Parteneriatul estic al Uniunii Europene între summitul de la Vilnius din noiembrie 2013 și summitul de la Riga din mai 2015 este tema principală a interviului pe care fostul ministru de externe al Suediei Carl Bildt i l-a acordat duminică 22 martie corespondentului Europei Libere la Bruxelles Rikard Jozwiak în marginea unei conferințe organizată în capitala Belgiei de German Marshall Fund. Traducere de Lucian Ștefănescu.
Europa Liberă: Dacă ne uităm la ce s-a petrecut de la summitul Parteneriatului estic din noiembrie 2013 de la Vilnius pînă azi, ce ar fi trebuit să facă Uniunea Europeană diferit în politica sa față de Est?
Carl Bildt: „Ar fi trebuit să reacționăm mai ferm față de Rusia când au început să se poarte urît în vara lui 2013. E clar că atunci când au început sancțiunile împotriva Ucrainei noi nu am văzut prea bine care vor fi implicațiile acestor sancțiuni, și țin minte că [fostul ministru polonez de externe] Radek [Sikorski] și cu mine am încercat să alertăm Bruxelles-ul, iar Bruxelles-ul era mai mult sau mai puțin adormit. S-ar fi schimbat cumva lucrurile? Nu știu. Dar a fost clar o greșeală.”
Europa Liberă: Dumnavoastră și Sikorski nu mai sînteți miniștri de externe. Erați considerați niște duri față de Rusia președintelui Vladimir Putin și în același timp sprijinitori fermi ai Parteneriatului estic al Uniunii Europene. Dacă ne uităm azi la Uniunea Europeană, credeți că se poate vorbi de același angajament față de Parteneriatul estic și de aceeași duritate față de Rusia?
Carld Bildt: „Angajamentul există în continuare. Unul din lucrurile bune pe care le-am făcut (mergând înapoi pînă în 2008, pentru că în 2008 două lucruri s-au întîmplat - Uniunea Mediteranei și Parteneriatul estic) - în timp ce francezii doreau să aibă Uniunea Mediteranei cu un aranjament separat, noi am vrut ca Parteneriatul estic să fie complet integrat în instituțiile [Uniunii Europene]. Asta a fost foarte bine. E acum în mod solid parte din instituțiile europene în ce privește calendarul și toate celelalte. Deci angajamentul e clar acolo, n-am nici un dubiu. Cît privește cealaltă parte a întrebării dumneavoastră, Radek și cu mine eram într-un fel înaintea jocului, în sensul că - poate prea tîrziu, dar mai devreme decît ceilalți - am văzut ce urmează să se întîmple, am văzut încotro se îndreapta Rusia. Cred că acum cam toată lumea ne-a ajuns din urmă. Erau unii care spuneau că „Putin nu va face asta, Putin nu va face aia”, și de atunci încoace Putin a făcut virtual cam tot. Așa că din nefericire, aș spune, s-a dovedit că noi aveam dreptate.”
Europa Liberă: E încă Uniunea Europeană depășită de situație?
Carld Bildt: „Asta e o întrebare grea. Pentru că s-a dovedit că Rusia e cumva imprevizibilă. Își va trimite Putin tancurile spre Odesa sau Kiev? N-aș spune că e exclus, dar nu cred că asta e posibil pentru moment. Ne concentrăm suficient ca să aflăm asta? O facem mai mult decît în trecut. Ar trebui să ne concentrăm mai mult? Da, cred că ar trebui să ne concentrăm mai mult.”
Europa Liberă: Care credeți ca va fi următoarea mișcare a lui Putin?
Carld Bildt: „Cred că pentru moment e pasionat să construiască enclavele, aceste Republici Populare - fără popoare, a propos, dar cu toate astea să le întărească din punct de vedere militar. Cred că ar vrea ca ele să poată efectua singure operațiuni militare, pentru că știe că prețul politic asociat cu trimiterea de către el a armatei rusești regulate tot timpul e prea mare. Așteaptă să exploateze slăbiciuni și în Ucraina și în Occident. Crede că timpul e de partea lui și că Occidentul se va plictisi de toate astea. Cel mai bun pronostic al meu - și spun asta cu rezerva că toți au grești, inclusiv eu - e că pentru moment, pentru cîteva luni, se va calma, va consolida, apoi va acuza Ucraina că încalcă înțelegerea de la Minsk, va încerca să scape de sancțiuni, sperînd că în interiorul Ucrainei vor apărea fisuri, sperînd că vor fi fisuri și în interiorul Occidentului, și apoi va fi pregătit să profite de pe urma acestor slăbiciuni.”
Europa Liberă: „Și atunci ce ar trebui să facă acum Uniunea Europeană”
Carld Bildt: „Cel mai important e ce a făcut Consiliul European [în 19-20] martie - adică, în esență, că a spus că sancțiunile [împotriva Rusiai] vor fi în vigoare tot anul acesta. Nu așa a fost formulat din punct de vedere legal, dar politic asta a fost decizia luată. Și ăsta e un semnal foarte bun. Apoi cred că ar trebui să trecem la a întări Ucraina în mai multe feluri. Cred că programul FMI a fost foarte important, și e important că și alte țări contribuie la asta - Suedia a făcut-o, Statele Unite o fac, dar și alte țări europene ar trebui s-o facă. Și apoi să ne asigurăm că îi ajutăm cu adevărat cu toate cele necesare, pentru că Ucraina va trece prim vremuri grele și au nevoie de solidaritatea noastră, de simpatia și de sprijinul nostru. Cred că aceste lucruri sînt prioritare.”
Europa Liberă: Summitul Parteneriatului estic va avea loc în mai la Riga. Dacă ne uităm la proiectul de declarație, se pare că va fi un summit foarte ambițios. N-ar trebui să fie Uniunea Europeană mai ambițioasă cel puțin în privința celor trei țări care se apropie încet de ea - Georgia, Moldova și Ucraina?
Carld Bildt: „Cred că cel mai important semnal la Riga e că rămânem pe același curs. E nevoie de un angajament mai profund cu cele trei, probabil prin a le ajuta să aplice acordurile de asociere. Aceste acorduri sînt foarte ambițioase, și vor cere multe eforturi din partea celor trei țări. Cred că au nevoie de mai mult ajutor decît le-am dat de fapt. E apoi problema spinoasă legată de cum să-i angajăm pe ceilalți - ce facem cu Armenia? Cum tratăm Azerbaigianul și Republica Belarus în termenii angajamentului lor oarecum mai căliu în ce privește drepturile omului, ca s-o spunem delicat. Lucrul ăsta trebuie rezolvat.”
Europa Liberă: Deci nici o luminiță la capătul tunelului?
Carld Bildt: „Luminița e la capătul tunelului oricum, în opinia mea - articolul 49 [din tratatul Uniunii Europene care spune că orice țară europeană poate deveni membră a UE] e în vigoare. Dacă vorbim de perspectiva aderării, articolul 39 al Tratatului de la Roma se aplică. Sînt apoi, după cum știți, [diferite] grade de entuziasm legat de asta în interiorul Uniunii, iar asta se poate testa numai când aceste țări [aspirante] sînt pregătite să facă acest pas. Adică peste mulți ani de acum încolo.”