Cei care fac videochat, sau care au făcut măcar o dată, cunosc acest neajuns tehnic alienant: când te filmezi în fața ecranului, vorbind cu cineva, ochii tăi alunecă în sus și nu se uită în ochii celuilalt. Ochii se scurg în direcția în care știi că e camera. Ochii celuilalt -- la fel.
Uneori e chiar comic (sau înfiorător) să vezi cum ochii se caută, dar fiecare se uită în altă parte. In general, privirea alunecă, se scurge în susul ecranului, fiecare sperând că și celălalt se uită tot acolo, dar asta nu schimbă nimic, tot figură tâmpă cu ochii în vid vom avea.
Problema privitului în ochi la videochat nu a fost rezolvată de nimeni și pare fără rezolvare. Niște firme chinezești au încercat să pună camera în partea de jos a ecranului, ideea fiind că atunci când cobori ochii, mături cu ei și fața celuilalt, dar dacă și el/ea face același lucru simultan, asta nu schimbă nimic. Problema principală este, așadar, aceea că dacă îți deplasezi ochii spre locul în care știi că e minuscula cameră de filmat, atunci nu mai vezi fața, expresia și mimica persoanei. Iar dacă îi privești fața, atunci ochii nu se uită direct în ochi.
Pare un cerc vicios, fără o soluție logică. Iată însă că Apple a venit cu un proiect care își propune să rezolve asta: ideea e să se introducă în programul de videochat FaceTime o funcție nouă care ar face ca privirea să fie captată și rectificată și reprodusă, reconstruită digital pe ecran astfel încât să dea impresia că cei doi se privesc în ochi. Imaginea artificială va fi incrustată în timp real pe fața vorbitorilor, care vor crede că se privesc in ochi.
În realitate, însă, proiectul Apple are ceva profund respingător. Imaginea pe care o vom avea pe ecran va fi falsă și artificială. Unde mai e autenticitatea ne întrebăm atunci. Căci de acolo înainte, nici măcar conversația video nu te va mai scuti de dezamăgiri. Degeaba, la contactul pe Tinder, despre care am mai scris aici, propui tu o video-conversație, ca să vezi cu cine ai de-a face, dacă telefonul îi repară ochii, iar când vă întâlniți descoperi că e chioară.
În curând o să avem un Photoshop portabil în fiecare telefon, care o să ne învelească cu o piele mătăsoasă și o să ne scoată automat ridurile când ne facem un selfie.
Iată, așadar, că tehnologia ne încurajează să purtăm permanent cu noi o imagine falsă, întinerită, zveltă. O să ne îndrăgostim de fapt de o imagine artificială, cu riscul final de a evita să ne întâlnim cu persoana reală, în carne și oase, ca să nu cunoaștem fatala dezamăgire. În loc să ne ancoreze în real, tehnologia e pe cale, așadar, să ne atomizeze estetic spre un narcisism tot mai asocial.
