Linkuri accesibilitate

Emilian Galaicu-Păun

(Foto: Igor Schimbător)
(Foto: Igor Schimbător)


Numele lui Mircea Geoană lansat încă-n primul tur de scrutin se-ntoarce ca un bumerang spre a-l lovi pe Игор Додон (transcris cu chirilice, de vreme ce candidatul PCRM se proclamă apărător al limbii молдовенешть), omul care a trăit probabil cea mai lungă noapte din scurta sa viaţă de politician.

După un skandenberg ce-a durat până-n zori de zi, liberalul Dorin Chirtoacă (şi nu ChiŞtoacă, cum l-a „botezat”, fără să rectifice apoi, în buletinul de ştiri de la 14.00 Guţu Ciprian, ursuzul prezentator de la radio Ploaia de argint) revine în fruntea primăriei municipiului Chişinău, în special graţie satelor ce formează un soi de centură naţională de siguranţă în jurul capitalei R. Moldova (lucru recunoscut pe faţă de proaspătul învingător: „A fost o luptă strânsă la care ne-am aşteptat. În oraş avem un rezultat, iar în suburbii – alt rezultat. Este o consecinţă a regimului sovietic”).

Graficul votului pe sectoare demonstrează limpede că falia etnică nu s-a resorbit, ba chiar şi-a spus cuvântul în opţiunile electoratului: Botanica preponderent rusofonă & Râşcanii pensionarilor s-au colorat în roşu, pe când Ciocana moldovenilor stabiliţi în ultimele două decenii la oraş şi Centrul recâştigat de etnia majoritară arată albastru. Buiucanii înclină pe stângă, cu doar 1,3 %. Altfel spus, Dorin Chirtoacă este înainte de toate primarul ţăranilor, la fel cum victoria sa nu este atât a PL-ului, cât a Alianţei pentru Integrare Europeană. „Frunză verde de albastru…”, ca să cităm clasicii.

Cu totul altfel vede lucrurile omul cu soluţia în/pe mâini: „În această luptă electorală nu suntem învingători şi nici n-am pierdut. Nu recunoaştem înfrângerea. Vom utiliza toate metodele şi instrumentele legale ca să întoarcem votul cetăţenilor care ne-au votat”. Nici un cuvânt adresat dacă nu lui Dorin Chirtoacă, cel puţin (dar e puţin oare?!!) celor 186. 916 de chişinăueni (50,6%) ce au înclinat balanţă în favoare contracandidatului său şi de la care – aşa reiese din declaraţie – şi trebuie „întors votul cetăţenilor”. Dincolo de lipsa de eleganţă a gestului propriu-zis, însăşi mentalitatea unui partid anti-sistem se exprimă prin gura/comportamentul nefericitului finalist. De la „Взять и все поделить!” din perioada instaurării puterii sovietice la „să întoarcem votul” de azi, aceleaşi apucături! Cum să nu amintesc, în acest sens, Походул на Примэрию Chişinău al lui Игор Додон & consilierilor PCRM încă înainte de a fi validate alegerile din primul tur?!.. Şi atunci cine-i adevăratul Mircea Geoană al politichiei de pe Bâc?!!

Odată trasă linia bilanţului, se dă un nou start atât primarului reales, cât şi AIE. Totodată, victoria categorică a partidelor de orientare democratică pe ţară îndepărtează – cel puţin aşa îmi vine să cred – perspectiva unor noi alegeri anticipate în Parlamentul RM. În aceste condiţii doar un partid sinucigaş ar risca să se ia la harţă cu 3 partide în revenire, dintre care 2 l-au devansat. Cum însă Cârmaciul pare să se cramponeze de timonă, în ciuda câtorva înfrângeri consecutive şi a vârstei pensionare, e de aşteptat ca PCRM să fac un zid de Kremlin în Consiliul municipal. Or, peste 4 ani mi-aş dori să alegem primarul nu pe criterii politice, ci strict profesioniste. Şi din nou muzică: „Frunză verde de albastru…
(Foto: Igor Schimbător)
(Foto: Igor Schimbător)


Nici o frază cioplită gospodăreşte în inimitabila limbă de lemn nu poate concura, la noi, cu lupeştele „Valori şi principii”; titlul de mai sus nu e decât o copie palidă a acestora – la fel cum şi viaţa noastră literară pare să fie o proiecţie de mâna a doua a politicului… Nu că nu s-ar produce lucrări de valoare – ponderea lor în societate este nesemnificativă. (Îşi aminteşte cineva ca vreun titlu de carte – zonă pe care o cunosc mai bine – să fi provocat discuţii aprinse în afara cadrului strict literar?!

Imaginați-vă doar că un echivalent german al Hronicului Găinarilor, de Aureliu Busuioc, ar fi apărut la Berlin sau München – ar fi vuit toată nemţimea privindu-se în oglinda strâmbă a satirei demistificatoare „de neam şi ţară”!!!)

Dând dovadă de o uluitoare – pentru aceste vremi, tot mai sincopate… – sincronizare, Uniunea Scriitorilor din Moldova şi Uniunea Scriitorilor din România şi-au desemnat titlurile câştigătoare ale anului literar 2010. Şi într-un caz şi-n altul, juriile au decis să nu acorde premii la toate categoriile, ceea ce mi se pare o dovadă că principiile ies totuşi în faţa valorilor, atunci când acestea din urmă sunt ceva mai convenţionale.

Iată cum arată clasamentul USR: poezie – Ion Mureşan, cartea Alcool, Ed. Charmides; proză – Radu Mareş, Când ne vom întoarce, Ed. Limes; critică şi istorie literară – Mihai Dinu, Un alt Bolintineanu – gânduri despre natura poeziei, Ed. Spandugino; literatura în limbile minorităţilor naţionale – Liubinca Perinaţ Stancov, Exerciţii pentru un soare postum, limba sârbă; debut – Sorin Despot, apasă, Ed. Cartea Românească; traduceri din literatura universală – Rareş Moldova pentru Thomas Pynchon, Curcubeul gravitaţiei, Ed. Polirom; dramaturgie – NU S-A ACORDAT; literatură pentru copii şi tineret – NU S-A ACORDAT. (Trec peste premiile speciale – semnificative şi ele – pentru a-l saluta pe dl Gabriel Dimisianu, laureatul de anul acesta al Premiului Naţional de Literatură.)

Şi acum cărţile anului 2010 din R. Moldova, nu înainte de a aminti componenţa juriului (Vladimir Beşleagă – preşedinte, Ion Ciocanu, Eugen Lungu, Vasile Romanciuc, Mircea V. Ciobanu, Dumitru Crudu, Adrian Ciubotaru şi subsemnatul): poezie – Liliana Armaşu, Singurătatea de miercuri, Ed. Arc; eseu şi publicistică – Vasile Gârneţ, Interviuri la „Contrafort”, Ed. Cartier; literatură pentru copii – Aureliu Busuioc, Vizavi de vizavarză, Ed. Prut Internaţional; literatura în limba rusă – Miroslava Metleaeva, Игра в пазлы, Ed. Prut Internaţional; debut – Maria Paula, Aceasta-i prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o, Ed. Cartier; proză – NU S-A ACORDAT; critică şi istorie literară – NU S-A ACORDAT; dramaturgie – NU S-A ACORDAT.

Reţin acest amănunt insolit, să le fie şi altora de învăţătură – s-a votat în 3 (trei!!!) tururi la compartimentul „Proză”, cum însă de fiecare dată cei doi finalişti nu luau mai mult de trei voturi (din 8 posibile), s-a decis că e mai bine să nu se acorde deloc decât cu o minoritate de voturi. Q.e.d. Sigur, şedinţa Consiliului USM a fost una turbulentă (la un moment dat cineva a învinuit juriul de… sabotare! – ca şi cum a da dovadă de conştiinţă critică echivalează cu a submina noua conducere), compromisul fiind găsit ad-hoc – premiile de excelenţă recompensând nu atât titlurile perdante, cât activitatea literară per ansamblu a dnei Ana Bantoş, dl Val Butnaru şi dl Leo Butnaru. Aici s-ar fi putut pune punct, dacă nu chiar semnul strigării!

Excelentă, decizia actualei conduceri a USM de a organiza o gală televizată de premiere a cărţilor învingătoare tocmai de ziua trecerii la cele veşnice a lui Mihai Eminescu! Semn că viaţa literară continuă şi chiar se manifestă plenar – şi la 82 de ani (ai lui Aureliu Busuioc) şi la 19 (ai Mariei Paula Erizanu).

Încarcă mai mult

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG