Cum e să trăiești într-un oraș sau sat în care autoritățile locale chiar vor să-ți afle opinia despre cum trebuie cheltuit banul public? Inițiatorii proiectului „Bugete fără secrete” – Institutul „Viitorul” și Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională, pe scurt USAID, speră că majoritatea localităților din țară se vor putea lăuda, în scurt timp, cu o transparență sporită în ce privește bugetele locale. O convorbire la această temă cu expertul juridic de la IDIS Viitorul, Viorel Pârvan.
Viorel Pârvan: „Bugetul ne afectează pe noi toți – ca cetățeni, ca organizații nonguvernamentale, ca parte a societății civile, chiar și pe autorități. Și atunci, confortul nostru personal depinde de modul în care autoritățile planifică, elaborează și execută finanțele publice, banii publici, banii care se acumulează din impozitele, taxele pe care le achităm și noi. De aceea, noi vrem și este foarte important ca acest proces de la cap până la coadă să fie unul transparent, consultativ, informativ și participativ.”
Confortul nostru personal depinde de modul în care autoritățile planifică, elaborează și execută finanțele publice...
Europa Liberă: La modul ideal sau la modul teoretic, localnicii ar trebui să știe cum este împărțit bugetul, cum împart banii cei care, metaforic vorbind, sunt cu pâinea și cuțitul?
Viorel Pârvan: „Nu este chiar așa. Chiar s-a făcut un studiu în 2016 și rezultatele au arătat că doar 17% din cetățeni cunosc care este procesul de elaborare și aprobare a unui buget. Respectiv, cetățenii nu cunosc cum are loc acest proces. Mai mult ca atât, autoritățile nu prea au dorința de a-i implica și de a-i informa în procesul de planificare și elaborare a bugetului. Și atunci, pe de o parte, cetățenii nu cunosc drepturile lor, nu știu că ei au dreptul să intervină în acest proces, pe de altă parte avem autorități care sunt semideschise, să spunem, dacă nu semiînchise și formează acest document de politici, bugetul, de fapt, în clădirea primăriei, primarul cu contabilitatea și actorii interni.”
Europa Liberă: Dar cum vă explicați această atitudine semideschisă?
Viorel Pârvan: „Sunt, probabil, mai multe cauze. În primul rând, cetățeanul în afară de faptul că nu-și cunoaște drepturile este și puțin pasiv, nu insistă, deoarece el ar trebui să insiste, să intervină în orice moment când are loc discutarea proiectului de buget. Până ajunge a fi adoptat bugetul, un an întreg se parcurg mai multe etape, vreo 15, 16 etape. Cetățeanul trebuie să intervină cel puțin la etapa de planificare, deoarece la etapa finală deja puțin ce mai poate să influențeze. Și atunci, autorităților, știind că cetățeanul nu este informat, le este mai simplu să elaboreze acest buget fără probleme, fără a veni cetățenii cu opiniile lor, cu recomandări, care de multe ori vor fi diametral opuse cu cele ale autorităților, dar putem să menționăm și anumiți factori obiectivi, când autoritățile în unele momente nu au nici capacitățile necesare și nici resurse pentru a organiza toate aceste evenimente, însă cred că factorul cel mai important este cel subiectiv – nedorința. Sau poate nu atât nedorința, în unele cazuri nu se vede, din perspectiva autorităților, care sunt beneficiile implicării cetățenilor.”
Europa Liberă: Știți și localități în care autoritățile sunt mai deschise, care ar putea fi date exemplu?
Sunt și localități care implică cetățenii...
Viorel Pârvan: „Noi am făcut o evaluare, trei ani la rând, în ce privește transparența a 60 de localități din țară, cele mai mari 40 de orașe și 20 cele mai mari comune și sate. Rezultatele au arătat că în privința transparenței elaborării și aprobării bugetului, de exemplu, media generală a fost de 37% din 100 maximum posibil. Deci mai este încă mult de lucru la acest capitol. 42% din aceste localități nu au supus consultărilor proiectul de buget, dar sunt și localități care implică cetățenii, cel puțin la faza finală, când se prezintă proiectul de buget la Consiliul local, de exemplu, Cahul, Costești, Bălți, la nivel raional Strășeni și alte localități.”
Europa Liberă: Din punctul Dvs. de vedere, ce ar avea de câștigat primăria, raionul, atunci când, de fapt, pune cărțile pe masă și-i arată foarte clar omului ce reprezintă un buget public, cum sunt împărțiți banii, care până la urmă sunt banii care se adună din taxe, din impozite? Deci, revin la întrebarea mea: ce ar avea de câștigat primăria atunci când pune cărțile pe masă?
Viorel Pârvan: „Noi de obicei spunem la seminarele noastre că orice funcționar din primărie, oricât de bun și experimentat ar fi, nu poate să cunoască toate domeniile, nu poate să cunoască toate realitățile existente. Aici este și rolul societății, cetățenilor, deoarece ei vin cu anumite idei inovative, cu idei și informații prețioase care ajută ca acei bani, care sunt și ai noștri, să fie utilizați corect și eficient. Plus la aceasta, autoritățile trebuie să înțeleagă că, implicând cetățenii, aceștia vor accepta mai ușor deciziile luate sau cheltuielile care vor fi efectuate ulterior. Când cetățenii sunt consultați, ei vor fi în cunoștință de cauză, că au participat la acest proces și știu că banii vor fi cheltuiți așa cum au stabilit în comun. Dacă vor fi implicați cetățenii în procesul bugetar, atunci se va ridica și imaginea autorității publice. Plus la aceasta, statisticile și practicile internaționale arată că, implicându-se cetățenii în procesul bugetar la nivel local, aceștia au tendința de a veni în albia legală, cei care activează, spre exemplu, în subteran, știind că banii lor vor fi cheltuiți în mod eficient, ei își vor desfășura activitățile în mod legal, adică vor ieși la suprafață, vor achita taxele, impozitele, care cumva la un moment puteau să le mai ascundă. Sunt o mulțime de beneficii.”
Dacă vor fi implicați cetățenii în procesul bugetar, atunci se va ridica și imaginea autorității publice...
Europa Liberă: Ce pârghii la modul practic ar putea avea autoritățile pentru a-i implica pe cetățeni? Nu știu, sondaje, referendum local pentru împărțirea banului public, pentru că mă gândesc că unii primari ar putea zice că „eu, de fapt, am două mii de săteni și la modul practic nu prea pot să-l întreb pe fiecare cum vrea să fie cheltuiți acești bani”.
Viorel Pârvan: „Autoritățile au la dispoziție o sumedenie de instrumente. Legislația prevede un șir din aceste instrumente pe care le pot utiliza și le utilizează unele localități, sunt și practici moderne internaționale. Ca instrumente mai efective, utilizate mai des aș putea menționa că autoritățile publice locale pot solicita opiniile experților, asociațiilor profesionale, ale societății civile, mediului academic, când se propune acest proiect de buget să implice oamenii care ar putea să vină cu plusvaloare. Pot fi constituite grupuri de lucru permanente sau ad-hoc, din care să facă parte, la fel, anumiți experți sau persoane care știind că bugetul, spre exemplu, vor fi direcționate anumite cheltuieli spre un anumit grup țintă de persoane, cetățeni din localitate, reprezentanții respectivi fiind incluși în acest grup ca decizia de buget să fie trecută prin acest grup și să fie luată o decizie comună. Pot fi desfășurate dezbateri sau audieri publice, în ultimul timp tot mai mult se organizează audieri publice în localități, dar sunt și alte instrumente moderne: focus-grupuri, chestionare on-line. De exemplu, la Cahul am fost, ni s-a spus că organizează chestionarea on-line a cetățenilor; sunt adunări generale a localității sau adunări de cartiere, seminare, conferințe, sunt foarte multe instrumente...”
Europa Liberă: Dorință să fie...
Viorel Pârvan: „Da, dorință să fie.”
Europa Liberă: Săptămâna trecută, ați mers, pe 24 mai, la Academia de Studii Economice din Moldova și ați organizat o discuție publică cu genericul „Tineri pentru bugete transparente, informare și participare în procesul bugetar”. De ce tinerii?
Viorel Pârvan: „Pentru că tinerii sunt o categorie foarte importantă din societate, din țara noastră, au o pondere foarte mare și atunci politicile de cheltuire a banilor trebuie să ia în considerare și dorințele lor. Mai mult ca atât, din ceea ce s-a făcut și s-a monitorizat însuși de către tineri s-a constatat că anume la elaborarea bugetelor nu se ține cont de sectorul de tineret, chiar s-au adus și anumite cifre care arată că anual pentru un tânăr în total în toate bugetele sunt prevăzuți câte 15 lei de persoană tânără. Este o sumă infimă pentru a putea dezvolta ceva în domeniul respectiv sau sunt aduse exemple când autoritățile publice locale în ideea de a dezvolta sau a încuraja sectorul pentru tineret prevăd cheltuieli în direcții care nu sunt necesare tineretului. Au fost aduse drept exemplu concertele care se organizează de Ziua tineretului, bani care puteau fi alocați în alte direcții cu mai multă eficiență și mai utile pentru tineri. Seminarul nostru a avut scopul de a informa tinerii de ce este important să participe la acest proces, cum pot să participe și să-i încurajăm să se implice în acest proces, deoarece în fiecare an acesta îi va afecta. Cred că este un efort din ambele părți, este un efort din partea cetățenilor, care ar trebui să se informeze, să insiste, să fie mai activi, să participe și să vină cu propuneri pentru a-și îmbunătăți într-un final viața și trebuie să fie și o dorință și un efort din partea autorităților ca în final să avem „Bugete fără secrete”, așa cum se intitulează și proiectul nostru.”
