Ion Leahu: Moldova poate pierde Transnistria, atâta timp cât este dependentă de Rusia

Vice-prim-ministrul moldovean pentru reintegrare, Alexandru Flenchea, a spus astăzi la o conferință de presă că Chișinăul ar fi gata să semneze o „versiune de compromis”, modificată, a unui protocol referitor la Transnistria care n-a mai fost semnat luna trecută, la o reuniune ținută la Bratislava. Noua variantă, mai pe placul Chișinăului, a fost elaborată de reprezentantul special al OSCE, Franco Frattini, dar despre conținut nu s-a spus mare lucru. Valentina Ursu a cerut părerea despre acest anunț fostului reprezentant al Chișinăului în Comisia Unificată de Control, Ion Leahu, întrebându-l mai întâi dacă ar putea fi vorba despre o înțelegere mai puțin transparentă a noului guvern moldovean cu Moscova.

Valentina Ursu în dialog cu Ion Leahu

Europa Liberă: În spațiul public, vicepremierul pentru reintegrare, Alexandru Flenchea, a încercat să spună de ce a eșuat semnarea unui protocol la întâlnirea de la Bratislava în formatul de negocieri „5+2”, dar nu a vrut să spună ce prevede acel document. De ce?

Ion Leahu

Ion Leahu: „Eu aș spune și altceva: n-a vrut să spună nici dl Șova, care nemijlocit a renunțat la semnarea acestui protocol. Și dacă punem cap la cap aceste două lucruri - faptul că dl Șova, care este ministrul promovat de către socialistul Dodon, a refuzat să semneze protocolul, iar dl Flenchea încearcă să ne convingă că disonanța dintre Tiraspol și Chișinău a fost pe direcțiile: libera circulație, drepturile omului și funcționare școlilor, problemele comerciale, care, în principiu, demult sunt convenite și asupra cărora nu sunt niciun fel de discordanțe, altceva, poate unele nuanțe la capitolul respectării drepturile omului, însă acesta nu putea să fie punctul care avea să trezească refuzul categoric al dlui Șova de a semna aceste două documente.

Înseamnă că problema constă în cu totul altceva. Și sunt două direcții în care am putea să facem speculații, din păcate, fiindcă ar trebui să știm. Una: ar trebui să știm că dl Șova, pornind de la faptul că dlui anterior, înainte de reuniunea de la Bratislava, a vorbit despre aceea că e timpul să trecem la problemele din coșul trei, posibil că domnia sa o fi pus întrebarea că, în afară de problemele de care este bolnav Tiraspolul, care interesează Tiraspolul, noi trebuie să ținem cont și de interesele Republicii Moldova. Și, evident, aici nu putea în niciun caz nici Tiraspolul să accepte și nici Moscova. Este o problemă de principiu foarte și foarte profundă.

Faptul că și la München, în cadrul Conferinței pentru Securitate și consolidarea încrederii, la fel nu a fost atins consensul în chestiunea respectivă, de asemenea mă impune să mă gândesc că totuși este vorba de probleme politice, despre eventualul statut al Transnistriei în cadrul Republicii Moldova. Și, în sfârșit, după încheierea Conferinței de la München, Vitali Ignatiev, pretinsul ministru de externe din Transnistria, a fost foarte și foarte palid, ca să nu spun șters, când a comentat rezultatele acestei conferințe. Adică se simțea că Tiraspolul a ajuns în fața unei situații când el nu mai poate spera că evoluțiile se vor schimba în favoarea lui.”

Europa Liberă: Ignatiev tocmai a efectuat o vizită la Moscova, iar, pe de altă parte, Chișinăul iese cu această declarație și spune că s-a găsit formula de compromis. Asta ar însemna că Chișinăul și Moscova au discutat pe marginea acestui subiect?

Ion Leahu: „Mi-ați luat vorba din gură. Anume asta am vrut să pun. Nu pur și simplu au discutat, dar eu mă tem că acele 300 sau 500 de milioane de dolari promise Republicii Moldova, adică nu că promise, dar deschiderea, cică, a unei linii de creditare, ele au fost în mare măsură condiționate și de faptul că Chișinăul va retrage anumite intenții, anumite opinii și va fi mai loial în relațiile cu Tiraspolul. Numai așa se poate explica ghemul acesta de probleme și de luări de poziție.”

Europa Liberă: Totuși, această decizie vine după ce reprezentantul special al OSCE, Franco Frattini, a propus Chișinăului și Tiraspolului, care aveau opinii divergente asupra proiectului de document această formulă de compromis. Asta înseamnă că Franco Frattini insistă pe ideea sa de altădată că Republica Moldova și Moscova vor putea să găsească consens?

Ion Leahu: „Pentru Franco Frattini este clar un lucru: că puterea Moscovei este atât de mare, atât de influentă, încât nu mai este mare nevoie de Chișinău. Poziția Chișinăului va fi la locul ei, la locul așteptat de dânșii atunci când pur și simplu va fi timpul. Deci, problema nu este în a-l convinge, ci pur și simplu de a fixa un timp mai oportun. Însuși faptul că în spațiul mediatic a apărut părerea că, chipurile, Franco Frattini totuși a propus o variantă de compromis și Chișinăul a susținut-o demonstrează încă o dată că Franco Frattini este profund implicat în aceste jocuri și el exercită o funcție anumită care ar șterge, într-o măsură oarecare, obrăznicia Moscovei.”

Europa Liberă: Dl Flenchea spune că semnarea protocolului ar putea avea loc înainte sau după cea de-a XXVI-a reuniune a Consiliului de Miniștri de Externe ai OSCE, care va avea loc la începutul lunii decembrie la Bratislava și spune că Tiraspolul are șansa să se alăture acestui proiect.

Ion Leahu: „Eu vă spun sincer, nu prea îl înțeleg pe dl Flenchea în cazul de față. Dumnealui consideră că noi suntem chiar cu totul înapoiați și nu înțelegem lucrurile. OSCE are nevoie până la gât ca protocolul să fie semnat până la ministeriala din decembrie, altfel n-o să fie un rezultat pozitiv al activității întregului an sub președinția Bratislavei. Deja după, asta îi revine Tiranei, Albaniei, în principiu, asta nu are acel aspect pentru multe aspecte, inclusiv pentru desemnarea unei scheme a suportului material. OSCE doar tot depinde de niște rezultate.

Și doi: ce înseamnă că Tiraspolul a primit posibilitatea să se alăture? Flenchea foarte bine știe că Tiraspolul era gata încă la Bratislava să semneze, era gata la München să semneze, el pur și simplu nu avea unde semna, fiindcă nu era semnătura Chișinăului. Imediat ce apare semnătura Chișinăului, pe loc Tiraspolul o pune și pe a lui.”

Europa Liberă: Dar când a fost întrebat care au fost cerințele așa-ziselor autorități de la Tiraspol care au determinat autoritățile Republicii Moldova să nu semneze protocolul din 10 octombrie, dl Flenchea a răspuns că transnistrenii insistau pe subiecte care țin de interese corporative ale unui grup îngust de persoane, lucru care nu-și are loc într-un document politic. S-a referit la Sheriff?

Ion Leahu: „Da, cel puțin așa a lăsat să se înțeleagă, căci în principiu nu avea la cine se referi în afară de Sheriff, celelalte părți nu costă nicio para chioară în zi de piață. Dar dl Flenchea trebuia să țină cont de faptul că nu se discută interesele unui grup, ci se discută poziția și interesele a două state – ale Federației Ruse și ale Republicii Moldova. Și la direct problemele care figurează pe ordinea de zi a formatului„5+2” nu vizează nici Sheriff-ul, nici alte corporații.”

Europa Liberă: Nicu Popescu, fostul ministru de externe, după ce a fost debarcat de la putere, a spus că totuși rămâne acest pericol real de federalizare a Republicii Moldova. Actualii guvernanți, cârmaci spun categoric că nu ar exista o asemenea intenție, dar ceva spuneți și Dvs., că politic s-ar putea să se coacă într-o capitală, într-un cabinet undeva. Ce anume? Această federalizare într-o nouă formă?

Ion Leahu: „Formă tare nouă nu poate să fie, fiindcă ea totuna mai mult sau mai puțin prevede un grad de suveranitate a Transnistriei, care din momentul în care va fi semnat acest document, nu va mai fi parte componentă a Republicii Moldova, ci va fi o structură oarecare, care nominal va ține de Chișinău. Iată care este problema. Și eu cred că Popescu înțelege foarte bine acest lucru; tot atât de bine cum înțelege toată lumea că Moscova n-o să accepte altceva. Adică, atâta timp cât noi suntem dependenți de Federația Rusă și de Moscova, noi permanent suntem sub pericolul deznodământului într-o asemenea formă, că noi pierdem acest teritoriu.”

Europa Liberă: Și proiectul acesta de statut poate să apară degrabă?

Ion Leahu: „El o să fie amânat, într-o oarecare măsură. Dacă ați observat, în câteva luări de cuvânt dl Dodon a declarat că nu este timpul, că problema federalizării nu se discută în general ș.a.m.d., dar eu nu exclud că pentru o perioadă oarecare, până când nu va dispare pericolul înlăturării lui Dodon de la putere în parlament, eu cred că asta o să fie îndepărtat, dar din moment ce va deveni clar că el are absolut toate pârghiile, imediat o să apară și această problemă. Mai este un moment – pentru Moscova nu este atât de importantă soarta Transnistriei, ea cum șede, așa poate să șadă încă mult timp; pentru Moscova este atât importantă toată Moldova. Și când au să vadă ei că pot pune mâna pe toată Moldova, atunci cu Transnistria s-a rezolvat întrebarea, poate chiar și nu prin federalizare, poate chiar și altceva.”

Europa Liberă: Dar cum pot și cum ar trebui să reacționeze ceilalți participanți în formatul de negocieri „5+2”?

Ion Leahu: „Problema constă în aceea că Rusia este un partener foarte și foarte comod. El îi încăpățânat, el îi cam liber în acțiuni, însă în același timp el este puternic și puternic prin aceea că foarte mulți parteneri cu care noi avem relații depind de Moscova sau dacă nu depind, ar vrea să aibă relații de altă natură cu această țară imensă, care are 140 de milioane de populație, un teritoriu foarte mare și a cărei piață este extrem de atractivă pentru producția europeană.”

Europa Liberă: Statut de observatori au Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană. Și cuvântul lor va fi unul hotărâtor?

Ion Leahu: „Nu știu, nu pot să spun „da”. În primul rând, conform statutului, ei sunt doar observatori, iar cuvântul decisiv aparține participanților și mediatorilor. Și doi: atâta timp cât în Statele Unite este Trump, care vrea să aibă Rusia în calitate de aliat în fața Chinei, el n-o să meargă la acțiuni care au să-i displacă Kremlinului.”

Europa Liberă: Și Uniunea Europeană ce poziție poate să aibă?

Ion Leahu: „Vedeți că Uniunea Europeană, la rândul său, se confruntă cu multe probleme interne și externe. Bunăoară, Muntenegru și Serbia ba se acceptă în Uniunea Europeană, ba nu se acceptă; ba se susține un guvern, ba nu se susține. Sunt multe probleme și, din păcate, Moldova este singură vinovată prin faptul că nu este consecventă, nu este clară pentru partenerii noștri de dezvoltare. La banii care au fost acordați Moldovei, noi de mult trebuia să fim primii și să demonstrăm că suntem apți de a utiliza corect această asistență, dar nu să aflăm că deficitul bugetar e de șapte miliarde, posibilități de acoperire nu există ș.a.m.d. Cu un astfel de stat îi este foarte greu să lucreze Uniunii Europene.”

Europa Liberă: Rămâneți pesimist?

Ion Leahu: „Da. Din păcate, nu văd ce ar putea să lumineze situația.”