Există în capitală un bloc de locuinţe cu 12 etaje al cărui ascensor s-a stricat pe vecie încă în îndepărtatul an 1994. Aflu că din acel moment fatidic locatarii fac sport de nevoie...
În condiţiile precare în care ne aflăm, politicienii ar trebui să coboare de pe baricadele politice ale intransigenţei şi intoleranţei, care au luat aici forme groteşti-penibile.
O situaţie dilematică: să cumpăr 1 kg de căpşuni sau, cu aceiaşi bani, 3 kg de banane?
Viaţa și moartea falnicelor beleaşuri autohtone: celebrele pateuri cu carne, numite aici beleaşuri, nu vor mai fi vîndute pe străzile capitalei.
Între ciocolatele „Dor” rămase în vitrină şi peretele de sticlă erau înfipţi trei şvabi alias tarakani morţi, fără sevă.
Am auzit aici nu o dată rostindu-se răspicat, la diferite niveluri, că pentru noi Elveţia e perfecţiunea jinduită, că şi noi trebuie să fim la fel de neutri, prosperi şi solidari ca elveţienii.
Privilegiul recent abolit erade neînţeles. Nu pot pricepe de ce un învăţător îşi făcea pensia cu 42% dintr-un salariu mic, pe cînd guvernantul – cu 75% - dintr-un salariu mare.
Întreaga istorie a tranziţiei moldoveneşti a fost pigmentată cu crime odioase comise în zona cotidianului.
Cei aproape 20 de ani ai tranziţiei m-au învăţat că aparenţele trebuie privite aici cu precauţie.
Vor apărea mai multe centre comerciale, parcări auto supraetajate, blocuri de locuinţe şi o prelungire a străzii Bulgare, iar Gara auto centrală va fi strămutată la periferia oraşului.
Exhibarea intimităţii trebuie să aibă nişte limite. Să chiuieşti în restaurant e ok, nu ştiu însă dacă să claxonezi îndelung şi asurzitor în stradă e la fel de decent.
Blocul de pe strada Valea Crucii: Dacă ar exista voinţă prometeică, enigma apometrelor s-ar spulbera repede.
1500 de Eurotomberoane vor lua locul recipientelor sovietice fără capace.
Un interviu cu Ana Blandiana, președinta Consiliului Director al Fundației Academia Civică.
Gîndindu-mă la cauzele care ne-au împiedicat să realizăm lucrurile mari, mi-am dat seama că noi am dat uitării, aproape cu desăvîrşire, lucrurile mici, mărunte, aparent insignifiante.
Eu unul aş fi preferat ca liderul comunist şi edilul liberal, în loc să se acuze, să lase vorbăria la o parte şi să se unească în efortul de a moderniza instalaţiile de epurare.
Faptul că o ţară, cu o tradiţie culturală şi democratică bogată, are acum grave probleme ar trebui să ne îngrijoreze şi pe noi. Nicidecum să ne arunce pe culmile automulţumirii.
În cei aproape 20 de ani de independenţă, guvernanţii şi părţile antagoniste ar fi trebuit să găsească un liant pentru compromis, care să elibereze generaţiile viitoare de confruntarea contraproductivă.
Barosanul rîdea nechezat, zgomotos, rîdea în hohote, rîdea cu toată fiinţa, rîdea cu poftă, rîdea de i se scuturau fălcile.
Ongiştii sînt uneori la fel de inaccesibili ca şi unii guvernanţi ai tranziţiei interminabile.
Încarcă mai mult
