Octavian Țîcu: „Lustrația socialistă înseamnă de fapt o reglare de conturi”

Un dialog cu istoricul și deputatul Octavian Țîcu, în cadrul unei noi ediții a dezbaterilor „Antinostalgia - privind spre viitor”.

Istoricul Octavian Țîcu despre lustrație

Europa Liberă: În cei aproape 30 de ani de când R. Moldova și-a proclamat independența, ocazional, a apărut întrebarea de ce nu a fost aprobată legea lustrației? Iată că în actuala legislatură deputații socialiști se arată cei mai interesați de a fi adoptată o asemenea lege. Dvs. ce ne puteți spune, are nevoie R. Moldova de legea lustrației?

Octavian Țîcu: „Să precizăm că lustrația socialistă este diferită de lustrația care s-a făcut în tot spațiul est-european după căderea comunismului. De aici, sunt două percepții diferențiate. Lustrația propriu-zisă înseamnă curățarea sistemului politic de oameni care au fost colaboratori ai KGB sau a înalților demnitari de stat comuniști din RSSM și URSS. Lustrația socialistă înseamnă de fapt o reglare de conturi și curățarea sistemului politic instituțional, procuratură, de oamenii pe care socialiștii îi consideră indezirabili. Precizarea pe care trebuie s-o facem în legătură cu această dorință arzătoare a socialiștilor de lustrație este una cel puțin curioasă, pentru că, spre exemplu, eu personal, care am investigat dosarul Bahamas și știu foarte bine oamenii Partidului Socialiștilor, Dodon, Furculiță, Bolea, Odnostalco și cine a mai fost acolo, care au luat bani prin filierele Bahamas pentru campania prezidențială. Ar însemna și asta o lustrație.

Iar lustrația pe care am propus-o și eu, și mulți alții înaintea mea presupune trecerea prin filtrele integrității morale, în special acelea pe care le avem prin dosarele mai rămase ale KGB, ale tuturor celor care au exercitat funcții politice în R. Moldova. Cu regret, spun cu regret lucrul ăsta, nu mai are relevanță în R. Moldova. În primul rând, pentru că nu există dosarele acestora și nu există documente pe care le-am putea invoca. Și în al doilea rând, pentru că treizeci deja au au înlăturat toate fosilele care mai erau posibil de a fi invocate.”

Europa Liberă: Chiar dacă sunt beneficiarii unor pensii bune.

Octavian Țîcu: „Da, asta ar putea fi o chestiune care ar putea fi luată în calcul, dar ca acțiune politică imediată, ultimul care a mai rămas este Vladimir Nicolaevici Voronin, care încă ar cădea sub incidența legii lustrației din punct de vedere al legalității prezenței într-o anumită funcție.”

Europa Liberă: Această lege a lustrației ar purifica torționarii sau victimele?

Octavian Țîcu: „Depinde la care lustrație ne referim. Lustrația comunistă va fi un moment al adevărului, pentru că cel puțin am invoca totalitatea oamenilor care pot fi puși într-o lumină cel puțin de moralitate, dar nu de acțiune juridică. Spre exemplu, Institutul Memoriei Naționale, în Polonia, care a devenit un organ al lustrației și prin care trece orice politician polonez, a devenit un organ de procuratură a istoriei, așa să-i spunem. La noi lucrul acesta nu mai este posibil, pentru că nu avem arhivele, ele au fost duse la Tiraspol sau la Moscova, au devenit motiv de șantaj pentru mai mulți lideri din R. Moldova și prin asta explicăm și tergiversările care au fost în direcțiile de orientare a politicii în R. Moldova. Astfel încât ce aș numi eu în locul lustrației socialiste și a Blocului ACUM, pentru că noi am inițiat ideea asta, lustrația în sensul epocii post Plahotniuc ar însemna punerea în aplicare a declarației privind statul capturat.

Asta a însemnat lustrația, curățim toți capii pe care plahotniuc și i-a pus și facem un fel de concurs și numim alții. Și acest exercițiu s-a frânt pe la jumătate de drum, iar momentul de poticneală a fost chiar Procurorul General, din care cauză a și căzut guvernul Maiei Sandu. Lustrația, în sensul pe care îl avem noi în vedere, înseamnă eficiența sistemului de justiție, a procuraturii, a judecătoriilor și a tuturor celorlalte elemente care trebuie să-și facă treaba, în dorința de a contracara sistemul oligarhic, corupt etc.”

Europa Liberă: Dar din partea generației tinere există interes pentru ceea ce a fost poliție politică, pentru ceea ce a fost dosar KGB?

Octavian Țîcu: „Nu numai pentru ei, dar și pentru generația mai veche nu mai constituie. Pentru că, spre deosebire de statele est-europene, care au avut o cultură politică și o alternativă la elita comunistă nomenclaturistă, în R. Moldova a concrescut regimul politic cu fosta nomenclatură. Imaginați-vă că un Snegur, care a fost secretar CC, sau Sangheli, sau Lucinschi, sau Voronin, sau Braghiș. Au fost figuri de prim rang, care au exercitat funcții în R. Moldova și care în alte circumstanțe cu siguranță că ar fi trebuit nici să nu miroase pe la parlament sau pe la guvern.”

Europa Liberă: Dar aceste figuri politice ar putea să interpreteze ca fiind o răzbunare?

Octavian Țîcu: „Deja nu mai contează pentru ei, pentru că ființa noastră, identitatea noastră, construită timp de 50 de ani, a făcut așa încât oamenii s-au obișnuit că foștii președinți de colhoz și nomenclaturiștii de tot felul, inclusiv cei care au fost agenți ai KGB-ului sovietic, fac parte, cumva, dintr-o obișnuință, dintr-o tradiție. Noi, periodic, sigur că am scos la iveală dosare și am arătat în diferite circumstanțe, mai ales în cadrul comisiei care în 2010, anticomunistă, am scos la iveală dosarele și am arătat, este, lista-i întreagă. Dar așa s-a întâmplat că după 1994 prezența lor a fost cvasidominantă, prin exercitarea puterii, până în 2009.”

Europa Liberă: În parlament, în executiv s-au găsit...

Octavian Țîcu: „Exact. Toate eșaloanele puterii, inclusiv în Serviciul de Informații și Securitate în care au fost reangajati oameni care au fost agenți ai KGB și care au exercitat funcții în serviciul secret sovietic.”