Europa Liberă: Să vă întreb despre o situație pe care o vede toată lumea, trece pe lângă ea – Biblioteca „B.P. Hasdeu” –, o rușine mai mare nici nu poate să existe. Lângă Ștefan cel Mare, unde vin oficialii să depună flori, peste drum, stă un monument istoric, unde fiecare și-a rezolvat problema lui, sus acolo, cornișa cade, o coloană e zdrelită... După mine, este un simbol care confirmă starea asta de oraș al nimănui, unde la 2 metri cine vrea își pune un țăruș ca să-și parcheze el mașina, dar lângă țăruș șede o groapă în care toată lumea dă și înjură și tot așa. Metaforizez exagerat de mult poate, dar vreau să vă întreb: Dvs., generația tânără pe care o reprezentați, puteți să schimbați radical astfel încât lucrurile concrete să fie rezolvate concret și să nu fie un cerc vicios?
Victor Chironda: „Eu o să încep de la a spune că orașul nu este al nimănui, este un oraș-ostatic al politicului și al politicienilor...”
Europa Liberă: ...cu tot cu locuitori.
Victor Chironda: „...un oraș care a devenit monedă de schimb pentru interesele politice, pentru jocurile politice, pentru planurile partidelor politice și ale politicienilor în perspectiva altor alegeri, mai importante. Orașul și municipiul Chișinău, dincolo de faptul că este o sursă de venit serios pentru cei care îl administrează, este o monedă de schimb, o trambulină politică pentru alegerile parlamentare sau prezidențiale. Vedeți că fiecare politician tinde să vină la Primărie ca să se manifeste, să-și crească ratingul, să-și facă un capital, nu doar politic, din câte am observat, și după care să spună pa-pa! și să meargă în Parlament sau, cumva, să se plaseze în Primărie și în Consiliul municipal pe 4 ani, pentru că, spre deosebire de Parlament, dacă ești în opoziție, n-ai nicio șansă să participi la guvernare – cum se spune la noi, „la treucă” –, în Consiliul municipal lucrurile nu sunt tocmai așa.”
Europa Liberă: Dar e peste tot așa, dl Chironda, Boris Jonson, Radu Mazăre, Constanța, Bucureștiul...
Victor Chironda: „Cam de asta, dacă ați observat, și în cazul României e la fel ca la noi; dacă ați observat, Bucureștiul rămâne în urma celorlalte orașe precum Sibiul, Clujul, Oradea, Timișoara, Iașiul. Ele sunt mai flexibile, mai repede rezolvă problemele și mai repede se adaptează la circumstanțe, la realități, pentru că, iată, capitala de obicei sau orașele mari sunt permanent pe frâna asta a politicului, permanent lucrurile nu se rezolvă, pentru că, de exemplu, primarul se află în opoziție față de Guvern.
Iată noi am avut o situație în care 10 ani era un primar care era în asediu. El se afla într-o cetate asediată, el nu colabora cu Guvernul, el nu colabora cu Parlamentul, el nu colabora cu agențiile Guvernului, cu structurile statului și, neavând alte pârghii proprii, în unele orașe există poliție locală, Primăria poate fi agent constatator, aici la noi nu era așa cadru, nu erau așa posibilități și de asta nici cadrul legislativ nu s-a modificat ca să împuternicească cumva Primăria cu posibilitatea aplicării legii...”
Europa Liberă: Da, da, Chirtoacă a luat niște împuterniciri.
Orașul acesta, practic, ai impresia că nu mai are stăpân ...
Victor Chironda: „Abia în 2016 a văzut că îi ajunge cuțitul la os și Partidul Liberal a negociat cumva cu guvernarea să-și tragă o lege care să-i dea mai multe împuterniciri și am văzut că în 2 ani nu prea le-a folosit împuternicirile celea. Dar, mă rog, eu vorbeam despre faptul că foarte des în loc primarul să meargă la Guvern, la prim-ministru – oricine ar fi el și din orice partid – să-i spună: „Uite, noi avem așa probleme, trebuie să le rezolvăm, trebuie o hotărâre de Guvern, trebuie modificată o lege, trebuie făcută o reformă și noi avem nevoie de suportul Guvernului”, nu se întâmpla nimic, pentru că noi suntem în diferite partide și pentru că eu mă urăsc cu tine și noi suntem concurenți pe eșichierul politic. Și iată toate astea au fiert și au bolborosit iată mulți ani de zile și lucrurile astea ajung într-un așa derizoriu, încât orașul acesta, practic, cum spuneți Dvs., ai impresia că nu mai are stăpân.”
Europa Liberă: Deci, prima concluzie care rezultă din discursul Dvs. este ca politicienii de dragul copiilor pe care îi au cu toții în capitală, în primul rând să lase din brațe funcția de primar?
Victor Chironda: „Mai puțini politicieni au copii în capitală, din câte știu, dar...”
Europa Liberă: Admitem, convențional, deci s-o lase din brațe...
Victor Chironda: „Cel mai eficient ar fi ori dacă noi nu putem să depășim orgoliile astea politice și interesele politice și dacă Guvernul este la un partid, iar Primăria este la alt partid, dacă vedem că ei nu se pot împăca, atunci trebuie să fie înființată funcția de administrator al orașului, de city manager, așa cum se întâmplă în multe orașe americane, care se ocupă cu administrarea zi de zi a orașului, iar primarului este o funcție – să zicem așa – un «свадебный генерал», (o persoană care ridică statutul unor evenimente cu prezența sa), un domn serios, care vine și vorbește despre perspective, despre viitor, promovează anumite idei de dezvoltare ș.a.m.d. Deci, atribuțiile acestea largi, să știți că primarul are foarte multe atribuții, dacă o să vedeți Legea nr. 436 privind administrația publică locală și statutul municipiului Chișinău, o să vedeți că nu ajung litere în alfabet ca să enumeri câte atribuții și obligații are primarul...”
Europa Liberă: Dar cu toate aceste atribuții, cum depășește situația un primar apolitic, pe care îl visați Dvs., cum depășește situația principală? Chirtoacă voia să declare Chișinăul oraș românesc, în care în Piața Marii Adunări Naționale ar fi un monument de comemorare a deportărilor, în timp ce alt partid, pe cealaltă parte, comuniștii ar fi vrut să restabilească monumentul lui Lenin, ca orașul să fie în roșu?
Victor Chironda: „Ei și dacă am fi avut ambele monumente restabilite, care era problema? Eu nu cred că problema este în monumente sau în... Acestea sunt declarații, oglinzi, după care se ascund interesele reale; acestea-s piese de teatru care se pun în scenă ca noi, orășenii, să avem cu ce ne ocupa la alegeri sau înainte, în campania electorală, iar după asta, în 4 ani, ei împreună să-și rezolve întrebările.
Foarte bine băieții își votau toate interesele de grup, de clan, de partid; au primit sedii și unii, și alții la prețuri de bănuți...
Am văzut consilii municipale și voturi PL-isto-comuniste și PL-isto-socialiste și socialisto-nu-știu-mai-de-care, în care foarte bine băieții își votau toate interesele de grup, de clan, de partid; au primit sedii și unii, și alții la prețuri de bănuți; au împărțit terenuri; și-au promovat firmele de construcții; și-au angajat colegii de clasă și oamenii de partid prin funcții...”
Europa Liberă: Acestea-s povești de adormit copiii.
Victor Chironda: „Eu cred că deja e timpul să ne dăm seama că lucrurile acestea nici nu mai prind, dacă sincer, oamenii deja și-au dat seama că astea toate-s piese de teatru și îs fumigene, ca să ne distragă atenția de la problemele reale și de la faptul că nimeni nu vrea să soluționeze problemele reale.”
Europa Liberă: OK, pe lista de probleme reale, să luăm măcar două din ele. Iată, stația de epurare, dacă se poate ea rezolva în timp util, nu așa cum spun la televizor acum că „așteptați până în 2020”, și monumentele istorice. Primul pe listă, iată, aflăm că e Arcul de Triumf, care tot așa e al nimănui și vrea să-l ia de pomană Mitropolia.
Primăria în acești 20 de ani nu a avut grijă să-și facă ordine în propriul cadastru și să-și evalueze patrimoniul...
Victor Chironda: „Foarte multe clădiri din oraș în perioada în care a fost trecerea de la Uniunea Sovietică la Republica Moldova, foarte multe clădiri în cadastru așa și nu și-au regăsit proprietarul, pentru că ele acum așa și sunt menționate ca „proprietate a Republicii Moldova” și municipiul Chișinău nu și-a reclamat proprietatea asupra acestor clădiri. Multe din ele sunt monumente istorice sau de arhitectură de importanță națională, multe dintre ele sunt obiective care formează skyline-ul și imaginea orașului. Pur și simplu, Primăria în acești 20 de ani nu a avut grijă să-și facă ordine în propriul cadastru și să-și evalueze patrimoniul.”
Europa Liberă: De ce n-a făcut asta?
Victor Chironda: „Pentru că, cum spun rușii, «в мутной воде рыба ловится лучше» (ironic, despre cei care trag foloase dintr-o situație confuză, dar suferă interesele comune), pentru că atunci când nu-i clar statutul unui monument, al unei clădiri, al unui obiectiv atunci este mai ușor cumva să faci așa încât cineva să pună mâna pe el. Și așa noi am ajuns cu clădiri, cu monumente istorice în posesiune privată, așa noi am ajuns cu decizii de judecată care le atribuie cui s-a orientat mai repede...”
Europa Liberă: Cum ar fi cantina Parlamentului...
Victor Chironda: „Da, pentru că intenționat, intenționat(!) nu s-a făcut ordine în registrul și în cadastrul municipiului Chișinău și n-o să regăsiți asta în niciun oraș din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Cum poate fi recuperat asta? Iată, monumentul, vorbesc iarăși de biblioteca asta care-i Doamne ferește în ce hal și Arcul de Triumf.
Victor Chironda: „Este foarte simplu. Primăria, Direcția arhitectură a Primăriei și Direcția juridică a Primăriei împreună cu Cadastru, sau cum se numește acum, Serviciul Cadastral de Stat trebuie să se așeze și să colaboreze pe acest subiect și să stabilească foarte clar care sunt obiectivele care aparțin municipiului Chișinău la care nu pretinde statul Republica Moldova, care nu sunt proprietate a Guvernului, pentru că iată noi avem situații în care, să zicem, Palatul de cultură al feroviarilor, care este în proprietatea Guvernului și terenul din jurul palatului două guverne unul după altul l-au ciopârțit și l-au dat maeștrilor de artă și cultură ca să-și construiască blocuri locative. Și acum, noi în spatele Palatului feroviarilor o să avem două blocuri de locuit, chipurile, pentru muzicanți.
Și în alte locuri avem astfel de situații, Guvernul dă terenuri pentru construcții neținând cont în niciun fel de documentația de urbanism a orașului, de principiile de dezvoltare urbană, de elementară identitate vizuală, pentru că Palatul feroviarilor și zona respectivă prezintă o compoziție arhitectonică, fie ea și sovietică, dar prezintă și are o imagine și acum noi o să avem iată în acel complex, în spate o să stea două blocuri așa...”
Europa Liberă: Asta-i ca două degete la o poză.
Victor Chironda: „Da, ca două degete, exact așa. Și gata, s-a terminat toată compoziția arhitectonică și ceea ce noi numim și ne place în alte orașe, așa-zisa frumusețe pe care noi sau muritorii de rând, sau oamenii care nu se pricep în arhitectură sau în urbanism o numesc frumusețe, dar această frumusețe este compusă din combinații de arhitectură, din peisaje special create de oameni care știu cum se face acest lucru. Așa ne-am trezit cu...”
Europa Liberă: Apropo de mediul estetic. Dvs. ați pierdut meciul sau l-ați câștigat cu acea construcție din spatele catedralei?
Victor Chironda: „Actualmente s-a oprit, dar din câte am observat până acum, nimeni nu se oprește pentru totdeauna, se schimbă guvernarea, se mai schimbă niște miniștri și oamenii care încearcă să...”
Europa Liberă: Să amintim: acolo trebuia să apară un fel de clădire semilună...
Victor Chironda: „Administrativă așa-zis.”
Europa Liberă: Da, zis administrativă, în locul unui gard verde care nu-i mai estetic acum...
Victor Chironda: „Nu, acolo-i un garaj, un fel de serai, să-i zic așa, care a rămas încă din perioadele precedente...”
Europa Liberă: Serai de ținut greblele.
Victor Chironda: „Iarăși catedrala trebuia să rămână în proprietatea municipiului Chișinău, pentru că așa a fost mereu, a fost proprietatea orașului, fiindcă orașul a pornit de la două mari obiective – de la piață și de la catedrală. Piața fiind centrul comercial și catedrala fiind centrul religios al orașului, construită pe banii orășenilor. Și acum nu știu de ce ea e în proprietatea Mitropoliei, care face cum crede de cuviință – să-și facă parcare, să-și facă pază. Și iată multe alte aspecte de genul acesta care demonstrează că nu există nici viziune, nici cunoștință, nici înțelegere a ceea ce înseamnă oraș, urbanism, dezvoltare urbană în Primăria Chișinău și în Consiliul municipal Chișinău, indiferent care partide nimeresc acolo.”
Europa Liberă: Dl Chironda, dacă așa se comportă Mitropolia, dacă așa se comportă un președinte care își taie o bucată de pizza pe vremea guvernării sale și face acolo câteva blocuri și pune acolo o bară și pază; dacă așa se comportă și șefii de magazine care tot așa își taie o bucată de trotuar ca să intre cu mașina, de ce n-ar face la fel locatarii, care azi-dimineață treceam pe la Buiucani și un omulean acolo pe strada Creangă pe spate își trăgea și el o bucată de lot, așa, o grădinuță, punea acolo niște pari și la sigur Primăria n-o să-l deranjeze mult timp acolo? De ce n-ar face oamenii așa?
Victor Chironda: „Păi asta se și întâmplă, asta și fac. Locatarii își amenajează cum pot și cum îi duce capul niște parcări în curți, proprietarii de imobile își trag niște anexe, intrări, scări, fiecare cum îl duce capul și cum crede el că-i frumos și în funcție de banii pe care îi are. Unul și-a făcut intrare de granit, alături altul mai sărac și-a tras o intrare cu fațetă de asta de baie.”
Europa Liberă: Dar „vagonka” (plăci înguste pentru placarea pereților) a dispărut?
Victor Chironda: „Da, „vagonka” a mai dispărut, că au apărut materiale mai moderne, dar asta nu înseamnă că sunt mai frumoase.”
Europa Liberă: Cum se poate schimba asta repede și eficient, astfel încât Dvs., dacă ajungeți primar, de exemplu, în cât timp credeți că se poate caria, măcar un pic zdruncina mentalul acesta?
Victor Chironda: „Foarte simplu. Important și prioritar este ca oamenii să înțeleagă că există o administrație, că există o autoritate care trebuie ascultată, care trebuie ascultată, pentru că asta este în interesul nostru public, asta-i în interesul nostru al tuturor, pentru că oamenii mai săraci, mai bogați, mai simpli, mai cu fițe, oamenii trebuie să înțeleagă că, dacă eu nu respect niște lucruri, s-ar putea și celălalt să nu le respecte. Și atunci, eu azi îmi fac o parcare în față sau îmi trag niște scări, dar mâine altul, mai șmecher, își face un bloc sub ferestrele mele, poimâine altcineva vine și acolo unde și-a făcut acela bloc, își face alături un centru de oficii și astupă ferestrele la oameni. Și iată așa, neavând grijă de nevoile reciproce, noi ne complicăm singuri viața, noi ne...”
Europa Liberă: Instrumentul sunt amenzile, presupun eu.
Una din viziunile mele prioritare este crearea unei agenții municipale de inspectare...
Victor Chironda: „Instrumentul este o autoritate responsabilă, care nu dă autorizații în stânga și în dreapta, care respectă documentația de urbanism și propriile documente și o administrație care are și poate să aplice legea, să constate încălcări și să aplice amenzi. De aceea, una din viziunile mele prioritare este crearea unei agenții municipale de inspectare, care să aibă atribuții de constatare și de aplicare a amenzilor în domenii ca parcarea, construcția, spațiile verzi și ecologia. Și atunci nu trebuie să umbli, să alergi la Inspectoratul în construcții, la Inspectoratul ecologic cu „hai, vă rog, veniți și constatați că la noi s-a încălcat o chestiune aici”, nu trebuie să se ducă primarul să tragă de mânecă Inspectoratul Național de Poliție: „Hai, vă rog, veniți și puneți amenzi, că aceștia parchează aiurea”.”
Europa Liberă: Dar de unde o să luați oameni, pentru că și Sanepidul e bine intenționat, și pompierii sunt bine intenționați, dar până la urmă își rezolvă subiectele...”
Victor Chironda: „Agențiile guvernamentale nu au suficienți oameni, suficienți angajați. Ei așa și spun: „Iată încercați acum să chemați Inspectoratul în construcții (sau cum el acum a fost redenumit) sau Inspectoratul ecologic și au să vă spună că „nu avem oameni, așteptați o zi, două, trei, patru”, ca să constate, să zicem, că vecinul Dvs. a demolat ilegal un perete și vă temeți să nu vă cadă casa în cap, încercați să chemați Inspectoratul în construcții și o să vedeți câte zile o să așteptați până o să vină un agent. Și ei recunosc că ei nu au această capacitate, poliția, Inspectoratul de poliție nu are suficiente cadre...”
Europa Liberă: Dvs. de unde o să-i luați?
Victor Chironda: „Ei trebuie angajați. Primăria creează această agenție; evident că este nevoie de niște decizii de Guvern și niște modificări de legislație în sensul acesta ca Primăria, primăriile – asta nu-i doar problema Chișinăului –, Chișinăul e mare și aici se vede mai tare această problemă, se simte, dar autoritățile locale nu au suficiente pârghii să aplice legea. Legi avem foarte bune, ele nu pot fi aplicate, nimeni nu le respectă, noi avem semnul „Oprire și parcare interzisă” și avem următorul trotuar plin de parcări și parcă așa și trebuie să fie.”
Europa Liberă: Și Stopham-ul numai luptă cu asta.
Victor Chironda: „Da, dar asta nu-i luptă. Asta-i – să zic așa – o mișcare de gherilă, dar dacă nu face asta autoritatea, au loc conflicte între oameni și ați văzut că se bat.”
Europa Liberă: Și autoritatea, din păcate, se compromite suplimentar când face numai cu ocazia unor vizite, curăță strada Armenească, dar atunci când îi abate.
Victor Chironda: „Și practica orașelor moderne europene și americane care nouă ne plac este asta: autoritatea locală are un corp de agenți pe care îi folosește pentru aplicarea legii și agentul acela nu stă de vorbă cu tine, el merge, a văzut, a constatat că tu ai parcat ilegal, ți-a scris tichetul, ți l-a pus pe parbriz și la revedere!, ai să ai de-a face mai departe cu aparatul de stat, ca să-ți plătești amenzile, dar la noi chiar poliția, agentul de poliție încearcă să-l amendeze pe șofer, să-i scrie proces-verbal și el se ceartă cu dânsul în parte de parcă nici nu-i o autoritate în fața lui.
Statul nostru și-a pierdut autoritatea în fața cetățeanului...
Statul nostru – și vorbesc și de Primărie, ca autoritate locală, dar și de autoritatea centrală –, statul nostru și-a pierdut autoritatea în fața cetățeanului. Vorba ceea: «плевать мы хотели на ваше государство» (scuipăm de sus pe statul vostru), pentru că, iată, eu am bucățica mea și eu fac ce vreau, pentru că-i a mea. Și foarte des se spune că în construcțiile ilegale, în aceste probleme auzi că „dar aista terenul meu, îi teritoriul meu”. Nicăieri în lege nu scrie că, dacă ai un teren poți să faci ce vrei cu el, nicăieri, pentru că el poate fi agricol și tu nu ai dreptul să construiești nimic acolo, pentru că el poate fi verde și tu nu ai dreptul nici să semeni, de exemplu, rapiță acolo; el poate fi teren cu un statut anumit în Regulamentul local de urbanism, unde să nu fie permisă în niciun fel construcția și tu poți să te dai cu capul de pereți, să faci borș cu el, dar nu poți să construiești acolo nimic.
Din păcate, oamenii se duc – așa cum au loc la noi lucrurile – la Primărie, la Direcția arhitectură, obțin aceste permisiuni, după care încep a construi și când vine primarul sau mai știu eu cine cu mari aere că „noi vom opri construcția”, îi târziu deja, pentru că totul este legal. În Chișinău n-o să găsiți construcții ilegale, toate sunt legalizate. Ele contravin normelor de dezvoltare urbană, ele contravin Regulamentului de urbanism, Planului urbanistic general, dar ele sunt legale, pentru că ele sunt legalizate prin faptul că Direcția arhitectură le dă certificate de urbanism și le aprobă documentația tehnică; prin faptul că Consiliul municipal le votează aceste planuri urbanistice zonale; prin care, știți, noi avem situații în care ca în bancul acela înjură: „îi vinerea, dar iaca în locul ista îi sâmbătă” sau invers, cum era, adică, noi avem o zonă mare unde nu se poate de construit nimic și în mijlocul acelei zone Consiliul municipal aprobă PUZ care permite, nu știu, rezidențial plus 3 niveluri sau plus 7 niveluri.
Avem benzinării în parcuri. Avem cel mare mai număr de benzinării pe cap de locuitor din Europa...
Și care-i sensul că în zonă au rămas, pentru că această clădire strică totul. Avem așa construcții în parcuri, avem în zone verzi; avem benzinării în parcuri ș.a.m.d. Noi avem cel mare mai număr de benzinării pe cap de locuitor din Europa. Noi ce, suntem țara mașinilor sau avem?...”
Europa Liberă: Judecând după trotuarele pline de mașini, suntem.
Victor Chironda: „Păi suntem, pentru că așa autoritățile au înțeles dezvoltarea orașului. Dar știți ce înseamnă creșterea numărului de mașini în oraș? Este semnul că autoritățile lasă rezolvarea problemelor pe oameni. Transport public prost, trotuare proaste, aer prost – rezolvați-vă singuri problema. Și oamenii și-o rezolvă, își cumpără mașini și-și cumpără mașini, cer locuri de parcare, cer străzi mai late, creează presiune adițională pe infrastructură și orașul clar că nu are bani de unde să facă toate acestea.”
Europa Liberă: Dar cum poate fi făcută chestia aceasta cu parcările măcar? Că de 10 ani tot auzim parcări supraetajate, ideea cu Piața Mari Adunări Naționale, tot felul de idei fantastice, dar...
Victor Chironda: „Din păcate, spre exemplu, Planul general de urbanism prevedea crearea așa-numitor zone de transbordare, așa cum este practica internațională, când tu vii cu mașina, bunăoară, din suburbie, parchezi undeva într-o zonă mai îndepărtată de centru, lași mașina acolo și cu tichetul de parcare călătorești gratuit în transportul public prin centru, ca să nu-ți bagi mașina în centru. Cea mai mare problemă la noi cu parcările e în centru, ele sunt, deci este o problemă gravă, dar noi trebuie să înțelegem că crearea locurilor de parcare nu este o soluție, adică cu cât mai multe locuri de parcare creezi, cu atât mai mult crește numărul mașinilor.”
Europa Liberă: Atragi alte albine.
Victor Chironda: „Da! Și, respectiv, noi chiar făcuserăm o cercetare, am numărat în zona centrală câte locuri disponibile de parcare sunt acum și avem peste 13.000 de mașini parcate în fiecare zi în centrul orașului – legal, ilegal, corect, incorect, pe trotuar, pe carosabil cu două roți, nu contează, noi le-am geolocat pe toate, am pus puncte pe ele și avem, iată, înmulțiți la 6 și vedeți ce suprafață ocupă aceste mașini, pentru că o mașină ocupă 6 metri pătrați.
Acum încercați să vă imaginați cât e de mare această suprafață și o să înțelegeți că terenul este cea mai scumpă resursă în centrul unui oraș și noi, iată, irosim cea mai scumpă resursă pentru parcare. În loc să ne gândim cum să facem astfel ca oamenii să circule cât mai puțin cu mașinile, și asta înseamnă o infrastructură pietonală decentă, în primul rând, într-un oraș trebuie să poți să mergi pe jos. Dacă ați observat, dacă ați fost, cine merge și călătorește în orașe, în Roma, în Paris, în alte orașe poți să mergi pe zi până „îți cad picioarele” și nu te deranjează, poți să faci și 10 km, și 20 km pe jos, în funcție de cât de înflăcărat turist ești, dar e confortabil să mergi pe jos, pe când la noi să mergi...”
Europa Liberă: Dacă obosești, poți să iei un autobuz.
Victor Chironda: „Da, da... Plus la asta, un transport public de calitate, decent, eficient care circulă conform orarului, nu stă în ambuteiaje și oferă condiții decente, nu trebuie să intri în el și să stai ca în saună și să ieși peste două stații ud sau călcat în picioare și astea trebuie să fie prioritățile orașului; simpla cumpărare de autobuze și troleibuze nu soluționează problema. Este o parte importantă a problemei, dar nu o soluționează. Ca oamenii să folosească transportul public cât mai des trebuie să existe, în primul rând, benzi dedicate pentru circulația transportului public, stații de așteptare decente, stații de așteptare cât de cât organizate.
Uitați-vă ce se întâmplă la stația asta de pe strada Pușkin, mai jos de magazinul Gemenii, nu există stație și în fiecare zi acolo se chinuiesc o sumedenie de oameni, o rădăcină de copac tăiată, un scaun pus, niște pavaj stricat ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Tot ce-mi povestiți Dvs. nu se poate face într-un an, la modul practic nu se poate face…
Victor Chironda: „Ei da... Eu vă spun, vă dau asigurări că într-un an dacă asta se ia ca prioritate, deci se inițiază un program de îmbunătățire a infrastructurii pietonale și a transportului public și jertfim, să zicem, avem un buget disponibil și-l direcționăm în sensul acesta și însărcinăm direcția, nu știu, Direcția transport sau Direcția locativ-comunală să facă, noi putem să avem timp de un an câteva sute de puncte de astea ca scuarul Cehov în tot orașul pe care pe urmă să le unim într-o rețea pietonală decentă pe care oamenii să poată circula, să putem să facem…”
Europa Liberă: Exdrupo spune că nu poate să repare podurile care sunt în stare avariată, dar Dvs. spuneți despre transformări radicale.
Victor Chironda: „Exdrupo niciodată nu o să fie în stare să repare nimic dacă o să continue acest model de administrare, care continuă la noi încă din perioada sovietică când, știți, «сам себе режиссёр, сам себе актёр» (eu îmi sunt regizorul, eu îmi sunt actorul) ș.a.m.d. Primăria contractează servicii, alocă bani pentru aceste servicii, tot ea le face prin Exdrupo sau alte întreprinderi tot municipale, tot ea face acestea, tot ea verifică calitatea acestor lucrări și tot ea la urmă decontează și plătește banii. Cine altcineva poate să verifice calitatea acestor lucrări, dacă Primăria singură face de la A până la B, până la Z, cum se spune. Adică nu există, Primăria nu trebuie să facă lucrări, acest Exdrupo și aceste întreprinderi municipale sunt confortabile pentru primari populiști, care au zis că „a, trotuar trebuie acolo? Mâine am făcut, Exdrupo, hai!”.
În mod normal trebuie să existe un plan de investiții în infrastructura rutieră. Acest plan de investiții trebuie să fie făcut public ca agenții economici care construiesc drumuri și sunt specializați în aceste domenii să înțeleagă care o să fie investițiile, care e piața reparației de drumuri în perioada, în următorii 5-10 ani în acest oraș și să vină întreprinderi care fac acest lucru la modul serios: austrieci, turci, nemți, chinezi, toate companiile astea care repară drumuri la modul serios, nu companii-fantomă aduse din România pe două bețe care nu știu să repare o stradă, nu așa se repară străzile. Noi alocăm în fiecare an câte o bucățică, câte un mic buget, acolo astupăm o groapă, dincolo astupăm o groapă, noi am făcut, apropo, o cercetare recent privind eficiența cheltuirii banilor, bugetelor pentru reparația străzilor. Noi nu știm, iată noi chiar am fost și am măsurat. Pe site-ul Primăriei scrie că s-au reparat 400 de metri pătrați, să zicem pe strada Șciusev, de gropi. Noi am fost și le-am măsurat gropile celea și am calculat cam cât asfalt s-a cheltuit acolo, acolo nici pe departe nu-s 400 de metri pătrați, dar e scris 400 de metri pătrați. Și lucruri iată de genul acesta.
Primăria trebuie să constate că există o problemă, să contracteze servicii, să urmărească foarte strict calitatea și executarea acestor servicii și să plătească agentul economic numai în cazul în care el a făcut aceste servicii calitativ și atunci noi o să avem o stradă reparată care o să țină zece ani, altfel noi o să avem străzi reparate în fiecare an, pentru că înțelegeți, dacă ai reparat o stradă și ea zece ani nu se strică – pentru ce să mai aloci bani? Înseamnă că nu o să mai aibă pe ce toca banii, înseamnă că pentru ce să le repari dacă poți să le repari în fiecare an și așa se lucrează.”
Europa Liberă: Înseamnă să dispară dorința de a fura. Mă întorc la primul răspuns al Dvs. când ați spus că trebuie să vrea politicienii să se retragă măcar parțial…
Victor Chironda: „Nu să se retragă, da, să aibă soveste (rușine), să aibă soveste să nu folosească orașul acesta ca o, nici nu știu cum să-i spun, ca un SRL pe care poți să-l exploatezi cum îți place.”
Europa Liberă: Am înțeles, dar, în același timp, fără aceste partide-vehicule în spate e puțin probabil să ajungă un primar în funcție, fără această mașinărie.
Victor Chironda: „Cum nu? Iată avem exemplul Cahulului, avem deja de patru ani primar independent, candidat, care se înțelege bine și cu consiliul, care e compus din diferite partide, stă bine cu Guvernul, am văzut, cu Cancelaria de Stat, cu organele locale, cu poliția. Deci, omul își caută de treabă și el își îndeplinește obligațiunile sale nefiind membru de partid, înseamnă că se poate. Și Cahulul e oraș mare, sunt și acolo interese, nu-s chiar așa de mari ca la Chișinău, dar sunt.”
Europa Liberă: Deci, Dvs. pe asta contați, că înțeleg că nu aveți o formațiune politică anume care să vă sprijine?
Victor Chironda: „Noi am zis, deci noi în această campanie, așa-i, din păcate, la noi construit sistemul electoral încât dacă vrei să candidezi independent n-ai aproape nicio șansă. Nu a reușit nimeni până acum să strângă în zece zile sau cât acolo îți dă Comisia Electorală 10.000 de semnături, de asta nu are sens să te avânți într-așa un..., după mine, într-așa o aventură, plus candidatul independent nu poate da listă pentru Consiliul municipal și aici e cea mai mare, aici e cheia problemei, pentru că de obicei se votează candidatul care-i frumos, parfumat, inteligent ș.a.m.d. și el se arată la televizor ca și o kartinkă și în spate stă o echipă de oameni care candidează la Consiliul municipal pe o listă pe care nimeni nu o analizează. Și cine-s oamenii aceia care vin pe lista asta, ce au făcut ei pentru oraș, ce competențe relevante pentru oraș au ei, ce viziune au ei pentru oraș? Nimeni nu știe…”
Europa Liberă: Ce interese mai ales?
Victor Chironda: „Și ei vin acolo. Eu știu precis că au fost partide care vindeau locurile pe listă, 30-40 de mii de euro costa un loc în Consiliul municipal. Și de asta noi acolo avem, dacă așa o să vă uitați, o problemă din oraș și un reprezentant din Consiliul municipal, o problemă din… gheretele – reprezentantul în Consiliul municipal, construcțiile – reprezentantul în Consiliul municipal, reclama stradală - reprezentantul în Consiliul municipal ș.a.m.d. Oamenii de afaceri sau nici nu știu dacă pot să le spun oameni de afaceri, așa, bișnițari, oameni de aceștia cu interese mici de firmulițe: maxi-taxiuri, gherete, magazine, construcții, ei tind să ajungă acolo, pentru că ei știu că asta lor le garantează rezolvarea problemelor și intereselor lor și de asta ei se ascund în rândurile...
Eu, sfatul meu pentru toată lumea este pur și simplu la aceste alegeri să ia lista fiecărui partid și să analizeze cine sunt oamenii ceia, nu doar primii cinci, pentru că sunt unele partide care trec și 20 de oameni în Consiliul municipal, și să analizeze cine sunt ei și să analizeze cine sunt ceilalți, pentru că foarte des intră zece oameni, cu timpul ei pleacă din consiliu și intră alții, pentru că aceia se duc, care în Parlament, care la Guvern, care și unde și intră alții care iarăși „temnîe loșadki”, nimeni nu-i cunoaște, nimeni nu-i știe și ei stau frumos acolo și-și caută de interese.
Dar Primăria Chișinău, trebuie să înțelegeți un lucru, Primăria Chișinău nu este instituție aparte, nu există conflictul între Primăria Chișinău și Consiliul municipal Chișinău. Primăria Chișinău este aparatul primarului, există doar funcția de primar. Primăria Chișinău este Guvernul orașului, ea ca instituție, toate aceste direcții generale ale Primăriei, ele sunt fondate de Consiliul municipal aceste mari - Direcția generală arhitectură, Direcția generală transport ș.a.m.d. Și aici apare conflictul permanent, cine numește șefii aceștia, primarul sau consiliul? Primarul are aparatul lui, așa-numita Direcția administrativă a Primăriei, Direcția juridică, care ajută primarul în activitatea sa, dar aceste direcții sunt persoane juridice separate, au ștampilele lor, ele-s mici primării pe anumite domenii și asta e o construcție, să zic așa, nu tocmai eficientă deja, pentru că Primăria Chișinău în anii ‘90 a fost modernizată, transformată din acel soviet executiv sau cum se numea pe vremea sovietică, dar nu s-a schimbat esența activității Primăriei.
Primăria a rămas așa, cam într-un limbo de acesta, nu este clar cu ce se ocupă, care e misiunea Primăriei, lor le pare în continuare că ei se ocupă cu administrarea orașului și nimeni nu înțelege ce înseamnă această administrare, așa că…”
Europa Liberă: Dar toată lumea vede rezultatele?
Apropo, Primăria Chișinău este în prag de faliment, dacă vreți să știți...
Victor Chironda: „Dar Primăria trebuie să fie structura care prestează servicii cetățenilor, voi nu administrați, voi nu ne administrați pe noi, voi nu administrați acest oraș, că dacă ați fi administratorii acestui oraș, apoi proprietarii acestui oraș v-ar fi dat afară demult pentru proasta administrare, nici o întreprindere, nici un SRL cu așa administrare n-ar fi rezistat doi ani, dar ar fi dat faliment și, apropo, Primăria Chișinău este în prag de faliment, dacă vreți să știți.”
Europa Liberă: Buy the way?
Victor Chironda: „Da, este aproape-aproape, am înțeles că era vorba să facă un demers la Guvern, la Parlament să mărească capacitatea de creditare, pentru că gata, mai mult nu se poate împrumuta, în bugetul municipal este o gaură de 200 de milioane de lei, care trebuia teoretic să fie acoperită din înstrăinarea terenurilor, dar nici un teren nu a fost dat spre, cum se numește, tender, spre licitație, pentru că cineva preferă să ia aceste terenuri altfel decât prin licitație. Pentru că de ce să dai zece milioane de euro pe un teren în centrul orașului, dacă poți să dai 900 de mii de lei, de exemplu? Sunt foarte multe lucruri aici și…”
Europa Liberă: Și până la urmă, ce vreți de la campania aceasta, dacă sunteți așa de pesimist? Ori îmi pare mie?
Victor Chironda: „Eu nu sunt pesimist, eu sunt realist. Dacă eram pesimist, eu nu mă întorceam de la studii. Foarte multă lume m-a întrebat de ce nu am rămas acolo. Eu am învățat doi ani în Europa, am făcut un master în studii urbane și când am revenit lumea era mirată: „Dar de ce ai revenit, ce, nu ai putut să rămâi acolo”? Deși am avut și propuneri să rămân în Copenhaga, dar am zis că trebuie odată și odată să începem să facem ceva aici. Sau lăsăm așa, lăsăm?
Dacă o să lăsăm așa și dacă situația asta așa o să continue, dacă o să avem primari din ăștia care vin și flutură unul flamura românismului, altul a unionismului sau nu mai știu ce, noi o să ajungem într-un colaps. Acest oraș o să colapseze și costul colapsării sau costul ineficienței unui oraș se măsoară în ce credeți? Nu în bani, se măsoară în vieți, în vieți de oameni, în durata vieții, în calitatea vieții, în sănătate, pentru că tot, deci unitatea de măsură a eficienței unui oraș este viața omului. Dacă noi pierdem zeci de oameni în accidente rutiere prin oraș și nu facem nimic cu asta, facem statistică; dacă noi pierdem sănătatea oamenilor și tot mai mulți oameni în Moldova, în Chișinău în mod deosebit, sunt bolnavi de cancer, pentru că noi inhalăm toată prostia asta care se, pentru că tot, nu avem uzine, nu avem întreprinderi care să polueze mediul, la noi cel mai mare factor de poluare a mediului este transportul, nu-i destul că am permis importul de mașini la mâna a doua care au peste zece ani, ele toate-s în Chișinău, pentru că, să zicem, în Ștefan Vodă sau în Căușeni nu ai așa mare necesitate de automobil, orașele îs mici, poți să mergi și pe jos, deși și acolo crește deja numărul mașinilor. Dar aici în Chișinău orașul e mare, oamenii nu-și pot permite, nu-și pot da copilul la școală, să-i dea voie să se ducă singur la școală, trebuie să-l duci cu mașina, la grădiniță trebuie să-l duci cu mașina, la lucru trebuie să te duci cu mașina, ca să ieși, nu știu, din Ciocana sau de la Buiucani să vii în centru trebuie cu mașina și necesitatea aceasta de a folosi mașina și creșterea poluării mediului se plătește în sănătate, în bani și în vieți umane și în pierderea resursei umane importante, a creierilor umani.
Acest oraș nu oferă condiții normale pentru crearea unei familii, pentru creșterea unui copil, pentru dezvoltarea unei afaceri...
Orașele din lume concurează pentru creierele oamenilor, pentru oameni buni, oameni de calitate, oameni care fac ceva în cultură, în business, nu știu, în activitate civică, în alte lucruri, ei concurează, ei atrag. Noi avem un brain drain din Chișinău enorm. Acum nu mai pleacă oameni care nu au unde lucra și mor de foame, acum pleacă familii tinere, oameni care fac, lucrează în IT, lucrează în alte domenii creative și ei pleacă de aici, pentru că acest oraș nu oferă condiții normale pentru crearea unei familii, pentru creșterea unui copil, pentru dezvoltarea unei afaceri. Dacă intrați pe 999 să vedeți «продаю бизнес» („vând afacerea”), să vedeți câte afaceri se vând și să-i întrebați pe oamenii ceia de ce pleacă ei din oraș și din țară, nu cred că este doar..., foarte multă lume nici nu conștientizează problema asta pe care noi o discutăm la nivel de țară, a corupției, a politicului.
Foarte multă lume spune: „Eu plec din acest oraș pentru că într-însul îi praf, nu poți merge normal pe jos, eu mă tem să-mi las copilul să iasă în stradă, nu pot să-l dau la grădiniță sau la școală, pentru că nu sunt grădinițe pur și simplu” și multe alte aspecte de genul acesta și pur și simplu acest oraș te stresează, el te apasă, el te aduce la situația în care tu nu vrei să ieși din casă, te gândești: offf! iar trebuie să mă duc în centru, Doamne ferește! Acuși mă gândesc, nici nu știu cu ce să ajung, unde să parchez ș.a.m.d. Și lucrurile acestea așa de tare stresează oamenii că ei pur și simplu ori aleg să plece, ori, să zic, transformă ura aceasta și stresul acesta le aruncă pe apropiații lor sau pe cei din jur, de atâta noi avem, recent chiar am văzut, mergeam într-o intersecție, doi șoferi s-au oprit și se băteau în mijlocul străzii, pur și simplu s-au luat la bătaie.
Noi putem să spunem că lumea e needucată, că nu știu ce, dar în realitate oamenii sunt aduși la starea asta de toate acestea, te trezești dimineața că pute în oraș, te duci la lucru – stai în ambuteiaj, n-ai unde parca mașina, trebuie să duci copilul la grădiniță sau la școală și acolo iarăși e haos și ambuteiaj și iaca foarte-foarte multe lucruri de genul acesta care pur și simplu te scot din sărite la un moment dat și vrei să…”
Europa Liberă: Mi-am amintit de celebrul film american unde povestea începe tocmai cu tipul care stătea în ambuteiaj și s-a pornit să verifice dacă se repară drumul. Aici punem punct și virgulă, pentru că o să ne mai întâlnim și cei care se uită sau ascultă acest interviu o să decidă – paharul e pe jumătate gol sau îi pe jumătate plin
