Cum supraviețuiesc unele țări fără un guvern?

Statele Unite cunosc acel fenomen de „government shutdown”, însă aceasta nu este chiar o dispariție sau dizolvare a guvernului, ci mai degrabă o suspendare a lui. În schimb, în Europa se cunosc multe cazuri de țări care au funcționat, uneori vreme extrem de îndelungată, în absența totală a unui guvern, întrucât acesta nu putea, pur și simplu, fi format.

Astfel, în 2010-2011, Belgia a rămas 541 de zile fără un guvern. A fost atunci un record mondial, precedentul fiind Cambodgia în 2003-2004. Recordul a fost apoi bătut de Irlanda de nord, în 2017, care are un guvern propriu în cadrul Marii Britanii și care a reușit să atingă 589 de zile de vacuum politic și administrativ.

Dar și Spania a supraviețuit aproape tot anul 2016 fără un guvern, până când opoziția de stânga a acceptat ca popularii conservatori să formeze un guvern minoritar.

Sigur, asemenea recorduri sunt greu de imaginat în cazul unor țări fără solide tradiții democratice. Belgia, de pildă, e o țară federală model, în care structurile administrative de tot felul pot funcționa perfect și în condițiile unui vid de putere la vârf.

Cum îi spuneam atunci unui jurnalist de la cotidianul britanic The Independent, care se minuna că Belgia poate funcționa:

- „Trenurile și autobuzele merg. Poliția funcționează. Poșta vine cu întârziere, dar așa a fost întotdeauna. Poate că a nu avea un guvern e preferabil situației în care ai guverne care se prăbușesc tot timpul.”

Procesul desemnării unui guvern federal în Belgia este întotdeauna extraordinar de complicat. Asta pentru că guvernul nu poate fi decât o coaliție provenită din cele două grupuri lingvistice: flamanzii și valonii francofoni. Simultan cu alegerile europene din 26 mai, în Belgia au mai avut loc și alegeri federale și regionale, iar acum trebuie format un guvern după spectaculoasele câștiguri ale extremei drepte în Flandra și extremei stângi în sud, în Valonia.

Deocamdată, regele Philippe a numit doi „informatori”, doi politicieni proveniți din cele două grupuri lingvistice, pentru a determina posibilitatea de a forma un guvern federal. Acești informatori se întâlnesc discret cu toate partidele din parlament pentru a evalua posibilitatea unei coaliții. Este o procedură de compromis, acceptată de toate părțile, și care datează din perioada interbelică.

Odată ce informatorii și-au încheiat misiunea, ei redactează un raport destinat regelui, care numește apoi un „formator”, cu misiunea concretă de a negocia pentru a... forma un guvern.

În caz de blocaj în negocieri, regele poate apoi avea recurs la niște „negociatori”, „exploratori”, sau „mediatori”, denumiri care arată la ce rafinament poate duce arta compromisului politic. Asta arată și de ce belgienii sunt supra-reprezentați în structurile europene: cunosc la perfecție arta negocierilor politice.

În tot acest timp, desigur, țara funcționează, poliția arestează hoți sau teroriști, tramvaiele merg, iar poșta vine târziu, așa cum e obiceiul în Belgia.

Întrebarea fiind, desigur: dacă unele țări, mai ales atât de complicate cum e Belgia, pot supraviețui fără un guvern, atunci de ce mai avem nevoie de politicieni?

***

Starea de impas în care au ajuns formațiunile politice la aproape trei luni după alegerile parlamentare din februarie, pentru că nu le reușește formarea unui nou guvern, pune presiune pe economia R. Moldova, constată la unison mai mulți experți. Lipsa unei majorități parlamentare ce ar împuternici un nou Guvern să preia gestionarea structurilor executive ține în stare de suspans mai multe proiecte investiționale. Sunt amânate reforme și măsuri de stabilizare economică necesare după perioada electorală, perioadă în care guvernul încă în exerciţiu a promovat diverse măsuri costisitoare cu o vădită tentă electorală. Pe termen lung, perpetuarea crizei politice va compromite creşterea economică, constata cel mai recent studiu semnat de Centrul Expert-Grup.

Viorel Gîrbu

Deocamdată lucrurile evoluează de o manieră mai mult sau mai puțin stabilă, spune economistul Viorel Gîrbu. Toate instituţiile lucrează, FISC-ul colectează impozite, poliţia asigură ordinea publică, funcționarii produc proiecte de hotărâri și de legi. Numai că se perpetuează un fel de status-quo, nu se produc schimbări şi reforme atât de necesare.

„Și atunci, pentru statele cum este Republica Moldova contează foarte mult calitatea schimbărilor. Chiar dacă noi suntem într-un blocaj politic de trei luni de zile, eventual, noi putem să suportăm acest blocaj dacă, într-un final, se produc schimbări de esență. Ori, dacă schimbările în acest sens sunt doar formale, iar politicile și abordările vor rămâne vechi, atunci, într-un fel, fie trei luni, fie jumătate de an – nu contează, fiindcă oricum o să rămânem în aceeași realitate.”

Chiar dacă actualul executiv în exerciţiu are atribuții limitate și nu poate dialoga cu partenerii externi şi nici să promoveze noi strategii, situaţia pare totuşi să fie una favorabilă Partidului Democrat de guvernământ, spune analistul politic Igor Volniţchi.

Igor Volnițchi

„Dacă s-ar fi creat o coaliţie de guvernare chiar şi cu participarea PD, acest partid ar fi trebuit să cedeze o parte din puterea pe care o are. Or, la moment, el deţine întreaga putere de stat. Dacă această incertitudine va continua - să admitem că vom ajunge la anticipate - democraţii vor fi cei care vor deţine întregul control asupra situaţiei din ţară şi până la anticipate, şi chiar câteva luni după. Să admitem că va urma o nouă criză politică şi după anticipate. Ce va însemna asta? Iarăși, că guvernarea democrată îşi păstrează întreaga putere în stat.”

Anticipând o eventuală prelungire a crizei politice pe o perioadă în care un guvern cu atribuţii limitate nu ar mai face faţă, democraţii au sesizat Curtea Constituţională cerând împuterniciri practic depline pentru actualul guvern vremelnic, aminteşte Igor Volniţchi,

„Să câştigi suplimentar un mandat şi jumătate nu e un lucru de neglijat în condiţiile Republicii Moldova. Toate acestea ne duc la gândul că pe democrați îi avantajează starea de incertitudine care este la moment în Republica Moldova.”

Curtea Constituțională nu a clarificat deocamdată dacă mandatul actualului guvern ar putea fi prelungit în condițiile perpetuării crizei politice.

R. Moldova a avut şi anterior guverne interimare, cel mai longeviv fiind Cabinetul condus de Valeriu Streleţ, care a primit în octombrie 2015, la trei luni de la învestire, votul de neîncredere al parlamentului. Guvernul a rămas în exerciţiu încă trei luni, dar semnarea unui acord cu FMI, extrem de necesar atunci, a fost compromisă.