Nu ştim să luptăm cu mîzga, nu ne mai ferim de ea, ci ne bălăcim resemnaţi în noroi.
Mă tem că priorităţile statului moldovenesc de azi nu diferă radical de priorităţile cnezatelor medievale.
Multe din proiectele grandioase, lansate în ultimii ani cu surle şi trîmbiţe, cu flori şi zîmbete, au avut un final prost.
N-ar strica să apară un expert care să ne lămurească cum scumpirea gazelor naturale cu 13% generează scumpirea cartofilor cu 75%...
De ce oamenii responsabili de controlul calităţii la pieţe şi la supermarketuri, nu elimină toate aceste legume putrede, găunoase ?
Într-o economie viciată de monopoluri, singura pîrghie eficientă care poate schimba lucrurile e decizia cumpărătorului.
Cei 20 de ani ai tranziţiei m-au călit, m-au învăţat să suport cu stoicism inconvenientele; da, e greu fără hrişculiţa cu lapte.
Armada celor însărcinați să verifice sau să supravegheze calitatea, corectitudinea, legalitatea etc. nu a făcut faţă vijeliei tranziţiei.
Faptul că banii acumulaţi în Fondul Rutier sînt folosiţi în alte scopuri dezvăluie bolile cronice ale economiei moldoveneşti.
Sîntem pasivi, statici şi, ceea ce e şi mai rău, egolatri, vrem statul să ne ajute, dar nu prea vrem să ne ajutăm pe noi înşine.
În afară de reguli stricte ar mai trebui să existe şi un soi de deschidere în raport cu nişte oameni pe care ţi-i doreşti clienţi fideli.
În spaţiul nostru lumea nu e prea obişnuită să facă ceva temeinic, durabil, serios.
Schimările în curs văzute de Oazu Nantoi, Anatol Țăranu și Viorel Chivriga (Timpul).
O societate civilă viguroasă nu e compusă doar din fanii unei singure opţiuni politice.
Mi se pare mai important să fim cunoscuţi în străinătate prin operele scriitorilor basarabeni importanţi decît prin cîntecele unor vedete recente.
Trăim într-un spaţiu în care averea comunităţii nu are mare valoare.
Primăria celui mai mare oraş din ţară e ca un calup de miere care atrage nu numai albine şi furnicuţe harnice şi drăgălaşe, ci şi trîntori lenoşi şi dizgraţioşi.
Oponentul politic ajuns la guvernare e transformat într-o sperietoare, e descris în culori negre-respingătoare.
„La observaţiile noastre, vînzătoarea nu s-a emoţionat prea tare, ci doar a stins lumina în vitrină, plăcintele rămînînd să fie comercializate”.
Negocierilor dintre partidele învingătoare li se acordă o atenţie exagerată şi uneori isterică.
Încarcă mai mult
