Din sumarul emisiunii:
Germania și țările occidentale au sărbătorit căderea Zidului Berlinului, un simbol al prăbușirii comunismului în Europa de Est. Fenomenul migrației devine tot mai accentuat în regiunea transnistreană, dar vectorul migrației pare să se fi schimbat. Există perspective ca oamenii plecați la muncă în străinătate să revină vreodată? Și pacienții cu stomă din regiunea transnistreană, care în prezent merg la Chişinău pentru a primi pungile de care au nevoie pentru îngrijirea cotidiană, ar putea crea o organizație proprie în stânga Nistrului prin care să-și soluționeze problemele, datoria unui proiect din seria consolidării măsurilor de încredere, finanțat de Uniunea Europeană.
Pentru început, buletinul de știri cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
Experții din grupurile de lucru și reprezentanții politici de la Chişinău și Tiraspol au discutat, la Conferința informală din Bavaria din 4 și 5 noiembrie, despre soluționarea problemelor din educație, libera circulație, economie și comerț, convenind să „înlăture barierele tehnice în calea comerțului și să semneze o decizie protocolară corespunzătoare”. Conferința a fost organizată pe trei ateliere tematice: economie, comerț și aspecte bancare, educație și libera circulație. Potrivit Biroului pentru Reintegrare, la secțiunea economică experții au vorbit despre eliminarea barierelor în comerț, armonizarea sistemului de plăți și introducerea TVA în regiunea transnistreană, reconstrucția podului dintre localitățile Gura Bâcului și Bâcioc, reparația capitală a drumului național Chișinău-Tiraspol-Cuciurgan, importurile, situația conturilor bancare ale întreprinderilor transnistrene deschise în băncile din Republica Moldova, telecomunicațiile.
La panelul despre educație s-a vorbit despre apostilarea diplomelor de studii, facilitarea circulației elevilor și a cadrelor didactice, soluționarea problemei sediilor celor opt instituții de învățământ cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană, introducerea cursului facultativ pentru învățarea limbii de stat în școlile moldovenești subordonate Tiraspolului.
Iar la atelierul despre libera circulație s-a discutat despre participarea în traficul rutier internațional a mașinilor cu numere transnistrene, dar și despre deschiderea unei linii de troleibuz pe segmentul Bender-Varnița-cartierul Nordic. Anterior s-a anunțat că Uniunea Europeană ar putea aloca fonduri pentru construcția acestei linii.
Krasnoselski: „În Transnistria „Lumea rusă” se simte chiar mai puternic decât în Rusia”…
Presa de la Tiraspol îl citează pe șeful negociatorilor transnistreni Vitali Ignatiev, care a spus că Chişinău este cel care a blocat adoptarea unor decizii la reuniunea din Bavaria și chiar a refuzat să semneze un înțelegere protocolară privind ridicarea barierelor în calea comerțului, parafată anterior atât de Chişinău, cât și de Tiraspol. În Bavaria nu a fost semnat nici protocolul final al întâlnirii oficiale în formatul 5+2 de la Bratislava – documentul nu fusese adopta t din cauza unor divergențe dintre Chişinău și Tiraspol care ar fi trebuit să fie soluționate în cele două săptămâni dintre cele două reuniuni.
Marți, în ziua în care se încheia reuniunea din Bavaria, liderul transnistrean Vadim Krasnoselski a mers la Moscova pentru o vizită de câteva zile, iar agenda sa a prevăzut întâlniri cu oficiali din guvern și interviuri acordate presei ruse. Krasnoselski a declarat pentru Parlamentskaia Gazeta că locuitorii regiunii transnistrene doresc că rămână în continuare parte a „lumii ruse” și a insistat asupra acordării în regim facilitat a cetățeniei ruse locuitorilor din stânga Nistrului. „În Transnistria „Lumea rusă” se simte chiar mai puternic decât în Rusia”, a declarat Krasnoselski pentru publicația de la Moscova.
Forțele militare ucrainene și militanții separatiști susținuți de Rusia din Estul Ucrainei au început sâmbătă retragerea trupelor din jurul unui sat din Donbas. Potrivit înțelegerii negociate luna trecută între părțile implicate, retragerea trupelor din Zolote și Petrivske reprezintă o măsură de construire a încrederii între părți ce ar putea duce la un summit între Ucraina, Rusia, Franța și Germania.
Opoziția din Marea Britanie solicită publicarea înainte de alegerile din 12 decembrie a raportului privind imixtiunea Rusiei în politica britanică. Cotidianul „The Guardian” arată că raportul examinează tentativele de imixtiune ruse în campania pentru referendumul din 2016 cu privire la Brexit, inclusiv încercări de infiltrare în Partidul Conservator al lui Boris Johnson. Raportul se bazează pe analiza serviciilor de informaţii britanice şi a experţilor. Procesul de aprobare a publicării sale a început în luna martie, ajungând la jumătatea lunii octombrie pe biroul premierului, care ar fi trebuit să dea undă verde apariţiei sale la sfârşitul săptămânii trecute, conform The Guardian. Partidul Laburist, de opoziţie, şi SNP, formaţiunea naţionaliştilor scoţieni, au acuzat guvernul că ar dori să minimalizeze amploarea acestui amestec.
Germania și Europa a celebrat sâmbătă, 9 noiembrie, 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, care a pus capăt divizării continentului, deschizând o noua pagină în istoria moderna a Europei. Într-un interviu publicat de revista germană Der Spigel, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, spune că ziua căderii Zidului Berlinului – 9 noiembrie „rămâne un moment fericit în istoria Germaniei”, care a permis ca „vocile tuturor să poată fi auzite”.
Și meteorologii prognozează pentru săptămâna viitoare temperaturi de peste +20 de grade Celsius în Republica Moldova. Solicitat de IPN, meteorologul Serviciului hidrometeorologic, Valentina Bâzdina, a spus că aceste temperaturi se datorează unei mase de aer sudic care traversează teritoriul Republicii Moldova. Luna octombrie a fost recunoscută de meteorologi ca fiind cea mai caldă din ultimii 50 de ani, iar noiembrie continuă să bată recordurile de temperaturi pozitive.
***
Germania și Europa a celebrat sâmbătă, 9 noiembrie, 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, care a pus capăt divizării continentului, deschizând o noua pagină în istoria moderna a Europei.
Cel puțin 200 de evenimente au avut loc numai în Germania săptămâna trecută. La Poarta Brandenburg artiștii au expus o instalație cu 30 de mii de panglici pe care oamenii și-au spus dorințele, speranțele și amintirile de acum 30 de ani, combinate în ceea ce au numit „norul libertății”.
„Suntem într-o competiție a valorilor cu națiunile care nu sunt libere”…Mike Pompeo
Cancelara Angela Merkel și președintele Frank Walter Steinmeier au lut parte la ceremoniile de la muzeului memorial al Zidului Berlinului.
În discursul său de la Berlin, consacrat momentului de acum 30 de ani, secretarul de stat american Mike Pompeo a avertizat că Statele Unite și aliații lor ar „trebui să apere ce a fost câștigat cu greu în 1989” și să „realizeze că suntem într-o competiție a valorilor cu națiunile care nu sunt libere”. El a vorbit despre Rusia ca despre o amenințare fiind condusă de „fostul agent KGB” Vladimir Putin, pe care l-a acuzat că „își invadează vecinii”, așa cum o făcut-o cu Ucraina în 2014, și că „își ucide oponenții politici”.
Iar vineri, Ursula von der Leyen, președintele desemnat al Comisiei Europene, a făcut apel la vigilență în ceea ce privește politica Moscovei și a Chinei comuniste și a recunoscut o anumită naivitate în 1989, când lumea a vrut să creadă că „victoria democrațiilor liberale nu mai poate fi oprită”.
***
Date de la Tiraspol arată că cel puțin 20 la sută din locuitorii orașului Bender sunt plecați la muncă în străinătate. Fenomenul migrației a afectat masiv regiunea transnistreană și continuă să ia amploare din cauza sărăciei, a lipsei locurilor de muncă, a instabilității politice și a lipsei de perspective pentru viitor.
Cei care au mai lucrat în Rusia spun că „acum acolo nu prea ai ce face” și se reorientează către piața europeană a muncii…
Datele unui recensământ din 2015 realizat de administrația de la Tiraspol spun că în regiunea transnistreană ar locui 475 de mii de persoane, dintre care cel puțin 70 de mii sunt plecați în străinătate. La modul real însă situația ar putea fi și mai dramatică. Datele Chişinăului arată că în regiunea transnistreană nu ar fi mai mult de 320 de mii de persoane, dintre care o parte sunt plecați. Și practic nu există mecanisme prin care ar putea fi contabilizat numărul celor plecați în străinătate.
Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, transmite că în localitățile din regiunea transnistreană apar tot mai multe anunțuri privind „angajarea legală în Polonia și Cehia”, anunțuri care le-au înlocuit aproape în totalitate pe cele care promiteau „Lucru la Moscova”. Cei care au mai lucrat în Rusia spun că „acum acolo nu prea ai ce face” și se reorientează către piața europeană a muncii.
Dar de multe ori oamenii merg la muncă în Europa nu doar pentru a câștiga bani, ei examinează și posibilitățile de a-și aduce și familia pentru că doresc să locuiască într-un loc unde există perspective de a le asigura un viitor mai bun copiilor. De obicei, părinții sunt cei care pleacă primii, după care își iau și copiii pe care îi lăsaseră în grija buneilor sau a rudelor. Corespondentul nostru a stat de vorbă cu Mihaela Cojocaru, care spune că și ea a plecat la părinții care munceau în Portugalia de mulți ani și care în timp au reușit să-și legalizeze șederea.
Pentru mine tot ce însemnă frontiere, țări ține de politică, de niște noțiuni conceptuale…
„Eu sunt parte a diasporei moldovene, locuiesc la Londra. Am plecat din Moldova foarte demult, în 2007, am mers la părinți. Ei au emigrat la începutul anilor 2000 și am locuit fără părinți șapte ani. Apoi au reușit să obțină statutul de rezidenți ai Portugaliei au ne-au luat și pe mine cu fratele meu. Dar eu nu am vrut să învăț în Portugalia pentru că știam că acolo nivelul de studii nu este foarte înalt, iată de ce am decis să studiez în România. Și am locuit încă patru ani în România. Universitatea am ales totuși să o fac în Portugalia, dar după trei ani am fost dezamăgită – nivelul de studii într-un liceu din România este chiar mai înalt decât nivelul studiilor superioare într-o universitate din Portugalia.
Apoi am mers la o universitate din Marea Britanie și locuiesc acolo deja de cinci ani. Încă un an din viață mi l-am petrecut în Hon-Kong, tot în legătură cu studiile mele.
Mie nu-mi este dor de casă, pentru că casa mea este acolo unde locuiesc – oriunde, de fapt…
Eu practic nu mă consider moldoveancă. De parcă aș avea în interiorul meu mai mulți oameni diferiți. Când sunt în compania moldovenilor mă simt bine. Dacă sunt cu tineri din fosta URSS, mă simt și cu ei destul de confortabil. Am un fel de criză identitară – nicăieri nu mă simt migrantă. Eu pur și simplu consider că aparțin lumii și îmi este greu să-i înțeleg pe alți emigranți, eu nu mă simt străină unde mă aflu. Eu călătoresc mult și am locuit fără părinți începând cu vârsta de 10 ani. Și prin Moldova am călătorit singură, mi-am organizat singură viața. Pentru mine tot ce însemnă frontiere, țări ține de politică, de niște noțiuni conceptuale. Și asta nu influențează modul în care eu percep lumea, mie nu-mi este dor de casă pentru că casa mea este acolo unde locuiesc – oriunde, de fapt.”
Profesorul Universității Taras Șevcenko de la Tiraspol, Andrei Krivenko, șeful catedrei Studii regionale, a declarat la o conferință consacrată migrației care a avut loc recent la Kiev că la sfârșitul anilor 1980, potrivit datelor oficiale, pe teritoriul actual al regiunii transnistrene locuiau 680 de mii de persoane. În anul 2015 rămăseseră 475 de mii de locuitori, iar în prezent această cifră s-a redus și mai mult. Datele privind numărul de locuitori ai regiunii sunt contestate de Chişinău, care spune că cifra este exagerată.
Andrei Krivenko spune că după anul 1994 în regiunea transnistreană sporul negativ a devenit o tendință constantă – numărul de decese este mai mare decât numărul de nașteri. Dacă în 1990 se nășteau 12 mii de copii anual, atunci după un sfert de secol numărul de nașteri a scăzut de două ori și jumătate, până la cinci mii de copii.
Continuă și exodul populației peste hotare. Krivenko spune că recensământul anului 2015 a încercat să contabilizeze și numărul oamenilor așa-numiți temporar absenți. Din numărul total al populației aproximativ 70 de mii de oameni au fost trecuți ca fiind temporar absenți, ceea ce însemnă că numărul real de locuitori ai regiunii transnistrene este și mai mic. Situația cea mai proastă pare să fie în orașul Bender, unde temporar lipsește cel puțin 20 la sută din populație.
Expertul mai crede că valul mare de migrație se datorează și faptului că nu există certitudini în domeniul angajării în câmpul muncii, iar pregătirea specialiștilor în universității și în instituțiile școlare nu ține cont de necesitățile pieței muncii.
Și mai alarmante sunt datele privind situația din sate. În regiunea transnistreană dispar localități întregi. Din 2004 până în 2015 au dispărut satele Rîbnița Uscată, Bruslachi și Fedoseevca din raionul Grigoriopol, localitățile de pe lângă stațiile feroviare Camenca, Livada, Kilometrul 47. Aceeași soartă o pot avea încă peste douăzeci de localități unde locuiesc mai puțin de 50 de oameni.
În regiunea transnistreană dispar localități întregi…
Poate fi oare oprită migrația, mai ales cea din sate? Sunt oare doar salariile mici și lipsa de locuri de muncă cele care determină oamenii să plece din regiune? Sunt întrebări pe care le-am adresat cercetătorului de la Universitatea din Poznan, Polonia, Alexandr Makuhin, care cercetează situația demografică și migrațională în țările Europei de Est, inclusiv în Republica Moldova.
„Dacă e să vorbim despre specificul Republicii Moldova, atunci motivația principală a oamenilor atunci când pleacă se schimbă în timp. În anii 1990 toată lumea pleca pentru a câștiga un capital de start și a reveni apoi, a cumpăra o casă, a deschide o afacere. Acum însă observăm o tendință tristă – da, oamenii vor să câștige bani, evident, pentru că trebuie să trăiască din ceva, dar scopul principal totuși este unul pe termen mai lung – cel de a-și legaliza șederea, de a se integra și de a-și aduce familia. Ce se poate face cu asta?
Problema este una destul de complicată, dar în primul rând este vorba despre cât de accesibile sunt două lucruri – medicina și educația. Un sat fără școală, fără un punct medical, fie el chiar și unul mic, nu are nicio șansă să continue să existe, acolo vor rămâne doar bătrânii. Dacă în sate va fi restabilit sistemul de școlarizare măcar până în clasa a 9-a, acest lucru va deveni un mic factor stabilizator. Același lucru se referă la asistența medicală de bază – dacă va exista un punct medical, atunci copiii și părinții lor vor fi motivați cel puțin să încerce să rămână în satul lor de baștină. Dacă nu există școală și medicină, atunci nici viață, din păcate, nu există.”
Rusia, Germania, Israel, Italia, Portugalia și Marea Britanie – în aceste țări pleacă de cele mai multe ori transnistrenii în căutarea unui loc de muncă, la studii sau pentru reîntregirea familiei. Dacă ritmurile migrației se vor menține, peste 50 de ani în regiune nu va mai rămâne populație aptă de muncă care să asigure funcționarea instituțiilor sociale și a structurilor bugetare. Profesorul Rob McNeil de la Observatorul migrației de pe lângă Universitatea Oxford, spune că nu doar țările mici se confruntă cu provocări legate de migrație.
„La noi în Marea Britanie a fost o amplă discuție publică pe subiectul migrației. În Marea Britanie, cu economia ei foarte mare, cu o piață mare de muncă și, respectiv, cu așteptări la fel de mari există o adevărată paranoia legată de numărul de migranți în țară. Oamenii intră în țară într-un număr care de multe ori nu poate fi estimat și acest factor a devenit una din motivațiile pentru care cei din țară au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană.
În multe alte state problema cea mai mare este scăderea indicatorilor demografici. Cele mai multe îngrijorări există în țările mici, unde reducerea numărului populației devine o preocupare majoră a guvernelor și aduce îngrijorări și în societate. Oamenii din orașe, orășele și sate sunt îngrijorați de situația economică din perspectiva reducerii numărului populației. Reducerea numărului de locuitori aduce după sine reducerea veniturilor, a încasărilor fiscale. Dispare sentimentul de stabilitate și a faptului că statul își onorează angajamentele. Adevărul este că fenomenul generează impact diferit în diferite țări și acest impact este destul de greu de calculat în avans. Eu aș vrea să vă propun o soluție, dar nu o am.
În cazul nostru un exemplu interesant este Scoția...
În cazul nostru un exemplu interesant este Scoția. Este un teritoriu cu o componentă migrațională tradițională și unde populația scade constant. Și Scoția este îngrijorată de faptul că pierde oameni. Și ce vedem în Scoția astăzi? Din momentul extinderii Uniunii Europene, odată cu deschiderea pieței muncii, oamenii din țări precum Polonia sau România au început să vină în Marea Britanie și din momentul respectiv populația Scoției a început să crească. Deci, și una dintre soluții pentru a opri scăderea numărului populației este migrația. Dar și situația în care migrația ajută la sporirea numărului populației generează, la fel, noi provocări, pentru că migranții simt o legătură strânsă cu cultura lor, nu întotdeauna se integrează cu succes în societatea locală. Uneori chiar se spune că migranții ocupă unele locurile de muncă de care are nevoie populația locală, băștinașii.
Astfel, aceste provocări și probleme ajung să fie discutate pe larg și de multe ori soluționarea unei probleme generează altele noi. Deci, toate deciziile trebuie să aibă, în consecință, un caracter complex.”
De mute ori, nici măcar riscurile evidente nu-i opresc pe oamenii care au decis să plece și să lucreze în altă țară. Mihaela Cojocaru, cu experiența pe care o are în spate, vine cu câteva sfaturi pentru cei care vor să plece în străinătate, sfaturi despre cum s-ar putea integra mai bine într-un nou mediu de mentalitate, cultural și lingvistic.
„Când ajungeți într-o altă țară ar fi bine să nu comunicați doar cu moldovenii. Dacă de exemplu v-ați mutat la Londra, comunicați cu oricine, nu doar cu britanicii, pentru că societatea aici e foarte multinațională. Nu vă izolați, comunicați, nu trebuie să aveți încredere doar în moldoveni pentru că sunt „de-ai noștri”. Comunicați cu toată lumea pentru a avea perspective diferite asupra situației.
Călătoriți mai mult și dacă vă este dor reveniți din când în când acasă. Studiați cultura. De exemplu, mergeți la un film sau la restaurant. Chiar dacă nu aveți bani destui, oricum trebuie să vă organizați câte o ieșire, să mergeți cu cineva undeva măcar o dată la două luni – acest lucru ajută foarte mult la reducerea nivelului de stres. Pentru că orice mutare este un stres, evident. Dacă cineva are o atitudine negativă față de Dvs., pentru că există peste tot atitudini rasiste sau xenofobe, eu nu atrag atenția la acest lucru. Dacă la lucru cineva vă tratează astfel, șeful sau colegii, nu ezitați să vă adresați la Poliție – în Europa Poliția lucrează bine. Sau plecați de la job-ul respectiv. Oricând se poate găsi un loc de muncă – pur și simplu plecați și oferiți-vă o nouă șansă, peste tot există oportunități noi.”
Nimeni dintre cei plecați nu vor mai reveni încoace pentru că la noi viața e grea…
Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a întreba oamenii de rând de ce locuitorii regiunii continuă să emigreze și dacă se poate face ceva pentru a opri această tendință sau chiar a determina oamenii să revină.
- Pentru ca oamenii să revină probabil că trebuie majorate salariile. Și oamenii vor începe să revină. Mai multe locuri de muncă și salarii mai mari. În rest – avem un oraș verde, oamenii sunt buni în Transnistria – mai mult nu trebuie nimic.
- Nu există niciun fel de stabilitate. Oamenii dacă ar fi avut salarii ca lumea nu ar fi plecat nicăieri. Dar așa… Din an în an am impresia că este tot mai rău și mai rău.
- Trebuie să fie mai multe perspective, mai ales pentru tineri, pentru ca ei să nu plece. De ce pleacă tinerii? Pentru că acolo unde merg sunt mai multe posibilități financiare, e mai interesant.
- Eu aș pleca și nu m-aș mai întoarce. Am lucrat acolo și acum vreau să plec din nou anul viitor. Dintre cei care au plecat, din prietenii și cunoștințele mele, cam 80 la sută sunt stabiliți acolo cu familiile, au și locuința lor. Eu am revenit pentru că aveam familia aici, mi s-a născut un copil, apoi al doilea. Dar planifică să plec din nou.
- În general, atunci când pleci nu mai vreai să revii aici. De 20 de ani nu s-a schimbat nimic – ce se mai poate schimba acum? Ba chiar de 25-29 de ani – eu țin minte toate lucrurile acestea. Nimic nu se va schimba, e inutil.
- Nimeni dintre cei plecați nu vor mai reveni încoace pentru că la noi așa este viața, e grea. Aici nu este nici de lucru, nici posibilitatea de a face rost de o locuință – nu există niciun fel de condiții. Oamenii pur și simplu sunt nevoiți să plece.
În afară de climă bună și legume gustoase aici nu prea ai ce face…
- Dacă ne-ar fi așteptat cineva acolo, noi am fi plecat. Dar așa nu are rost. Noi și aici ne descurcăm bine.
- Nu va reveni nimeni. Salariile sunt foarte mici. În afară de climă bună și legume gustoase aici nu prea ai ce face. Nivelul de viață al oamenilor este foarte jos. În mare parte au rămas aici doar pensionarii. Soțiile cu copii mai sunt pe loc, în timp ce bărbații sunt la muncă – în Polonia, în toată Europa, la Moscova. Noi trăim aici din contul transferurilor, pensionarii – din contul pensiilor rusești, nivelul salariilor la noi este de 3000-4000 de ruble maxim (aproximativ 150-200 de euro). Cu acești bani nu ai cum să crești un copil, să-i oferi educație, să te îmbraci pe tine și pe el… Iată de ce oamenii sunt nevoiți să plece de aici. La noi sunt lucruri foarte bune – alimentația, clima – totul, în afară de partea financiară.
***
Datorită unui proiect susținut financiar de Uniunea Europeană și Suedia și realizat prin intermediul Fundației Est-Europene, pacienții cu stomă din regiunea transnistreană ar putea crea o organizație proprie în stânga Nistrului prin care să-și soluționeze problemele. În prezent, ei sunt nevoiți să vină la Chişinău cel puțin o dată pe lună, de fiecare dată când au nevoie de pungi pentru îngrijirea cotidiană sau chiar de consiliere psihologică sau medicală.
Proiectul face parte din seria ideilor de consolidare a încrederii dintre cele două maluri și a fost coordonat de Fundația Hospice Angelus de la Chişinău. Pacienții stomizați sunt persoane care în urma unor intervenții chirurgicale pe intestin sau canale urinare au nevoie pe parcursul întregii vieți de pungi speciale pentru colectarea produselor activității fiziologice. Însă sistemul medical național de cele mai multe ori nu este capabil să le asigure această necesitate cotidiană, motiv pentru care calitatea vieții acestor pacienți scade dramatic. Coordonatoarea proiectului, Natalia Carafizi, povestește de ce s-a considerat că era nevoie de un asemenea proiect în regiunea transnistreană.
Natalia Carafizi: „Noi suntem o organizație neguvernamentală care lucrează în sectorul medical și, evident, și în medicină sunt niște puncte pe care medicina, din păcate, nu poate să le acopere, fiindcă nu este o noțiune, să zicem așa, pur medicală.
Medicina, cum se spune, și-a făcut treaba sa, dar mai departe se începe altă întrebare nu numai medicală, dar și socială. Adică, în primul rând, persoanele, din păcate, în ziua de azi nu pot găsi aceste pungi-colectori în care eliminările fiziologice trebuie să fie colectate și, în al doilea rând, având o grămadă de complicații – din lipsă de informații, cum corect trebuie să fie îngrijită această stomă – ei, evident, nimeresc din nou în mâinile medicilor.
În Transnistria noi avem foarte mulți oameni – conform datelor noastre, sunt circa 100 de oameni stomizați care se adresează la noi direct, în Chișinău. Fiindcă noi la momentul de față suntem singura organizație calificată care prestează servicii pentru pacienții stomizați. Statistica noastră este formată din adresări. Care este realitatea, din păcate, nimeni nu știe.
Și din această idee evident s-a pornit și gândul de a aplica la Fundația Est-Europeană. Scopul proiectului nostru a fost inițierea serviciilor de stomoterapie în Transnistria, adică cu pași mici măcar de inițiat acest sistem de îngrijire a oamenilor stomizați. Și ne propunem nu numai aprovizionarea cu pungi, dar și transmiterea acestor cunoștințe și practici nu numai pacienților stomizați și rudelor acestora, dar și personalului medical. Fiindcă anume la medicii de familie și la asistentele medicale care lucrează împreună cu medicul de familie se adresează acești pacienți și persoanele acolo pe loc trebuie să aibă acest acces la informație și la consultații calificate.”
Europa Liberă: Dacă spuneți că există în jur de 100 de persoane, cel puțin cei care s-au adresat la Dvs. și în regiunea transnistreană nu există servicii pentru ei, cum se descurcă oamenii aceștia, care este viața lor? În regiunea transnistreană nu știu dacă e foarte diferită situația față de malul drept al Nistrului…
În Chișinău și în regiuni, situația un pic s-a schimbat...
Natalia Carafizi: „Situația a fost egală. Noi ca organizație suntem din anul 2001. Din păcate, la Universitatea de Medicină sau în colegiile medicale nu a fost acest subiect, nu pot să vă spun că e important, pur și simplu nu a fost discutat. La noi, în Chișinău și în regiuni, situația un pic s-a schimbat. Asta noi am vrut să facem și în Transnistria, adică să introducem atitudinea față de oamenii stomizați fix la acest nivel pe care noi îl avem aici, pe malul drept al Nistrului.”
Europa Liberă: Cum a fost primită inițiativa Dvs. la Tiraspol, în regiunea transnistreană?
Natalia Carafizi: „Cu mare drag, fiindcă eu cred că oamenii nu contează unde trăiesc – pe malul drept sau pe malul stâng al Nistrului –, dacă este informația modernă utilă și într-adevăr oamenii au nevoie de așa ceva, întotdeauna ei sunt destul de doritori de a primi și nu numai de a primi, dar și de a ajuta la răspândirea acestei informații, fiindcă în cadrul acestui proiect deja au fost făcute concluzii și pași concreți. La sfârșitul acestui proiect s-a ajuns la concluzia că fără crearea asociației pacienților stomizați în regiunea transnistreană, din păcate, mai departe nu putem să mergem.”
Europa Liberă: Ați găsit parteneri care să vrea să lucreze, să creeze această organizație în regiunea transnistreană?
Natalia Carafizi: „De fapt, aceștia sunt oamenii – sau persoane stomizate, sau rudele acestora. De fapt, aici trebuie numai dorință, energie și viziuni clare.”
Europa Liberă: La nivelul administrației de acolo, ce reacții ați avut? Pentru că știu că la un moment dat existau chiar anumite piedici puse de administrația de la Tiraspol sau o anumită reticență. În cazul Dvs., cum a fost?
Natalia Carafizi: „Rezistență probabil că este la toți, dar eu din viață și din practică m-am convins că dacă tu explici scopul și dacă această informație este prelucrată și într-adevăr se vede că este necesitate, atunci se deschid absolut toate ușile. Și pentru dânșii a fost important și faptul că ei singuri au realizat că aceasta este într-adevăr o problemă. Ne întoarcem un pic înapoi, la baza de date – ei singuri nu prea știu care este sau care a fost situația reală. Totuși, lucrurile s-au pornit un pic înainte, ei singuri văd că da, într-adevăr, situația poate fi schimbată. Dar asta se poate face numai dacă explici, aduci la cunoștință – nu cu pumnul pe masă, dar și cu argumente.”
Europa Liberă: Proiectul Dvs. este parte a acestui concept de consolidare a încrederii dintre cele două maluri ale Nistrului. Care este această componentă de consolidare a încrederii pe care ați pus-o Dvs. în proiect și, mai ales, rezultatul, că oricum proiectul are deja un an de zile?
Natalia Carafizi: „Noi totuși nu dorim să fim separați, pacienții stomizați din partea dreaptă și pacienții stomizați din partea stângă a Nistrului. Această atitudine și practicile pe care noi le folosim sunt uniforme sau universale și anume probabil că prin aceasta noi considerăm că este o problemă globală, este o problemă majoră pe care noi o putem rezolva și o rezolvăm, confirmând acest fapt indiferent de în ce limbă persoana vorbește sau cum gândește.”
Sistemul medical pe malul stâng al Nistrului este un pic conservat, adică ei încă folosesc aceste idei de școală sovietică…
Europa Liberă: În regiunea transnistreană a fost subfinanțat domeniul ani de zile și exodul de medici, de asistenți medicali ș.a.m.d. este foarte mare. Sistemul medical nu este la nivelul la care este chiar și în Republica Moldova și atunci, oamenii vin foarte des, trec malul pentru o anumită consultație medicală. Aceste elemente de soft power, să zicem așa, sunt ele mai eficiente decât convingerea cu pumnul pe masă, cum spuneați mai devreme?
Natalia Carafizi: „Mi se pare că da. Fiindcă clar lucru că, în viziunea mea, sistemul medical pe malul stâng al Nistrului este un pic conservat, adică ei încă folosesc aceste idei de școală sovietică. Nu pot să spun că asta este rău, pur și simplu, oamenii trebuie să înțeleagă că trebuie să meargă înainte.
Ultimii cred că 5-7 ani noi avem foarte mulți concetățeni de-ai noștri care trăiesc în alte țări, vin cu alte medicamente și nu numai cu medicamente, dar și cu altă atitudine medicală, atitudine socială. Și tu nu poți să tragi linia și să spui că acolo îi așa, dar la noi e așa. Ce este bine, noi oricum trebuie să acumulăm și să cultivăm și o să mergem într-un pas cu toți, împreună.
Eu cred că și colaborarea aceasta fructuoasă cu colegii de pe malul stâng al Nistrului tot ne-a arătat că în unele momente noi suntem bravo, noi totuși am atins un nivel, fiindcă atunci când tu ești în sucul tău, cum se spune, este foarte greu de analizat și de făcut o autoevaluare corectă. Pe de altă parte, mi se pare că este bine că noi un pic îi tragem pe dânșii după noi până la nivelul nostru.”
