Linkuri accesibilitate

Vladimir Socor: „Rusia dorește prin definiție o soluție în aparență multilaterală” pentru criza transnistreană


Analistul politic Vladimir Socor

Despre politica externă a Moldovei și inițiativele în acest domeniul ale Chișinăului, a stat de vorbă Valentina Ursu cu analistul politic al Fundației Jamestown, Vladimir Socor.

Aflat miercuri în prima sa vizită la Moscova, ministrul moldovean de externe, Nicolae Popescu, a declarat că R. Moldova vrea să-și normalizeze relațiile cu Federația Rusă, insistând pe de altă parte că Rusia trebuie să-și retragă trupele din regiunea transnistreană. Omologul său rus, Serghei Lavrov a cerut la rândul său autorităților de la Chișinău să înceteze ceea ce a numit „discriminarea” mediilor de informare de limbă rusă. Despre relația noii guvernări cu Moscova a discutat Valentina Ursu cu Vladimir Socor, analistul Jamestown Foundation și portalului Eurasia Daily Monitor.

Un interviu cu analistul politic Vladimir Socor
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:15:59 0:00
Link direct

Europa Liberă: Igor Dodon vorbește de ceva timp despre existența la Președinție a unui concept de soluționare a problemei transnistrene prin aprobarea „unui statut de autonomie puternică” pentru regiunea transnistreană. Premierul Maia Sandu zice că nu a văzut nici un concept și că, deocamdată, nu are o părere referitor la ceea ce nu a văzut. Dvs. chiar credeți că ar exista acest proiect de statut pentru regiunea transnistreană?

Vladimir Socor: „Desigur că el există. Dl Igor Dodon a generat câteva proiecte în decursul ultimilor ani în direcția acordării unui așa-numit „statut special” pentru Transnistria; mai exact, pentru conducerea Transnistriei, instalată la Tiraspol de către Moscova. Probabil că dl Dodon sau sfătuitorii săi au pregătit o versiune nouă, cea mai recentă, nu este publicată. Pe website-ul Partidului Socialiștilor rămâne publicat conceptul de federalizare vechi, de acum câțiva ani.”

Europa Liberă: Igor Dodon a dezmințit speculațiile că s-ar pregăti federalizarea Republicii Moldova în vederea rezolvării conflictului transnistrean și chiar a spus că asemenea informații sunt „sperietori” și că nici partenerii externi ai Republicii Moldova – cei din Est sau cei din Vest – nu ar accepta federalizarea.


Vladimir Socor: „Proiectul pe care dânsul probabil că îl pregătește și care va fi probabil agreat de Rusia nu se va numi federalizare, se va numi „statut special”. Rusia își dă perfect de bine seama că ideea de federalizare este complet compromisă în R. Moldova și va încerca să vândă aceeași idee sub altă etichetă. De aceea este complet inutil să tragem semnale de alarmă că vine federalizarea sau că vine „Kozak-2”. Există comentatori politici la Chișinău specializați în a trage alarma că vine federalizarea, că vine „Kozak-2”.”

Europa Liberă: Da, dar Dvs. când citiți, auziți despre „un statut special sub forma unei autonomii foarte puternice”, ce înțelegeți?

Vladimir Socor: „Noțiunea „autonomie foarte puternică” este o traducere din limba germană a interviului acordat de dl Dodon revistei germane Der Spiegel. Eu nu știu care este termenul folosit de dl Dodon în limba română sau în limba rusă. Repet: autonomia asta... cum se numește?”

Europa Liberă: „Autonomie foarte puternică”.

Vladimir Socor: „Este un termen nou apărut, ciudat, și nu-l cunosc decât din traducerea din limba germană a publicației Der Spiegel. Deci să fim foarte prudenți în privința acestui termen.

E complet greșit. Nu e vorba de a acorda statut special, deoarece ideea este ca guvernarea de la Tiraspol și Chișinău să negocieze pe picior de egalitate un statut


Se vorbește, în general, despre un statut special. Rusia vorbește despre aceasta; este, din păcate, și poziția oficială a Guvernului Republicii Moldova, moștenită de la guvernele anterioare, se vorbește așa, ca un fel de automatism verbal – rezolvarea problemei Transnistriei prin acordarea unui statut special. E complet greșit. Nu e vorba de a acorda statut special, deoarece ideea este ca guvernarea de la Tiraspol și Chișinău să negocieze pe picior de egalitate un statut special, o situație și mai periculoasă decât ideea de a acorda un statut special. Statutul este acordat unilateral de către Chișinău. Rusia insistă ca acest statut să fie negociat pe bază de egalitate între Chișinău și Tiraspol. În același mod, Rusia insistă ca statutul special al Donbasului, ocupat de ruși în Ucraina, să fie negociat pe picior de egalitate între Kiev și cele două așa-zise republicuțe.”

Europa Liberă: Știți de unde s-a pornit toată această poveste? După ce au fost arătate acele înregistrări video în care Igor Dodon și Vlad Plahotniuc păreau să vorbească despre un scenariu de rezolvare a problemei transnistrene pe care ar putea s-o pună pe tava Moscovei. De fapt, Chișinăul va pune pe tava Moscovei un proiect de statut sau mai degrabă Moscova va avea ceva de propus pentru R. Moldova?

Vladimir Socor: „Moscova poate să sugereze, dar nu poate să propună în mod oficial. Aici este o deosebire fundamentală între situația cu Kozak din 2003 și situația de astăzi. Proiectul din 2003 a fost un proiect unilateral, propus de Rusia în numele ei propriu, fără a fi fost discutat în prealabil cu puterile occidentale și fără intenția de a coordona nici măcar ulterior, post-factum, cu puterile occidentale.

Moscova poate să sugereze, dar nu poate să propună în mod oficial. Aici este o deosebire fundamentală între situația cu Kozak


Rusia și-a dat seama de această eroare și de aceea Rusia nu va propune nimic în mod unilateral, în numele Rusiei, ci numai printr-un eventual acord cu Occidentul, iar propunerea va fi servită R. Moldova probabil cu mâini occidentale. Aici este pericolul. Eu nu prevăd deloc că se va întâmpla așa, dimpotrivă, eu cred că această situație este practic exclusă.”

Europa Liberă: Pe Dvs. vă surprinde când Maia Sandu zice că nu cunoaște despre un asemenea proiect de soluționare a problemei transnistrene pe care îl avansează Igor Dodon și Maia Sandu rămâne la ideea că soluția politică poate să fie doar în contextul integrității teritoriale și cu o anumită autonomie a regiunii transnistrene, așa cum spune d-nei, după modelul Găgăuziei?


Vladimir Socor: „Dl Igor Dodon a afirmat la Bruxelles acum câteva zile că el nu poate să publice noul său concept pentru autonomia Transnistriei, deoarece nu este agreat în cadrul coaliției. Dl Dodon a făcut câteva afirmații foarte corecte și constructive. Dânsul a spus că nu va publica acest nou concept atâta timp cât nu este agreat în cadrul coaliției, deoarece ar putea să scindeze coaliția. De asemenea, dl Dodon a spus că există cu totul alte priorități în fața coaliției. Citez cuvintele dlui Dodon: „Statutul și rezolvarea politică a problemei Transnistriei este o etapă următoare, nu e subiectul zilei de astăzi, pentru că depinde cum noi, coaliția, vom trece de provocările majore care sunt în fața majorității parlamentare: alegerile locale, reformele, politica fiscală, negocierile cu Fondul Monetar Internațional, problema energetică – toate acestea trec înaintea chestiunii Transnistriei”. Deci, dl Dodon nu se grăbește, dânsul este realist.”

Europa Liberă: Totuși, rezolvarea problemei transnistrene brusc a devenit o prioritate pentru Igor Dodon. Recent a discutat despre chestiunea transnistreană la Cartierul NATO cu secretarul general, după care a mers la Moscova și a spus că problema a discutat-o și cu liderul de acolo, Vladimir Putin; merge la Adunarea Generală ONU și probabil că iarăși prioritar va fi acest subiect. Înseamnă că a revenit în actualitate și este o prioritate?


Vladimir Socor: „Pe mine mă interesează foarte mult ce va spune dl Igor Dodon în discursul său la Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Deci, întrebarea este: va cere dl Igor Dodon retragerea trupelor rusești de pe teritoriul R. Moldova? O va cere în mod răspicat, în mod explicit? - asta este întrebarea. Și mai este o întrebare inseparabilă de cea dintâi, și anume: retragere completă sau se face o excepție pentru așa-zișii „pacificatori”? Oricare reprezentant al R. Moldova în străinătate are, practic, mâinile legate de rezoluția adoptată de Națiunile Unite acum 2 ani la inițiativa guvernării conduse de dl Plahotniuc.

Rezoluția propusă de guvernarea dlui Plahotniuc a fost praf în ochi.”


Rezoluția, la propunerea R. Moldova, face o excepție pentru așa-zișii „pacificatori” ruși; rezoluția cere retragerea numai a trupelor care nu fac serviciul de pacificare. Există o discrepanță complet neprofesională între titlul rezoluției și conținutul rezoluției. Titlul rezoluției vorbește despre retragerea completă a trupelor rusești, conținutul rezoluției permite trupelor zise „pacificatoare” să rămână. Nu-mi explic acest neprofesionalism, neconcordanță între titlul și conținutul rezoluției. Dar fapt este că guvernarea dlui Plahotniuc, care a propus această rezoluție, a admis prin aceasta rămânerea trupelor zise „pacificatoare” rusești, iar Rusia, din partea ei, nu face o distincție clară între trupele pacificatoare și trupele nepacificatoare și are temeiuri pentru aceasta, deoarece cele 3 batalioane rusești staționate în Transnistria, ilegal, fac serviciul de pacificare alternativ, prin rotație. În orice moment, unul dintre cele 3 batalioane face serviciul de pacificare, iar celelalte batalioane fac altceva. Și ele se rotesc în rolul de pacificator. Deci, Rusia cu ușurință poate să invoce această situație ca să refuze retragerea trupelor. Deci, rezoluția propusă de guvernarea dlui Plahotniuc a fost praf în ochi.”

Europa Liberă: În capitala rusă, cei doi miniștri de Externe – Nicu Popescu și Serghei Lavrov – au abordat acest subiect. Șeful diplomației de la Chișinău a spus că „retragerea deplină și necondiționată a trupelor militare ruse și a munițiilor stocate în depozitele din Cobasna rămâne o prioritate”. Se pare că și dl Lavrov a salutat acest lucru și s-a arătat într-un fel mulțumit că se reiau tratativele în formatul „5+2” și că problema munițiilor ar putea fi rezolvată chiar anul viitor. Dvs. credeți că la modul cel mai serios aceste muniții vor fi distruse acolo?

Vladimir Socor: „Acest lucru este posibil, dar un singur an nu va fi suficient. Alta este problema care mă preocupă, și anume: distrugerea sau lichidarea – într-un fel sau altul – a munițiilor să nu fie un proiect bilateral între R. Moldova și Rusia sau un proiect trilateral între Chișinău-Tiraspol-Rusia. De ce?


Deoarece Rusia poate să profite de procesul de lichidare a munițiilor pentru a aduce personal suplimentar rusesc și echipament militar rusesc suplimentar în Transnistria sub pretextul că aceste efective suplimentare ar lucra la lichidarea munițiilor. Mai mult decât atât, aceste efective suplimentare și echipament militar rusesc ar trebui să tranziteze pe teritoriul Ucrainei și mă îndoiesc că Ucraina ar permite acest tranzit, pe care Rusia ar putea să-l interpreteze în felul ei, să-l pervertească și să-l folosească și împotriva Ucrainei, și împotriva R. Moldova. De aceea, proiectul lichidării munițiilor de la Cobasna nu poate fi decât unul internațional și când spun internațional nu am în vedere OSCE, pentru că OSCE este la cheremul Rusiei, am în vedere Statele Unite, în primul rând, și alte puteri din Europa Occidentală care ar putea să coopereze cu Rusia pentru lichidarea munițiilor.”

Europa Liberă: Acolo sunt stocate peste 20 de mii de tone de muniții. Dvs. ați spus că nu doar cu contribuția OSCE, dar tocmai șeful Misiunii OSCE la Chișinău, Claus Neukirch, a arătat și disponibilitatea acestei organizații să se implice, să contribuie la acest proces.

Vladimir Socor: „OSCE are într-adevăr un rol de jucat și era pregătită să joace acest rol până în anul 2003-2004, când Rusia a suspendat procesul de evacuare sau lichidare a munițiilor de la Cobasna ca reacție a respingerii de către R. Moldova a „memorandumului Kozak”. Pe vremea aceea, Statele Unite, în nume propriu, creaseră un fond financiar pentru lichidarea munițiilor și propuneau să furnizeze – ba, mi se pare, chiar au și furnizat – aparatajul necesar pentru lichidarea munițiilor pe loc, la Cobasna. Dar Rusia a suspendat procesul de lichidare sau evacuare a munițiilor în 2004, dacă nu mă înșel

Dacă OSCE ar dezvolta un proiect propriu pentru munițiile de la Cobasna, atunci el ar trebui aprobat în interiorul OSCE-ului de către Rusia, care dispune de drept de veto.


. Deci, proiectul acela urma să fie canalizat prin OSCE; OSCE urma să administreze acest proiect, dar era un proiect american, OSCE nu făcea decât oficiul de a administra un proiect american, el nu urma să fie aprobat în interiorul OSCE-ului de către Rusia. Rusia are drept de veto în interiorul OSCE-ului. Dacă OSCE ar dezvolta un proiect propriu pentru munițiile de la Cobasna, atunci el ar trebui aprobat în interiorul OSCE-ului de către Rusia, care dispune de drept de veto. De aceea, orice proiect poate fi canalizat prin OSCE, dar numai dacă este un proiect al unei mari puteri ca Statele Unite, proiect alcătuit fără participarea Rusiei.”

Europa Liberă: Revenind la prezența lui Igor Dodon la sesiunea de toamnă a Adunării Generale ONU, credeți că ar putea să abordeze problema garanțiilor neutralității R. Moldova?

Vladimir Socor: „Sper că nu o va face.”

Europa Liberă: Dar dacă o face?

Vladimir Socor: „Dacă o face, atunci se va demonstra încă o dată că șeful statului R. Moldova nu este familiarizat cu diplomația și nu știe cum să comunice în mediul internațional cu puterile occidentale. Nimeni în Occident nu va garanta neutralitatea unui stat, mai ales unui stat ca R. Moldova. Este o utopie, este complet nerealist. Dl Dodon ar trebui, în fine, să înțeleagă acest lucru, pentru că, dacă l-ar înțelege și dacă ar înceta asemenea demersuri, ar crește prestigiul său personal ca șef al statului și chiar prestigiul R. Moldova.”

Europa Liberă: Dar dacă s-a insistat până acum pe această garanție a neutralității, de ce Rusia nu ar fi statul care ar recunoaște această neutralitate?

Vladimir Socor: „Rusia ar dori în mod ideal – nerealist, dar ideal – un sistem de garanții, Rusia s-a convins că nimeni nu va accepta garanții unilaterale din partea Rusiei. Revin la „memorandumul Kozak” din 2003. Marea lecție trasă de Rusia din „memorandumul Kozak” a fost că R. Moldova și, în general, nimeni pe mapamond nu va accepta garanții unilaterale din partea Rusiei. De aceea, Rusia dorește prin definiție o soluție în aparență multilaterală, o soluție consemnată de puteri occidentale, care însă ar lăsa Rusia ca actorul decisiv pe teren, Rusia fiind prezentă pe teren. Rusia nu va propune nimic final, nimic definitiv, nimic substanțial atâta vreme cât nu se asigură de sprijinul unor puteri occidentale, iar acest sprijin nu va veni.”

Vezi comentarii (1)

XS
SM
MD
LG