Numirea Procurorului General, în vizorul Curții Constituționale

În mod ironic, sesizarea a fost depusă de Partidul Democrat anul trecut, pe când PD se afla în opoziție, nu ca acum, în coaliție de guvernare cu PSRM și președintele Dodon. Mai mult ca atât, ea viza numirea fostului procuror general interimar, Dumitru Roibu, dar acum îi poate resimți efectele procurorul general actual, Alexandru Stoianoglo, despre care criticii afirmă, iar el dezminte, că ar face jocurile puterii.

Numirea Procurorului General, în vizorul Curții Constituționale

Legea ce urmează să fie examinată de Curte a introdus - la insistența blocului ACUM, aflat o vreme cu socialiștii la guvernare - câteva modificări la legea Procuraturii, cea mai importantă fiind crearea unei verigi suplimentare în procesul de selecție a procurorului general – controversata comisie de experți constituită de Ministerul Justiției –, dar și una care permitea Parlamentului să numească un interimar, cât timp Procuratura nu are un procuror ales prin concurs.

Guvernul Maiei Sandu spunea atunci că are nevoie de așa ceva pentru a rupe cercul vicios în care procurorii generali erau dependenți de politic și invers, dar se pare că intenția reală era să se asigure mai ales împotriva influenței președintelui Dodon asupra viitorului procuror general. Oricum, până la urmă, în fruntea procuraturii a ajuns Alexandru Stoianoglo, preferatul lui Dodon, iar Maia Sandu a fost demisă după o încercare de a se opune acestei numiri.

Vrând să pună bețe în roate guvernării de atunci ce îi lipsise nu doar de putere, ci și de control asupra Procuraturii, democrații au mers la Curte, ferm convinși că o comisie constituită de ministerul Justiției ar da puteri neconstituționale Guvernului în procesul de selecție a procurorului, lipsind totodată de această putere organul colegial al breslei, adică Consiliul Procurorilor.

Pentru că la momentul depunerii contestării se ajunsese doar la numirea interimarului Roibu, nu și a procurorului Stoianoglo, un singur decret emis de președinte până la acel moment, prin urmare contestat în sesizare, este cel pe numele lui Roibu.

Întrebarea care se pune acum este dacă poate o hotărâre a Curții, care eventual ar declara neconstituțională legea, să aibă totuși consecințe juridice pentru Stoianoglo?

Cel care susține cu fermitate că poate este tocmai președintele Igor Dodon, care a criticat de mai multe ori, în ultimele săptămâni, Curtea Constituțională, atunci când aceasta a invalidat creditul rus sau, mai devreme, măsurile economice anti-covid ale guvernului Chicu.

Dodon a sugerat chiar, în ajun, că ținta nu ar fi alta decât înlăturarea lui Stoianoglo, care l-a acuzat zilele trecute pentru furtul bancar pe fostul lider democrat, Vlad Plahotniuc.

Iată cu ce argumente însă respinge alegațiile șefului statului Sergiu Sîrbu, deputatul care va merge joi la curte să apere sesizarea și care, atunci când a formulat-o, făcea parte dintr-o tabără adversă președintelui Dodon, apoi a fost o vreme aliatul lui, iar acum e din nou oponent:

„Noi nu contestăm decretul de n umire a lui Stoianoglo – să fie clar. Noi contestăm unele procedure, care, dacă vor fi declarate neconstiotuționale, pe viitor, la următorul concurs se vor aplica alte reguli.”

După părerea lui Sergiu Litvinenco - deputat din PAS, care a promovat vara trecută prevederile contestate -, pentru a pune sub semnul întrebării funcția lui Stoianoglo nu ar fi suficientă invalidarea legii, ci s-ar cere și o nouă adresare la Curte:

„Teoretic, ar trebui să existe o sesizare sau o completare de sesizare cu privire la controlul constituționalității decretului, cât timp nu există așa ceva, în mod normal nu are legătură cu scaunul lui Stoianoglo.”

„Noi acum nu avem o astfel de sesizare”, afirmă, pe de altă parte, Sîrbu.

Semnată inițial de 12 democrați, sesizarea a rămas acum cu doar șapte autori, cinci dintre foștii semnatari, printre ei Pavel Filip și Dumitru Diacov, retrăgându-se astăzi din lista de contestatari ai subiectului.

Curtea, care a cerut și primit, între timp, opinia Comisiei de la Veneția - o opinie, în principiu, dacă nu favorabilă, cel puțin nu de respingere a modificărilor -, nu a explicat totuși de ce a întins timpul atât de mult, dat fiind faptul că a primit sesizarea în septembrie, iar termenul maxim de jumătate de an pe care îl are la dispoziție pentru a formula o soluție a fost depășit, în acest caz anume, cu mai mult de două luni.