Cooperarea în agricultură, colacul de salvare al micilor fermieri

Datele cu care operează autoritățile arată că în Republica Moldova sunt înregistrate câteva zeci de cooperative agricole. Georgia, țară cu o populație comparabilă cu cea a Moldovei, are peste o mie de cooperative. Ce-i împiedică pe agricultorii moldoveni să se asocieze în grupuri de producători?

Cooperarea în agricultură, colacul de salvare al micilor fermieri

Starea de disperarea în care ajung mulți fermieri din Republica Moldova o ilustrează emblematic cel mai recent protest din fața primăriei capitalei. Un producător de lactate a vărsat pe trotuar câteva sute de litri de lapte arătându-și astfel nemulțumirea față de decizia administrației locale să-i retragă autorizația de a vinde lactate din cisterne în afara spațiilor comerciale. Producătorul s-a ales cu o amendă, iar primăria și-a motivat decizia prin atitudinea exigentă față de toți comercianții care vând produse alimentare pe marginea străzilor.

Trecând peste esența litigiului care în mod normal ar trebui să fie dezbătut public, mă întrebam de ce fermierii nu prea reușesc să se facă auziți? Pentru că nu sunt uniți, afirmă experții și producătorii întruniți astăzi în cadrul unei conferințe internaționale dedicate cooperării agricultorilor din Armenia, Georgia și Moldova. Problema e că producătorii moldoveni nu se prea grăbesc să se unească, până în prezent fiind înregistrate doar câteva zeci de cooperative.

O abordare greșită, crede Victor Roșca, de la Fondul Internaționale pentru Dezvoltare Agricolă, care insistă că înființarea grupurilor de producători are impactul garantat din proverbul „unde-s doi, puterea crește”:

Victor Roşca

„Pe parcursul anilor de după privatizare, în țară s-au făcut foarte multe eforturi pentru a dezvolta cooperativele în republică și au fost create foarte multe cooperative. Dar, efectiv, care sunt cunoscute le putem număra pe degete. Deci, ceva încă mai lipsește. Același lucru l-am văzut în Georgia și în alte țări din regiune. În același timp, noi înțelegem că nu există altă cale pentru micii producători de a spori potențialul lor de export, de vânzări, decât prin asociere, prin cooperare. În majoritatea țărilor deja cooperează cooperativele între ele. Acest lucru l-am văzut în Ungaria și alte țări din Europa Centrală.

Acesta este unica cale care le permite micilor producători să supraviețuiască. Cinci-șapte ani de zile în urmă nimeni dintre micii producători nu încerca să exporte pomușoare din Republica Moldova. Acum noi exportăm pomușoare, iar acest lucru se datorează doar asocierii.”

Ce ar putea convinge fermierii să recurgă la cooperare? Calculele financiare și portițele pe care le deschide asocierea, spune producătorul Andrei Zbanca, unul dintre fondatorii cooperativei Verifruct, din Hâncești. Separat, fiecare dintre cei șase crescători de meri și pruni dețin între 12 și 20 hectare de pomi. Împreună, administrează peste o sută de hectare, ceea ce le-a permis să exporte fructe pe piețele din România, Ucraina și Rusia, se arată sigur Andrei Zbanca.

Andrei Zbancă

„Ca să meargă proiectul mai repede noi am găsit oameni care au avut aceeași afacere. Pe noi ne-au unit, în primul rând, încrederea, iar în al doilea rând, scopul să dezvoltăm proiectul acesta de producere a fructelor la o etapă mult mai avansată și mult mai repede. Fiecare în parte avea să o dezvolte mult mai greu din punct de vedere a eficienței economice pentru că unul are 12, altul 13, altul 14 hectare. Dacă investeam separat într-un tractor, acesta nu avea să fie utilizat la capacitatea lui maximă.”

Europa Liberă: Dle Zbancă, ați spus „în primul rând, încredere”. De ce?

Andrei Zbancă: „Orice cooperativă nu poate să se dezvolte dacă nu creează niște avantaje comparative pentru membri și este necesar ca transparența, comunicarea, luarea deciziilor să fie împreună, fiindcă orice activitate în comun prevede niște riscuri și, în primul rând, riscuri financiare. Dacă nu este încredere și transparență, vrei nu vrei, toată prietenia și tot lucrul în comun până la urmă dispare. Iată de ce încrederea este foarte importantă.”

Georgia, la fel ca și Republica Moldova, are semnat un Acord de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, ceea ce a deschis în fața producătorilor o piață de peste 500 de milioane de consumatori. Autoritățile georgiene au înțeles că pentru a putea concura cu producătorii europeni, trebuie să sporească calitatea mărfurilor exportate, prin urmare, au declarat domeniul agriculturii și dezvoltării rurale drept prioritate națională.

Reprezentanta Asociației agriculturii biologice „Elkana” din Georgia, Mariam Joriadze, spune că la începutul anilor 2000 în țară erau peste 80 de cooperative, iar în prezent numărul asociațiilor a trecut de o mie. Una dintre lecțiile pe care le-a învățat Georgia e că nu este important numărul cooperativelor, cât calitatea acestora.

Mariam Joriadze

„Ei pot fi în primul rând mult mai competitivi, inclusiv pe piața externă. Prin cooperare fermierii își vor reduce costurile de producere. Desigur, acest lucru presupune foarte multă muncă, pentru că dacă astăzi te asociezi cu alți agricultori, nu înseamnă că mâine vei avea și rezultate formidabile. Totul vine în timp. Din experiența Georgiei pot să vă spun că este foarte important cum anume sunt construite aceste cooperative, contează nu doar banii pe care îi primesc agricultorii pentru a le crea, or, acestea reprezintă de fapt vehiculul agriculturii. La început, atunci când au fost dezvoltate cooperativele, au fost înregistrați toți agricultorii care au dorit, mai târziu ne-am dat seama că nu toți au avut capacitatea să coopereze. Deci, sfatul nostru: puneți accent pe calitate și nu pe cantitate, oamenii trebuie să-și dezvolte încrederea unii în alții pas cu pas.”

Întârziind să coopereze, producătorii moldoveni pierd nu doar şansa de a obţine contracte mai avantajoase pe piaţa externă, dar îşi limitează şi posibilitatea de a accesa fonduri externe destinate agriculturii, spun experții Federației Agricultorilor din Moldova. Iar sarcina de a-i convinge pe agricultori să se asocieze ar trebui să și-o asume instituțiile statului, care în urmă cu mai bine de două decenii credeau în împroprietărirea țăranilor ca într-o soluție magică, dar s-au înșelat.