Mai multe persoane au ieșit în stradă după problemele la votul din diasporă și asta după ce sute de moldoveni din străinătate au stat la coadă ore întregi, dar nu au putut să-şi aleagă preşedintele. Printre cei care au votat departe de casă e Vadim Brînzan, care are 20 de ani de activitate în SUA. El este absolvent de trei facultăţi, printre care şi al Universităţii Harvard. Are o experienţă de peste 15 ani de muncă în sectorul financiar din SUA, Europa şi Asia, a gestionat portofolii investiţionale din ţări de pe trei continente. Despre cât de important a fost votul din diasporă am discutat cu cel care a fost pretendent la calitatea de candidat independent pentru funcţia de preşedinte al Moldovei, dar nu a reuşit să se înregistreze la Comisia Electorală Centrală, întrucât nu a strâns numărul necesar de semnături.
Your browser doesn’t support HTML5
Alegerile prezidențiale: Opinii ale moldovenilor din Diaspora - Vadim Brânzan
Vadim Brînzan: „Diaspora a fost lipsită de dreptul constituţional de a-şi exprima liber votul în acest scrutin electoral. Dacă diaspora ar avea acces la exprimarea votului, acces normal, atunci lucrurile ar fi totalmente diferite.”
Europa Liberă: Foarte mulţi cetăţeni cu drept de vot din străinătate au parcurs mii de kilometri, pentru a-şi alege şeful statului. Cei din diasporă s-au ajutat reciproc, oferind conaţionalilor cazare, hrană, transport. Unii au zburat dintr-o ţară în alta, de pe un continent pe altul, doar pentru a da Moldovei şansa modernizării. Cât de puternică e vocea acestei diaspore? Vă întreb pe dumneavoastră, care faceţi parte din această diasporă.
Vadim Brînzan
Vadim Brînzan: „Probabil că deocamdată sunt unicul membru al diasporei care a revenit acasă şi s-a implicat în politică. De aceea, când vorbesc despre lucrurile de la noi de acasă, tot timpul mă gândesc şi la diaspora din care fac parte şi eu. Vocea diasporei este extraordinar de importantă. Vreau să spun că diaspora s-a mobilizat excepțional, cum nu s-a mai mobilizat în trecut, lucru care mă bucură foarte mult. Deşi am plecat de acasă, nu am abandonat Moldova. Avem grijă, ne pasă de ceea ce se întâmplă acolo şi încercăm să facem ce putem pentru a schimba starea de lucruri. Din păcate însă, diaspora, vocea ei, deşi este auzită, ea nu este auzită pe deplin. Şi începem de la Codul Electoral, care a fost scris în aşa fel, încât să lipsească diaspora de multe drepturi constituţionale. De exemplu, diaspora nu are dreptul să înainteze candidaţi la funcţia de preşedinte, deoarece este necesară semnătura, validarea primăriei respective şi, evident, nu sunt primării peste hotare. Diaspora nu poate să pună semnătura în susţinerea unui sau altui candidat. Diaspora nu poate să finanţeze unul sau alt candidat. Diaspora nu poate să participe liber, să-şi exprime votul, că trebuie, precum aţi spus, să zboare sute de kilometri, mii de kilometri câteodată, să cheltuie sute sau mii de dolari sau de euro pentru a-şi exprima dreptul la vot. Trăim în secolul 21 şi multe ţări din lume deja au adoptat votul electronic. De ce să nu facem şi noi acest lucru? Dacă avem un milion de oameni în diasporă, de ce îi lipsim de dreptul de a-şi exprima votul? Diaspora este cea care mai menţine la suprafaţă economia Republicii Moldova. Că, dacă diaspora ar opri remitenţele, nu ar mai trimite bani acasă, economia noastră ar colapsa timp de câteva luni. Deci, diaspora este cea care menţine ţara la suprafaţă şi diaspora este lipsită de dreptul la vot. Ştiţi în Statele Unite ale Americii de la ce s-a început lupta pentru independenţă? Motivul a fost taxation without representation (taxare fără reprezentare), când locuitorii de pe continentul nord-american plăteau taxe reginei Marii Britanii şi nu primeau nimic înapoi, nu erau reprezentaţi în Parlament şi în organele de conducere ale imperiului britanic. Şi aceasta a dus la o revoltă, la o răscoală. Cam aceeaşi se întâmplă și la noi. Noi suntem cei taxaţi, că de fiecare dată, când trimitem bani acasă, noi contribuim. Aceasta e un fel de taxă pe care noi o plătim ca să menţinem economia Republicii Moldova. Şi noi, diaspora, un milion de oameni, nu suntem reprezentaţi în organele puterii de stat. Pe noi nu ne ascultă, nu ne dau voie să finanţăm partidele politice, mişcările politice, deşi banii câştigaţi aici sunt bani curaţi, bani câştigaţi cinstiţi, care au fost deja impozitaţi etc. În campania mea pentru a candida la preşedinţie, nu am putut să folosesc resursele mele financiare, deoarece mijloacele au fost câştigate în Statele Unite ale Americii. Deci, este un absurd total. Problema aici e cu CEC. Şi ar fi foarte bine ca membrii CEC in corpore să-şi dea demisia de onoare. Evident, lucrul acesta nu-l vor face, că în Moldova nimeni nu-şi dă demisia de onoare, până când nu-i acţionezi în judecată şi nu-i închizi prin închisori, nimeni nu pleacă din poziţiile ocupate. Însă vreau să le spun tuturor membrilor CEC, pentru ceea ce fac ei acum, ei comit un act anticonstituţional şi mai devreme sau mai târziu vor fi traşi la răspundere. Că actuala putere deja a dat o crăpătură şi vine un val nou, vine o generaţie nouă de politicieni care vor ajunge la putere. Și aceştia nu uită ceea ce s-a întâmplat în trecut.”
Europa Liberă: În Republica Moldova la putere ajunge un preşedinte cu viziuni de stânga. Ce trebuie să facă electoratul care nu l-a votat, astfel încât acest şef de stat, totuşi, să fie preşedintele tuturor cetăţenilor? El a promis să fie preşedintele tuturor.
Vadim Brînzan: „Nu. Fiecare, care ajunge la putere, promite să fie preşedintele tuturor, însă nu prea explică ce ar însemna aceasta. Dumneavoastră v-aţi referit la viziunile de stânga ale domnului Dodon. Viziunea lui era, în două cuvinte, în limba rusă „за Путина!”. Şi el s-a ţinut foarte bine de mesajul acesta. Şi de câte ori cineva îi dădea vreo întrebare la dezbateri, el nici nu răspundea, el dădea bătaie cu mesajul lui, care e tare simplu – „за Путина!”. Aceasta în două cuvinte, care exemplificat poate să însemne că ne întoarcem înapoi în Uniunea Sovietică, ne ducem în Uniunea Vamală. Însă, dacă vorbim despre economie, fiindcă aceasta îi doare pe oameni astăzi: salarii mici, pensii mici, sistemul educaţional e la pământ, sistemul de ocrotire a sănătăţii e la pământ etc., care este viziunea domniei lui? Eu, de exemplu, nu ştiu. Care este viziunea lui, de pildă, despre crearea locurilor de muncă? Cum are de gând să le creeze? Guvernul nu creează locuri de muncă, el poate să faciliteze businessul, de regulă, micul business, businessul mijlociu să creeze locuri de muncă. Care e viziunea lui la capitolul acesta? S-a vorbit, s-a discutat despre aceasta?”
Europa Liberă: Dar el poate să vă reproşeze şi să spună că aceasta nu intră în competenţele preşedintelui. Atribuţiile şefului statului în Moldova sunt altele.
Vadim Brînzan: „El poate să vină cu viziune pentru ţară, să spună: „M-au ales oamenii. Aceasta e viziunea mea şi, de aceea, eu, fiind ales de tot poporul, îndemn guvernul sau Parlamentul să adopte un şir de legi, de măsuri etc., pentru ca să ne mişcăm în direcţia cutare”. Care e direcţia în care domnia lui vrea să se mişte, din punct de vedere economic? Dumneavoastră aţi spus de stânga. Pentru mine de stânga înseamnă guvern mare, taxe mari, businessul la pământ. Aceasta înseamnă de stânga, din punct de vedere economic. Acestea sunt lucruri despre care acolo, la noi, nu se vorbeşte. Se vorbeşte că mâine ne vom uni cu Uniunea Vamală şi vom începe din nou să vindem fructe, legume în Rusia şi vom trăi bine. Nu se va întâmpla aceasta.”
Europa Liberă: Dar o relaţie bună cu Rusia trebuie să aibă Republica Moldova. Ce trebuie să stea la baza acestei cooperări reciproc avantajoase, aşa cum le place să spună politicienilor, şi celor de la Kremlin, şi celor de la Chişinău?
Vadim Brînzan: „Trebuie o relaţie reciproc avantajoasă, care, la moment, deloc nu este reciproc avantajoasă. Atâta timp cât avem armata Rusiei dislocată pe teritoriul Republicii Moldova, atâta timp cât avem problema Transnistriei care, de fiecare dată când parcă se aplanează, este din nou focul pornit tot de către reprezentanţii puterilor mari de la Est, noi nu putem spune că avem o relaţie tare bună. Cum Ucraina se află în stare de război cu Rusia, aşa şi noi ne aflăm într-o stare de război mocnind cu Rusia, dacă stăm să ne gândim. Însă vorbim de economie. Pentru ca economia să lucreze şi, încă o dată spun, Republica Moldova este un stat mic, noi nu ne putem permite să ne certăm cu nimeni şi nu este bine să te cerţi cu nimeni în genere, trebuie să trăieşti în pace, să faci comerţ cu toţi partenerii. Aceasta ar fi normal şi firesc, mai ales, în secolul 21, când oamenii doresc să muncească şi nu doresc să lupte. Însă relaţiile trebuie să fie reciproc avantajoase. Ce au făcut guvernanţii noştri, până la momentul actual? Putem să începem, de exemplu, de la energetică, cu Moldovagaz, cu contractul care a fost semnat cu Federaţia Rusă, în care au inclus şi Transnistria ca parte a acestui contract. Şi, ca urmare, noi trebuie să plătim datoriile lor de câteva miliarde de dolari. Relaţiile legate de exportul de mărfuri, în primul rând, de mărfuri agricole în Federaţia Rusă, care de fiecare dată erau blocate, la discreţia politicienilor din Federaţia Rusă, eu nu pot să consider că aceste relaţii sunt reciproc avantajoase. Cel puţin, nu sunt avantajoase pentru noi. Cum avem noi de gând să le construim? Aceasta Igor Dodon trebuie să ne lămurească, că el pledează pentru Uniunea Vamală şi pentru dezvoltarea relaţiilor cu Federaţia Rusă. Eu trebuie să-i amintesc domnului Dodon că exporturile Moldovei deja 60% sunt îndreptate spre Uniunea Europeană şi doar în jur de 30% spre Federaţia Rusă. Şi cum are de gând să reorienteze aceste exporturi? Ce are de gând să facă? Acestea sunt întrebări care nu au fost discutate în campanie. Pentru noi toţi alegerile acestea sunt o lecţie. În primul rând, sunt o lecţie pentru forţele de centru-dreapta, e timpul să ne consolidăm.”
Europa Liberă: Cum s-ar produce această unificare a forţelor de centru-dreapta?
Vadim Brînzan: „Acest scrutin electoral a demonstrat că multe partide de centru-dreapta au fost taxate puternic de către alegători. Şi mă refer la Partidul Liberal, la Partidul Popular European şi la alte partide. De aceea, va avea loc consolidarea forţelor de dreapta şi lecţia va fi învăţată că trebuie de lucrat în teritoriu, trebuie de lucrat chiar în raioanele roşii. Facebook-ul e un lucru bun şi internetul e un lucru bun, însă trebuie de mers de la poartă la poartă, de la uşă la uşă de explicat oamenilor ceea ce se întâmplă, mai ales în condiţiile în care mass-media este monopolizată de o persoană, să-i spun aşa, dubioasă.”
Europa Liberă: Igor Dodon a anunţat că va propune alegeri legislative anticipate, pentru a înlătura guvernarea pro-europeană. Ar putea să se ajungă la anticipate?
Vadim Brînzan: „Eu nu sunt sigur că preşedintele are împuterniciri de a declanşa acest proces. La sigur, el nu poate dizolva Parlamentul. Ar putea avea loc anticipate şi ar putea avea loc nu atât din cauza că noul ales preşedinte doreşte să facă acest lucru, dar poate din cauza că, „coordonatorul” de afaceri al Republicii Moldova ar dori să facă acest lucru. Şi vă explic din ce cauză. Preşedintele nou ales înţelege foarte bine, oricât de tare s-ar numi preşedinte al întregului popor, el nu poate fi preşedintele întregului popor. El nu poate fi preşedintele meu şi nu poate fi preşedintele diasporei. Şi chiar dacă eu respect votul celor de prin satele de la nord şi sud, el îşi dă bine seama că, Chişinăul a votat împotriva lui, diaspora a votat împotriva lui şi fluxurile financiare care vin de la diasporă au votat împotriva lui. El îşi dă tare bine seama de acest lucru, îşi dă seama că el, devenind preşedinte, a accentuat încă mai tare divizarea care există la noi în societate şi a creat încă mai multă tensiune. Pentru a scoate această tensiune, ar putea să fie anunţate alegeri parlamentare anticipate, pentru ca o parte din această energie negativă, care s-a acumulat în societate, să fie dispersată prin alegeri anticipate, pentru a aduce noi forţe în Parlament şi, respectiv, pentru a crea un nou guvern. De aceea, eu nu exclud faptul că noi putem avea alegeri anticipate în viitorul apropiat, în 12 luni. Pentru aceasta forţele de dreapta trebuie să se consolideze, să ia aceasta în consideraţie şi să meargă în front unit. Cu atât mai mult că ar fi posibil să fie schimbată legislaţia pentru ca aleşii poporului să nu vină doar pe liste, dar şi pe circumscripţii uninominale. Aceasta înseamnă că forţele de dreapta ar trebui să aibă reprezentanţii lor în teritoriu nu numai la Chişinău, pentru a fi prezenţi în faţa oamenilor, pentru a le asculta doleanţele, pentru a identifica acele persoane, care, potenţial, pot fi susţinute de către locuitorii, de către alegătorii din circumscripţiile uninominale respective. Deci, este un lucru foarte mare care trebuie făcut în următoarele 12 luni. Lucrurile merg spre bine, sincer vorbind. Chiar dacă Maia Sandu nu a reuşit la acest scrutin electoral, eu nu cred că acesta este un eşec. Ea a reuşit să acumuleze, practic, 50% din votul alegătorilor. E un rezultat extraordinar, ţinând cont de toate obstacolele pe care au trebuit să le treacă şi Maia Sandu şi Andrei Năstase, şi toţi ceilalţi, ţinând cont de faptul că nu a fost acces la mass-media cu acoperire naţională, ţinând cont de faptul că s-au folosit resurse administrative în ambele tururi ale acestui scrutin şi, de fiecare dată, au fost îndreptate împotriva candidatului unic al opoziţiei. Ţinând cont de faptul că au fost făcute falsificări, cel puţin, în al doilea tur. Ţinând cont de toate aceste lucruri, eu cred că este un rezultat mare şi acesta este începutul sfârşitului carierei domnului Dodon şi începutul sfârşitului clasei politice care a guvernat în ultimii 15 ani.”
Europa Liberă: S-au făcut auzite voci care spun că alegerile sunt pierdute nu doar de către Maia Sandu, ele sunt pierdute de către cei dornici de democraţie, de schimbare, de libertate. Dar, deocamdată, foarte mulţi moldoveni mai trăiesc cu frică, greu scapă de teamă şi tot atât de greu înţeleg la justa valoare ce înseamnă o adevărată democraţie. Iată aici se pare că ar trebui politicienii, care vor să purifice clasa politică, să atragă o mai mare atenţie.
Vadim Brînzan: „Frica aceasta la noi deja a devenit genetică. Să nu uităm că noi am fost parte a mai multor imperii şi, de fiecare dată, toți veneau şi îi băteau pe moldoveni. Şi nu degeaba la ţară şi acum li se spune „capul plecat sabia nu-l taie”. Capul plecat sabia îl taie şi îl taie foarte uşor... Şi nu trebuie de plecat capul. Aceasta le spun copiilor mei şi aceasta le spun tuturor celor pe care îi întâlnesc. Din păcate, aceasta nu se schimbă peste noapte. Oamenii trebuie să înţeleagă că, de fiecare dată, când fac o alegere, fac o alegere pentru următorii patru ani. Şi patru ani iar vor sta cu capul plecat, sperând că pe capul acesta sabia nu-l va tăia… Deci, trebuie să mai treacă timp, până când noi, poporul moldav, vom realiza faptul că nu se poate de trăit în genunchi, cu capul plecat… Trebuie să ne ridicăm şi că viitorul nostru, de fapt, este în mâinile noastre. Acum avem 12 luni, poate, 24 de luni până la următoarele alegeri parlamentare. Aici trebuie să ne mobilizăm, să mergem în front unic, să mergem să comunicăm cu oamenii, să le spunem ce vrem noi să facem şi care e diferenţa între noi şi aşa-zişii candidaţi de stânga.”