„Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente inumane” – această obligație rezultă din articolul 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, semnată de Republica Moldova în 1995. În viața reală însă o parte dintre deținuții din penitenciarele din țară își ispășesc pedeapsa în condiții inumane sau se plâng că sunt victime ale abuzurilor din partea oamenilor legii, atunci când se află în custodia statului.
Republica Moldova a pierdut la CEDO peste 140 de cazuri în baza art. 3, pentru care guvernul a achitat despăgubiri de peste 1 milion și jumătate de euro.
Pentru a diminua numărul condamnărilor, guvernul moldovean a adoptat o lege care le permite deținuților să ceară reducerea termenului de detenție din cauza condițiilor inumane din penitenciare. Norma, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2019, prevede mai multe căi de reparare a prejudiciului. O posibilitate constă în reducerea pedepsei, calculându-se de la 1 la 3 zile pentru 10 zile de detenție în condiții precare. De asemenea, avocații deținutului pot solicita despăgubiri bănești: până la două unități convenționale pentru o zi de detenție.
Datele prezentate de Administrația Națională a Penitenciarelor arată că în primele nouă luni ale acestui an au fost depuse peste 2700 de plângeri, dintre care au fost examinate aproape două-treimi. În consecință, au fost eliberați 79 de deținuți, la aproape o mie li s-a redus termenul neexecutat de pedeapsă, iar despăgubirile bănești au depășit suma de 1 milion 200 de mii de lei.
După ce fostului premier Vlad Filat a beneficiat de această normă, apărătorii drepturilor omului s-au împărțit în două tabere: unii cer anularea legii, spunând că favorizează infractorii care își permit să plătească avocați bine cotați, alții, dimpotrivă, spun că dreptul la un trai decent este valabil și după gratii, iar statul nu trebuie să facă diferență între proprii cetățeni. Acest punct de vedere este împărtășit și de şeful direcției prevenirea torturii din cadrul Oficiului Avocatului Poporului, Alexandru Zubco.
„În ultimii doi ani au fost mai mari investițiile, doar că ele sunt sporadice și nu oferă soluții în ansamblu. Toate instituțiile penitenciare sunt de tip sovietic, neajustate la detenția unei persoane în spiritul drepturilor omului. Avem așa-numitul „sistem de baracă”, mucegai și pereți plini de mizerie adunată de-a lungul anilor. Ar fi să se pună în practică ideea construcției unui nou penitenciar, însă acela, chiar dacă va fi construit, nu va rezolva problema de sistem”.
Republica Moldova se numără printre țările europene cu închisori suprapopulate. Are aproape 200 de deținuți la o sută de mii de locuitori, în comparație cu media europeană de 115. Situația cea mai gravă este în Penitenciarul nr. 13 din capitală, unde sunt deținute peste o mie de persoane.
Apărătorii drepturilor omului insistă că, de fapt, în Penitenciarul 13 ar trebui să fie cel mult 500 de deținuți, dacă s-ar respecta norma celor patru metri pătrați ce ar trebui să-i revină fiecărui condamnat. Șeful direcției prevenirea torturii din cadrul Oficiului Avocatului Poporului, Alexandru Zubco, pune la îndoială însă că odată cu îmbunătățirea condițiilor de detenție, deținuții nu se vor mai plânge la CEDO în baza art. 3.
A plasa persoanele după gratii și a-i lăsa acolo ca ei să zacă zece sau 15 ani de detenție nu înseamnă că noi rezolvăm problema cu re-educarea...
„A plasa persoanele după gratii și a-i lăsa acolo ca ei să zacă zece sau 15 ani de detenție nu înseamnă că noi rezolvăm problema cu re-educarea sau re-integrarea persoanei. Noi pur și simplu îi ducem la pieire. Noi trebuie să lucrăm cu ei”.
În țara vecină, România, miercuri, 4 decembrie, a fost abrogată o normă similară, valabilă din toamna lui 2017, numită „legea recursului compensatoriu” și de care au beneficiat peste 21 de mii de deținuți care au ieșit din puşcărie înainte de termen. Atunci când a fost adoptată legea, România se confrunta cu cererea Curții Europene pentru Drepturile Omului de a îmbunătăți situația din închisorile supraaglomerate. Într-un interviu pentru Europa Liberă, judecătorul român Cristi Danileț afirmă că legea nu ar trebui să se aplice recidiviștilor sau celor ce au comis fapte de corupție, pentru că în aceste cazuri situația seamănă mai mult cu o „grațiere mascată”.
„În realitate, o astfel de lege ar trebui să se aplice pentru anumite categorii de deținuți, care, de exemplu, sunt la prima faptă, care, de exemplu, nu au săvârșit fapte violente și, bineînțeles, care nu au comis infracțiuni de corupție. De ce spun corupție? Pentru că politica din Europa de est este combaterea corupției. (…) Dacă noi ne apucăm acum să eliberăm deținuții din penitenciare condamnați pentru corupție doar pentru că nu există condiții optime acolo, eu cred că se înăbușă chiar politica penală a statului, care trebuie să fie fermă pe lupta împotriva corupției”.
Apărătorii drepturilor omului susțin că atât Republica Moldova, cât și România, nu au făcut decât să amâne soluționarea reformării sistemului penitenciar adoptând o lege care să compenseze „condițiile inumane din pușcării”, în loc să le amelioreze radical.
