Nouă cetățeni ai Republicii Moldova au fost racolați de organizația paramilitară Wagner ca mercenari pentru operațiuni militare în regiunea Donbass din Ucraina și în Siria, se arată într-o anchetă publicată recent de jurnaliștii de investigație de la RISE Moldova. Împreună cu mai mulți colegi de la publicații din Statele Unite, Suedia și Estonia, aceștia au obținut baza de date care conține cea mai amplă descriere a contingentului adunat de compania paramilitară privată cu reședință în Federația Rusă, conform datelor unei anchete Wagner, și au prezentat cine sunt moldovenii din organizația paramilitară.
Europa Liberă a stat de vorbă cu Liliana Botnariuc, autoarea anchetei „Înrolat să ucidă”, despre informațiile care au fost scoase la lumină.
Liliana Botnariuc: „Cumva scopul acestei anchete a fost să arătăm că numărul de mercenari Wagner a luat amploare și lista la care noi am primit acces arată, de fapt, cea mai amplă informație despre membrii Wagner de până acum. Sunt 4.184 de mercenari, dintre care nouă cetățeni din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Și peste 1.000 de persoane a căror cetățenie nu se cunoaște, deci, teoretic ar putea fi încă mai mulți cetățeni moldoveni?
Liliana Botnariuc: „Da, cu siguranță ar putea, asta deja urmează să-i identificăm. Un alt scop era, pentru că noi am colaborat cu jurnaliști din Estonia, Suedia și SUA să mergem în teren, adică noi chiar am mers în satele din unde provin doi dintre mercenari – satul Ciutulești, Florești, de unde vine Vladislav Apostol și satul Cotihana, Cahul, de unde este Alexandru Butnarciuc, ca să discutăm cu rudele, cu autoritățile și să înțelegem motivele care au stat la baza înrolării lor în această organizație paramilitară și ce-i face pe cetățenii noștri să meargă să lupte într-un asemenea conflict.”
Europa Liberă: Și ați dibuit un soi de motivație din spatele deciziilor acestor oameni? E vorba doar de bani sau e mai mult decât asta?
Liliana Botnariuc: „Este mai mult decât asta, am determinat portretul psihologic pe care, de altfel, ni l-au schițat și ofițerul de la SIS, și autoritățile din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Este vorba despre persoane care provin din familii social-vulnerabile, cu studii medii incomplete, care, da, nu au un venit stabil, nu au un loc de muncă stabil, dar pe lângă asta mai au traume din copilărie și cumva sunt în căutare de aventură și, fiind în căutarea unui venit stabil, ajung să lupte acolo. Un alt motiv pentru care ei pleacă ar fi că persoanele care îi recrutează cumva pun accent pe sentimentele lor patriotice, adică îi fac să creadă că ei sunt partea bună, să spunem așa, care merg să salveze oameni.”
Europa Liberă: Și când e vorba de bani, despre ce soi de salarii e vorba, dacă se cunoaște? Și acele promisiuni salariale se împlinesc?
Liliana Botnariuc: „Din ceea ce ne-au spus cei de la SIS, li se propune salariu începând de la 1.000 de dolari, dar asta în funcție de poziția pe care urmează s-o ocupe. Spre exemplu, dacă cineva ar ocupa o poziție de lunetist sau de coordonare, cu siguranță li s-ar propune salarii mai mari, însă toți mercenarii moldoveni care au ajuns să fie investigați și care au discutat cu cei de la SIS spun că, de fapt, salariile lor au fost o iluzie, li s-a promis o anumită sumă de bani, însă au fost bani care i-au ajutat doar să supraviețuiască acolo, pe terenul de luptă, nu au putut să trimită bani acasă familiilor, așa cum credeau ei că o să poată să facă asta, iar mulți dintre ei nu s-au mai întors, pentru că își pun viața în pericol.”
Europa Liberă: Mercenarii Wagner sunt acuzați de încălcări ale drepturilor omului, tortură, execuții în zonele unde au luptat. Cu ce se ocupau acești moldoveni, dacă se cunoaște?
Liliana Botnariuc: „Despre Vladislav Apostol, mercenar moldovean despre care noi am scris în anchetă, știm cu siguranță că era în Siria și era cumva în paza unei companii petroliere din zona respectivă. Și a decedat într-un conflict armat la 7 februarie 2018, când au încercat să atace forțele SUA din regiune. Din ceea ce ne spun cei de la SIS, ei cumva sunt conștienți că urmează să meargă să lupte, nu neapărat se gândesc la faptul că au să ajungă să ucidă oameni și din ce discutam cu colegii jurnaliști din Rusia, pentru că ei au depistat un fel de modalitate de recrutare a acestor mercenari, există site-uri unde ei sunt angajați, unde se postează diferite anunțuri, că ar fi nevoie, spre exemplu, de persoane în domeniul pazei, bunăoară, în Venezuela la o companie petrolieră. Și, respectiv, inițial când ei doresc să trimită dosarele pentru aceste posturi de angajare, probabil că nu sunt conștienți de faptul că, uite, unde au să ajungă, dar, în cele din urmă, cel mai probabil că conștientizează.”
Europa Liberă: În material e menționat că, potrivit datelor SIS, din cei 114 mercenari moldoveni identificați până în prezent doar 17 au ajuns în fața instanței de judecată, dintre aceștia șapte au fost condamnați cu suspendare, iar zece cu executare. Există o explicație de ce atât de puține persoane ajung să suporte consecințe pentru mercenariat, care este o activitate ilegală atât în Republica Moldova, cât și în Rusia?
Liliana Botnariuc: „Da, există, cu siguranță! Cred că este un subiect bun de documentare. Cei de la SIS ne spuneau că mulți dintre mercenarii identificați nu sunt la noi în țară, adică fie sunt plecați în Rusia, fie sunt plecați în Uniunea Europeană și nu a fost niciun caz de extrădare a acestor mercenari. SIS are cazuri de extrădare în domeniul terorismului, dar nu și de mercenariat. De asemenea, mulți mercenari au cetățenie dublă, de exemplu, chiar și în cazul nostru, unii au cetățenia Republicii Moldova și cetățenia Rusiei și probabil este mai greu ca să fie identificați și aduși în țară.”
Europa Liberă: Și familiilor lor le este ușor să țină legătura cu ei acolo sau să le repatrieze corpurile în caz că aceștia au decedat?
Liliana Botnariuc: „De exemplu, niște colegi cu care noi am colaborat au discutat cu persoane din Siria, acolo unde a avut loc acel conflict armat în 2018 și spuneau din surse sigure că multe din corpuri nu au fost repatriate în țările lor. În ceea ce privește mercenarii care încă sunt în viață, spre exemplu, în cazul lui Alexandru Butnarciuc, unde am fost și am discutat cu rudele acestuia, ei nici măcar nu recunosc sau spun că nu cunosc că, iată, tatăl, fratele sau unchiul lor ar putea să facă asta, că ar putea să lucreze ca mercenar și să lupte într-un conflict.”
Europa Liberă: După cum ați menționat și mai sus, RISE Moldova a colaborat cu mai multe publicații din Statele Unite, Estonia și din Suedia, și anume așa ați obținut baza de date care conține aparent cea mai amplă informație de până acum despre membrii Wagner. Cum în general au loc aceste colaborări jurnalistice transfrontaliere?
Liliana Botnariuc: „Cred că depinde de la caz la caz. În cazul acesta noi am fost apelați de către colegii noștri din Estonia și Suedia, ei începuseră documentarea deja de câteva luni, pentru că obținuseră acces la baza de date și voiau să cunoască istoria din spate, ce-i motivează pe acești mercenari să meargă să lupte și, respectiv, au mers mai întâi în Ucraina, după care urma să vină în Republica Moldova. Dinainte am făcut legătura, am început să caut oameni, familiile mercenarilor și când au venit în Republica Moldova am mers în teren, deja am făcut schimb de informații și asta a fost. Publicația New Lines din SUA a scris despre toate cazurile, inclusiv despre cazurile din Ucraina, care au fost documentate și din Republica Moldova, la fel a fost și în Estonia, și în Suedia.
Dacă să comparăm, poveștile documentate în Ucraina și în Republica Moldova sunt cam aceleași: bărbați care provin din familii social-vulnerabile care au mers să câștige niște bani ca să-și întrețină familia. Spre exemplu, în Ucraina un mercenar i-a spus mamei înainte de a pleca la luptă - și nu a anunțat-o despre asta - că merge să taie lemne în pădure și următorii doi ani n-o să fie niciun fel de legătură între ei, dar el n-a mai revenit niciodată acasă.”
Europa Liberă: Dar care e valoarea adăugată a acestor investigații transfrontaliere? Ce se reușește să se descopere anume datorită acestor colaborări dintre jurnaliștii mai multor țări?
Liliana Botnariuc: „De exemplu, dacă jurnaliștii din Estonia vor să vină în Republica Moldova, pentru că aici sunt mercenari moldoveni, ei n-au să poată să facă asta de unii singuri, pentru că au nevoie de o persoană care vorbește respectiv limba română să caute aceste familii, să le convingă să vorbească, să meargă acolo cu ei, să vorbească în română/engleză, ca să facă această conexiune. Facem solicitările de informație către autoritățile locale în cazul în care noi avem nevoie de ceva din Estonia sau Rusia, sau SUA, ne este un pic mai dificil să înțelegem ce și cum funcționează și ne-ar lua mai mult timp ca să documentăm tot asta, spre exemplu, la ce instituție trebuie să transmitem solicitările și ne-ar lua mai mult timp ca să obținem un răspuns, dacă vine o solicitare din Republica Moldova spre SUA. De asta noi apelăm și la ajutorul lor că, iată, avem nevoie de informația asta, ei ar putea să scrie solicitarea pentru noi, să o transmită de acolo și totul decurge mult mai rapid sau în cazul în care avem o neclaritate, iarăși ei vin cu sugestii: încercați să vorbiți cu instituția asta, cu omul acesta. Și totul merge mult mai rapid și este o muncă de echipă, putem afla de la ei lucruri pe care noi nu le știm, ei pot afla de la noi lucruri pe care ei nu le știu.
La fel și RISE Moldova, dar și jurnaliștii cu care noi am colaborat fac parte din organizația OCCRP, care investighează crima transfrontalieră, crima organizată și acesta și este scopul – să scoată la iveală aceste scheme de crimă și corupție.”
Europa Liberă: Aceste colaborări presupun, printre altele, și date deschise, care nici la nivel local nu e ușor să le obții, darămite la scară globală. E mai simplu în țările de peste hotare cu accesul la date?
Liliana Botnariuc: „Da, o să vorbesc despre cazul pe care noi l-am documentat. Cumva noi am primit acces la această listă Wagner datorită deschiderii Serviciului de Informații și Securitate din Ucraina, pentru că ei erau interesați să afle cine sunt persoanele care merg să lupte acolo, în regiunile din estul Ucrainei, dar când noi am solicitat de la Serviciul de Informații și Securitate și de la procuratură să ne ajute în cazul în care există niște sentințe de judecată în cazul celor nouă cetățeni moldoveni care figurează în lista Wagner, ni s-a spus că nu pot să ne ofere mai multe detalii, pentru că încă se investighează și pentru că există secretul anchetei. Și, da, este destul de dificil ca să obții aceste date.”
Europa Liberă: Și este o scuză frecventă pe care o folosesc autoritățile moldovene?
Liliana Botnariuc: „Cu privire la faptul că încă se investighează și că este secretul anchetei, da, cam este un răspuns-șablon.
Un alt fapt interesant despre mercenarii moldoveni e că mulți dintre ei au antecedente penale și acest lucru este folosit de recrutori ca să-i atragă.
Și aici chiar mă gândeam la faptul, pentru că anterior mai documentam subiecte despre problema persoanelor cu antecedente penale de a se angaja în câmpul muncii și această problemă există în Republica Moldova, pentru că odată ce cineva află că, iată, a fost condamnat la închisoare poate liber să refuze să-l angajeze. Și aici cred că ar trebui să lucreze autoritățile mult mai mult ca să-i integreze în societate și să le ofere un loc de muncă și un venit stabil, pentru că în așa mod ar putea să ajute la prevenirea unor astfel de cazuri în care aceste persoane ajung să fie recrutate inclusiv ca mercenari.”
Europa Liberă: Dar înseamnă o anchetă transfrontalieră și o posibilă implicare a autorităților internaționale, adică o mai mare șansă ca făptașii să fie trași la răspundere?
Liliana Botnariuc: „Din ceea ce au spus cei de la SIS, reiese că există o colaborare foarte bună între serviciile secrete speciale de la noi și cele din Ucraina, Rusia și Uniunea Europeană, doar că cea mai mare problemă este că în cazul unor conflicte autoritățile statelor nu pot sau este mai greu ca să meargă acolo, să se deplaseze, să investigheze și, respectiv, să atragă la răspundere persoana care se face vinovată de mercenariat.”
