație de forță majoră.

În mediul de experți se mai discută și varianta livrărilor în regim de revers din România către Republica Moldova și mai departe în Transnistria. În acest caz regiunea nu va mai fi una de tranzit.

În principiu, un acord dintre Gazprom și Republica Moldova privind procurarea de gaze naturale există, dar altceva este modul în care ar putea fi asigurate livrările, având în vedere factorul geografic legat de Ucraina.

Mai există un aspect – incertitudinile legate de livrările de gaze sunt cele care împiedică executivul regiunii să includă în proiectul bugetului pentru anul viitor bani pentru creșterea salariilor bugetarilor și a pensiilor. Creșterea salariilor și pensiilor mai este pusă în legătură cu semnarea la 1 aprilie 2020 a unui nou contract de livrare de curent electric dintre centrala de la Cuciurgan și Republica Moldova. Dar, având în vedere noua configurație a puterii de la Chişinău, se poate presupune că aceasta va da undă verde curentului produs în Transnistria la centrala deținută de compania rusească RAO ES.”

Dar nu există informații în surse deschise despre felul în care sunt gestionați acești bani…

Europa Liberă: Vorbeați de rezerve materiale – 76 de milioane de ruble, fără costul combustibilului, e o sumă mare. De unde vor fi luați acești bani, în condițiile crizei bugetare din regiunea transnistreană?

Serghei Melnicenko: „76 de milioane de ruble sunt doar pentru reechiparea tehnică, pentru ajustarea echipamentelor de încălzire. La noi sistemul este în mare parte centralizat, sunt puține cazangerii autonome pe gaze. Dar nici măcar aceste cazangerii nu vor putea funcționa dacă nu vor fi gaze. Adică se are în vedere re-utilarea acestor echipamente, a acestui lanț tehnologic pentru ca acesta să poată lucra pe combustibil solid.

Da, 76 de milioane e o sumă mare, la cursul de 16 ruble pentru un dolar. Dar nu există informații în surse deschise despre felul în care sunt gestionați acești bani – au fost sau nu ei puși de-o parte pentru aceste lucrări, se fac sau nu aceste ajustări. Da, există Fondul de rezervă, dar el nu are atât de multe resurse disponibile. Și în caz de necesitate și de forță majoră va trebui să se renunțe la mai multe programe, inclusiv la Fondul investițiilor capitale, doar pentru a reutila sistemul, iar apoi va fi nevoie de sume mult mai mari pentru procurarea combustibilului. În timpul crizei din 2010 s-a calculat că pentru combustibil lichid pentru o iarnă ar fi nevoie de 500 milioane de ruble. Doar pentru combustibil. Evident că sunt niște sume colosale pentru buget. Dar există situații excepționale când nimeni nu se mai gândește la bani.”

Administrația de la Tiraspol merge pe ideea că Rusia și Ucraina, cu susținerea Comisiei Europene, vor ajunge la un numitor comun…

Europa Liberă: Mai există un aspect în această problemă – suntem deja în a doua jumătate a lunii noiembrie, adică practic nu mai este timp pentru a face această reutilare, înseamnă că este o discuție mai degrabă pur teoretică…

Serghei Melnicenko: „Da, informații că s-ar fi făcut ceva în această direcție nu există. Toate aceste măsuri se anunțau în calitate de plan de acțiuni și au fost puse pe hârtie în cazul în care se va ajunge la o situație de criză.

Dar psihologic administrația de la Tiraspol merge pe ideea că Rusia și Ucraina, cu susținerea Comisiei Europene, vor ajunge totuși la un numitor comun. Speranță desigur că există, dar știți cum e uneori – e ca în ruleta rusească – ori e negru, ori e roșu… Am vrea evident să fie roșu, dar nu se știe niciodată. Mai ales că o experiență de acest fel a existat deja și experiența a fost una tristă. Dar atunci era menținută totuși o presiune minimă în gazoduct. Eu totuși sper că, chiar dacă părțile nu vor ajunge la o înțelegere, un anumit regim de menținere a sistemului de transportare a gazelor a Ucrainei se va păstra, pentru ca acesta să nu iasă din funcțiune definitiv, pentru că ar fi vorba despre niște pierderi colosale. Interes în acest sens are și Ucraina, și Transnistria, și Republica Moldova, pe unde are loc tranzitul.”

Europa Liberă: Ce se va întâmpla cu centrala de la Cuciurgan – spuneați că există opțiunea de a o trece pe motorină sau cărbune. Și, în această situație, va putea malul drept al Republicii Moldova miza pe livrările de curent de la această centrală, sau ar putea fi surprize, în condițiile în care și regiunea transnistreană va avea nevoie de electricitate?

Serghei Melnicenko: „Aici, din nou, nu putem decât să ne dăm cu părerea. Da, din 12 blocuri ale centralei în prezent lucrează doar patru. Echipamentul poate funcționa și pe motorină, și pe cărbune. Și apropo în 2010 au fost făcute anumite livrări de cărbune la centrală. Dar cum vor evolua lucrurile, nu se știe. Da, centrala de la Cuciurgan este legată de obligații contractuale cu Republica Moldova, dar speranța aici este că aceasta aparține de fapt unei companii rusești și RAO ES va face în așa fel încât să aibă asigurate anumite cantități de gaze. Cum e posibil acest lucru din punct de vedere tehnic e foarte greu de spus, dar în mod sigur specialiștii au gândit aceste scenarii. Dar, din nou, totul depinde de decidenți de un nivel mult mai înalt și nu de funcționarii de la Chişinău și Tiraspol.”

Europa Liberă: Există și problema importurilor de cărbune sau de motorină în regiunea transnistreană prin Ucraina…

Serghei Melnicenko: „Da, regiunea este foarte interdependentă și situația arată de parcă salvarea celui care se îneacă ar fi în propriile lui mâini. Dar Ucraina a închis tranzitul pentru livrările de fier vechi pentru uzina metalurgică de la Râbnița și ar putea proceda la fel și cu cărbunele sau motorina, de oriunde le-ar comanda Transnistria sau de oriunde le-ar aduce Rusia pentru centrala sa electrică. Nodul de contradicții este unul foarte strâns. Și dacă acesta nu va fi dezlegat de voința politică a celor trei părți – Ucraina, Rusia și Comisia Europeană – atunci consecințele pot fi imprevizibile și mult mai proaste decât în ianuarie 2009.”

Europa Liberă: Adică Chişinăul și Tiraspolul în această situație au prea puține de spus…

Serghei Melnicenko: „Evident. Actorii locali pică din această schemă. Altceva este că dacă nu se ajunge la o înțelegere, poate fi pusă în aplicare varianta livrărilor în revers din România prin Republica Moldova către Transnistria, ca o primă variantă, sau livrările, tot în revers, a gazelor slovace în Ucraina, iar prin Ucraina deja în Republica Moldova și Transnistria. Dar vă imaginați că în această situație se schimbă schema de achitare pentru consumul acestui gaz, acesta va mai fi mult mai scump și Transnistria deja nu-l va mai putea primi fără să plătească.”

Europa Liberă: Da, dar va vrea oare Chişinăul să livreze gaze regiunii transnistrene în situația în care pe malul drept va fi o situație critică?

Serghei Melnicenko: „Gazoductul de tranzit merge din Ucraina prin Transnistria către Republica Moldova, dacă avem în vedere livrările prin gazoductul ucrainean. Dar dacă vorbim despre Iași-Ungheni-Chişinău, cea de a doua variantă, aici da, e altceva.”

Europa Liberă: În această situație se pare că problema datoriei istorice a Transnistria pentru gaze, care se apropie de opt milioane de dolari, nici măcar nu este amintită...

Serghei Melnicenko: „Da, în această situație datoria nu are o valoare decisivă, vorbim de livrările curente. Dar cred că se va ajunge și la problema datoriei. Pentru că există informația că în Sovietul suprem de la Tiraspol există patru proiecte de lege care revizuiesc legea cu privire la contul special de gaze, unde se adună plățile colectate de la populație și de la agenții economici, plăți care nu sunt transferate la Gazprom și sunt folosite pentru necesitățile regiunii. Se pare că va fi creată o agenție pentru a gestiona acești bani – adică se încearcă imitarea unor principii de constituirea a hartiilor energetice. Dar nu știu prea multe detalii cu privire la aceste documente, acestea nu au fost făcute publice. Subiectul este discutat doar pe rețelele de socializare, dar știți cum e cu rețelele – acolo sunt informații neverificate… ”

Europa Liberă: Asta pe de o parte. Dar pe de altă parte asta e o consecință a lipsei de informații din surse oficiale…

Serghei Melnicenko: „Da, informații deschise nu sunt. Dar aceste proiecte de legi există. Dar la ce etapă sunt ele și ce conțin – nimeni nu știe.”

Europa Liberă: Și în același context – de ce atât de puțin se discută în societate despre aceste probleme? Poate că oamenii ar trebui informați ce se întâmplă, ce riscuri există? Poate că în felul acesta ar avea timp să se pregătească, să cumpere lemne de exemplu, sau să găsească alte soluții alternative?

Rusul merge mereu pe principiul da poate am noroc și scap. Cam aceasta este mentalitatea la noi...

Serghei Melnicenko: „Da, să cumpere lemne – asta unde? La sate? Doar că la noi satele sunt gazificate în proporție de 95 la sută. Eu mă îndoiesc că în sate au mai rămas sobe. Iar sobe cu lemne în apartamente, în blocuri de 16 etaje, vă imaginați ce însemnă asta? Revenire la Evul Mediu! Mie, ca unui om obișnuit cu un confort minim, mi-e și groază să-mi imaginez cum ar arăta asta.”

Europa Liberă: Dar într-adevăr se discută foarte puțin subiectul – în presă, în ziare…

Serghei Melnicenko: „Puțin, pentru că autoritățile spun: „De noi nu depinde nimic, nu avem cum să influențăm asta”.”

Europa Liberă: Dar e în regulă faptul că oamenii nu știu nimic despre marea surpriză care li se poate întâmpla de pe 1 ianuarie?

Serghei Melnicenko: „Asta e deja o chestiune care ține de formarea opiniei publice și de politica internă, asta nu are legătură cu conflictul gazelor.”

Europa Liberă: Dar omul de rând trebuie să știe ce îl așteaptă peste o lună!

Serghei Melnicenko: „Omul își poate da seama singur, dacă nu e chiar prost de tot. El privește televizorul, iar acolo se vorbește mult despre conflictul dintre Rusia și Ucraina pe tema gazelor - și atunci el își poate da seama: „Hopa! Asta ne poate afecta și ne noi!”. Dar știți cum e, rusul merge mereu pe principiul da poate am noroc și scap. Cam aceasta este mentalitatea la noi.”

***

Iată și punctul de vedere al expertului economic de la Chişinău, Victor Parlicov, fost director al ANRE, cu care a stat de vorbă Liliana Barbaroșie.

Victor Parlicov
Victor Parlicov


Victor Parlicov: „Toată lumea își dă seama că la sfârșitul anului 2019 se finalizează concomitent câteva lucruri – expiră contractele de furnizare a gazelor pentru Republica Moldova din partea Gazprom-ului, expiră contractele de tranzit al gazelor prin Republica Moldova între Moldova-Gaz și Gazprom și, în mod normal, ar trebui semnat alt contract între Moldova, Transgaz și Gazprom direct; expiră contractul de tranzit al gazelor între Naftogaz Ucraina și Gazprom și se finalizează construcția gazoductului Turkish Stream, fluxul turcesc. Deci, în primul rând, contextul s-a schimbat odată cu finalizarea gazoductului Turkish Stream și toată structura contractuală trebuie revăzută. Pentru noi, după mine, e cel mai important ca noi să avem în sfârșit separarea contractelor între malul stâng și malul drept. Deci, Moldova-Gaz nu trebuie să mai cumpere gaz pentru consumatorii din stânga Nistrului fără a avea o claritate când, cum, în ce mod noi banii aceștia îi recuperăm din stânga Nistrului.”

Europa Liberă: Irealist, nu?

Victor Parlicov: „Sigur că, dacă pornim de la premisa că pur și simplu noi mergem la Gazprom și le spunem: „Haideți, vă rog, separați contractele”, sigur că ei nu vor s-o facă. Dar din cauza asta și am spus că este foarte important să ne creăm pârghii de negociere. Pârghiile de negociere se creează prin actualizarea sau modernizarea sistemului de transport al gazelor în așa fel ca noi gazele naturale să le putem primi nu doar dinspre Ucraina și, respectiv, dinspre Tiraspol, dar să le putem primi și din alte părți, astfel încât să putem spune: „Uitați-vă, stimați prieteni din Gazprom, noi vrem să solicităm ca voi să ne livrați volumul nostru necesar de gaze pe malul drept pe aici, la capacitatea respectivă, la condițiile negociate, mai departe cu partea transnistreană noi nu mai vrem să avem de-a face, noi nu mai vrem să le vindem lor gaze. Rezolvați problema, negociați cu ei la direct, puteți să le dați gazul gratuit”...”

Europa Liberă: Și Dvs. credeți că poate să se întâmple asta până la sfârșitul lui 2019?

Eu bat clopotele despre faptul că trebuie de organizat reversul pe gazoductul transbalcanic din 2014-‘15...


Victor Parlicov: „Eu am mari dubii că scenariul acesta poate reuși până la sfârșitul anului 2019, dar eu repet: eu bat clopotele despre faptul că trebuie de organizat reversul pe gazoductul transbalcanic nu din 2019, eu bat clopotele din 2014-‘15. Posibilitatea tehnică de asigurare a pompării gazelor în regim revers dinspre Turcia înspre Republica Moldova prin gazoductul transbalcanic este o opțiune care ne-ar permite să avem pârghii de negocieri puternice și noi în raport cu Gazprom-ul...”

Europa Liberă: S-a discutat vreodată la modul serios în cadrul guvernării despre asta?

Victor Parlicov: „Eu mă bucur că, dacă nu greșesc, prin 2018 prima dată am auzit neoficial de la lucrătorii ministerului că această opțiune se discută. Deci, cel puțin era pe masa de negocieri, pe masa de discuții. Din păcate, cred că ne-am mișcat extrem de lent și dacă nu erau ucrainenii care vor să rezolve problema asta cardinal și rapid, care acum, din câte am înțeles eu, au luat procesul acesta în mâinile lor și ei sunt cei care întind negocierile pe această dimensiune, inclusiv cu România, eu nu cred că noi reușeam doar cu eforturile depuse de ministerul nostru, nu cred că reușeam. Datorită faptului că cei din Ucraina sunt acum foarte interesați, ei se pregătesc de scenariul în care Rusia nu va mai tranzita gaz prin Ucraina deloc, inclusiv prin gazoductul transbalcanic, începând cu 1 ianuarie 2020 și ei caută alternative, inclusiv pentru alimentarea părții de sud a regiunii Odesa. După mine, e cam puțin timp; dacă te apuci la jumătate de an și încerci în jumătate de an să rezolvi problema asta, nu cred că se rezolvă undeva prin ianuarie 2020, dar cel puțin mă bucură faptul că subiectul acesta îi pus în discuție.”

Europa Liberă: Dl Parlicov, dar ca și alternativă, Dvs. la modul serios, când credeți că ar putea Guvernul să aibă o alternativă?

Victor Parlicov: „Dacă noi ne-am fi apucat de lucru din 2015-‘16-‘17, demult era gata, iar în 2018 eu cred că era real să finalizăm până la sfârșitul anului 2019. Acum, dacă ne-am apuca de lucru la mijlocul anului 2019, cu ajutorul ucrainenilor, eu cred că e real în timp de un an, un an și ceva să finalizăm. Deci, în mod normal, ca poziție de negocieri, având în vedere că noi mai avem un răgaz de timp pentru a rezolva problema cu reversul, noi trebuie să negociem acum pur și simplu o extindere a contractului pe un an sau pe doi, nu știu cât va preconiza ministerul că avem nevoie pentru a face lucrările necesare pentru a asigura reversul. Mai mult ca atât, dacă reversul va fi finalizat, eu cred că Transgaz-ul românesc va renunța la toată povestea asta cu (gazoductul) Iași-Ungheni și după ce se va asigura reversul prin gazoductul transbalcanic, toată vânzoleala asta în jurul la Iași-Ungheni se va termina.”


Europa Liberă: Fostul prim-ministru Ion Sturza scria recent pe Facebook că Gazpromul va livra gaze și după 2019 așa cum a dat și până acum, va continua tot așa. Ce credeți că avea în vedere?

Victor Parlicov: „Exact așa cum am prognozat și eu anterior, cel mai probabil că, începând cu data de 1 ianuarie 2020, pe dimensiunea balcanică nu se va schimba mare lucru, în primul rând, datorită faptului că noi nu vom fi pregătiți pentru o schimbare. În situația actuală, noi suntem, dacă vorbim din punctul de vedere al șahului, într-o situație de pat, o situație irezolvabilă, o situație în care nimeni nu poate câștiga. Pe de o parte, vedem că Gazprom nu poate alimenta regiunea transnistreană fără a trece prin Ucraina, pentru că pur și simplu nu-i gata infrastructura alternativă, inclusiv reversul; pe de altă parte, malul drept nu poate fi alimentat nici el din alte surse sau prin alt mod, cel puțin fiabil, inclusiv partea de sud decât prin gazoductul transbalcanic. Respectiv, cel mai probabil că pe dimensiunea balcanică se va păstra și în continuare și după 2019 exact același regim. Deci, gazul va curge din Rusia prin Ucraina înspre Balcani cel puțin pentru a alimenta regiunea transnistreană și Republica Moldova.

Deja mai departe, România poate să rezolve problema prin Bulgaria, prin reversul din Bulgaria, deja cum se vor înțelege mai departe, că acolo sunt variante mai multe. Ideea Turkish Stream-ului era să ocolească tranzitul prin Ucraina, dar Gazprom-ul nu-și poate permite în prezent să lase Republica Moldova sau consumatorii din Republica Moldova și de pe malul stâng al Nistrului fără gaze. Respectiv, tranzitul prin Ucraina pentru regiunea transnistreană și Republica Moldova eu sunt 90 la sută convins că se va menține. Dacă până atunci noi vom avea posibilitatea, deși nu cred, fiindcă pur și simplu nu se reușește tehnic de a aduce gaz în regim revers dinspre Turcia înspre Republica Moldova, atunci ar putea fi revizuite anumite regimuri. Dar eu nu cred că asta ar putea avea loc până la 1 ianuarie 2020.

Cred că pe dimensiunea balcanică nu se va schimba absolut nimic, pe dimensiunea tranzitului în Europa prin Ucraina, acolo ar putea interveni schimbări, ar putea, deși schimbările vor fi foarte minore, deși partea maritimă a gazoductului Nord Stream-2 teoretic încă mai poate fi finalizată către sfârșitul anului 2019, deși asta tot destul de complicat va fi din cauza poziției Danemarcei, dar nu este gata partea terestră. În Germania, în interiorul Uniunii Europene nu sunt gata gazoductele care să poată prelua acest volum de gaze din malul Mării Baltice ca să fie transportat în interiorul Germaniei. Respectiv, cel puțin în următorii câțiva ani, minimum vreo doi ani, tranzitul prin Ucraina va fi păstrat. Poate se vor micșora puțin volumele, dar el va fi păstrat, de asta eu repet: eu nu văd un risc iminent după 1 ianuarie 2020.”

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG