România a renunţat zilele trecute la o lege care funcţiona ca cea ce i-a facilitat ieşirea, înainte de termen, la libertate fostului premier moldovean, Vlad Filat.
R. Moldova are această lege de un an, timp în care de ea au profitat câteva zeci de deţinuţi, în timp ce România – de doi, norma fiind folosită de câteva zeci de mii de condamnaţi. Ambele state au adoptat-o, urmare a multiplelor condamnări la CEDO pentru condiţiile inumane din penitenciare. Într-un interviu la Europa Liberă, judecătorul român, Cristi Danileţ, consilier al fostului ministru al justiției Monica Macovei, susţine că „CEDO nu a cerut nici României, nici R. Moldova să pună în libertate infractorii, ci le-a cerut să îmbunătăţească condiţiile din penitenciare”. Activist anticorupţie şi susţinător al reformei justiţiei din România, Danileţ mai spune că legea respectivă nu ar trebui să se aplice recidiviştilor sau celor ce au comis fapte de corupţie, pentru că altminteri echivalează cu „graţierea mascată”.
Cristi Danileț: „Deținuții au și ei drepturi și unele vizează condiții bune în care își ispășesc pedeapsa. Din nefericire, nici Republica Moldova, nici România nu reușește să respecte standardele internaționale în acest domeniu. Pentru aceea trebuie să se găsească anumite soluții. Una dintre soluțiile găsite de România și copiată, din păcate, de Republica Moldova a fost acest recurs compensatoriu, care înseamnă că cel care stă în penitenciar o perioadă va beneficia de un plus dat din oficiu de stat și astfel va ieși mai repede din penitenciar.
De ce nu este bună această lege? Pentru că ea privește pe toți deținuții, inclusiv pe cei periculoși, pe cei care au săvârșit infracțiuni de violență. În al doilea rând, guvernul trebuie să se preocupe în egală măsură de îmbunătățirea condițiilor din penitenciare cu privire la spațiile de detenție, cu privire la asigurarea asistenței medicale, cu privire la calitatea hranei. Deci, simpla eliberare a unor deținuți mai repede decât au cerut, au dat judecătorii pedeapsa nu este o soluție adecvată. Tocmai acesta este motivul pentru care în România s-a renunțat, începând de ieri, la această lege care a dus la eliberarea unor infractori periculoși și foarte mulți dintre aceștia au recidivat, au comis din nou infracțiuni foarte grave.”
Europa Liberă: Pentru că acest exemplu s-ar putea să fie foarte util și pentru consumul moldovenesc, vreau să vă întreb: între timp, situația din pușcării s-a îmbunătățit, pentru că totuși aveți legea de doi ani, ați avut-o doi ani, iar la noi a fost cumva mai proaspăt introdusă?
Cristi Danileț: „Da, au fost niște penitenciare - noi avem în România 40 de penitenciare -, au fost unele penitenciare renovate, văruite, eliminată igrasia. În paralel cu Legea recursului compensatoriu, Guvernul României a alocat sume de bani pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție, dar nu s-a reușit în toate penitenciarele. Însă, din cauza pericolului pentru siguranța cetățeanului obișnuit, pericol generat de punerea în libertate în masă a unor deținuți, presiunea publică a fost foarte mare și, în cele din urmă, parlamentul a revenit asupra legii și a abrogat-o.
Eu ca judecător spun că bine a făcut parlamentul, pentru că, practic, eu ca magistrat am fost obligat de parlament să pun în libertate oameni mai repede decât au hotărât instanțele de judecată și asta mi se pare cumva și un fel de imixtiune a parlamentului în treburile justiției.
Eu cred că un deținut trebuie să stea în penitenciar exact cât spune instanța care l-a condamnat, dar de condițiile din penitenciar trebuie să se ocupe guvernul statului...
De aceea eu cred că un deținut trebuie să stea în penitenciar exact cât spune instanța care l-a condamnat, dar de condițiile din penitenciar trebuie să se ocupe guvernul statului – să aloce bani, să construiască noi penitenciare, să construiască noi aripi de penitenciare, să le modernizeze, să le repare și astfel să fie respectate și drepturile deținuților. Dar atunci când punem în balanță drepturile unui deținut cu drepturile victimelor sau potențialelor victime, întotdeauna statul trebuie să ocrotească cetățeanul onest, cetățeanul de pe stradă. Pe acest cetățean noi nu-l putem pune în pericol, eliberând din penitenciar mai repede deținuții doar pentru că ei nu au condiții bune acolo.”
Europa Liberă: Ar fi o soluție ca să existe cumva o selecție, adică pe deținuții mai puțin periculoși să-i poți elibera înainte de termen, să poată beneficia de o facilitate din astea, iar cei periculoși, poate chiar vorbim de corupție, să nu fie? Sau nu e o soluție văzută cu ochi buni?
Cristi Danileț: „Este foarte bună întrebarea Dvs., pentru că dacă legea se aplică deopotrivă și pentru infractorii primari, și pentru cei recidiviști, și pentru infractorii violenți, și pentru „gulerele albe”, adică cei care au comis, de exemplu, infracțiuni de corupție, atunci, practic, legea echivalează cu o grațiere mascată. Despre asta vorbim – o grațiere mascată. Adică sunt iertați de restul de pedeapsă toți deținuții.
Dacă noi ne apucăm acum să eliberăm deținuții din penitenciare condamnați pentru corupție doar pentru că nu există condiții optime acolo, cred că se înăbușă chiar politica penală a statului...
În realitate, o astfel de lege ar trebui să se aplice pentru anumite categorii de deținuți, care, de exemplu, sunt la prima faptă, care, de exemplu, nu au săvârșit fapte violente și, bineînțeles, care nu au comis infracțiuni de corupție. De ce spun corupție? Pentru că politica din Europa de est este combaterea corupției. Asta este o condiție obligatorie a statului de drept. Practic, democrația este legată de lupta împotriva corupției. Dacă noi ne apucăm acum să eliberăm deținuții din penitenciare condamnați pentru corupție doar pentru că nu există condiții optime acolo, eu cred că se înăbușă chiar politica penală a statului, care trebuie să fie fermă pe lupta împotriva corupției.”
Europa Liberă: Spre deosebire de Republica Moldova, măcar aveți cifre în față, știți, de exemplu, că 21 de mii de deținuți au ieșit la libertate, că 7 mii erau periculoși și au recidivat 500, aici nici măcar aceste cifre nu le avem. Și din ce înțeleg nici chiar ministrul justiției sau nu le are, sau nu vrea să le prezinte public, adică nici nu ne putem da seama care-i dimensiunea problemei. Totuși, președintele Igor Dodon vorbea despre faptul că ar sta în rând să profite de această lege oameni foarte periculoși, deținuți foarte periculoși. Care ar fi sugestia Dvs., ce ar trebui să se întreprindă?
Cristi Danileț: „Mă surprinde că datele acestea nu sunt publice, pentru că ele constituie informație de interes public. Numărul deținuților, numărul celor care ies în libertate, deținuții pe fiecare categorie de infracțiune – astea sunt date care, de exemplu în România, le găsiți la o simplă accesare a internetului corespunzător paginii Autorității Naționale a Penitenciarelor. Astfel de date sunt de interes public și toți cetățenii ar trebui să aibă acces la ele.
În plus, atunci când se face o lege de acest gen, trebuie de făcut un studiu de impact, să se vadă exact câți deținuți vor beneficia, în cât timp vor fi eliberați și, mai ales, care sunt celelalte măsuri pe care guvernul țării trebuie să le ia cu privire la condițiile din penitenciare. Pentru că, repet, o astfel de lege a apărut și în România, și în Moldova din cauza condițiilor proaste din penitenciare. Dacă s-a luat decizia eliberării mai repede a unor deținuți, ce s-a întâmplat cu condițiile din penitenciar, au fost între timp îmbunătățite sau nu?
Pentru că dacă ele nu sunt îmbunătățite, următorii deținuți care vor intra în penitenciare vor avea parte de aceleași condiții, prin urmare, și ei vor trebui să beneficieze de recursul compensatoriu. Atunci eu spun așa: haideți, judecătorii să nu-și mai facă treaba, să nu mai trimită pe nimeni în penitenciare, pentru că noi nu avem unde să-i ținem pe deținuți și să lăsăm infractorii în libertate. Păi în felul acesta se înlătură chiar motivul pentru care există justiție, și anume ca infractorii periculoși să fie izolați de societate, ca ceilalți cetățeni onești să fie în deplină siguranță. Deci, eu cred că dispariția acestei legi este imperioasă și trebuie să fie compensată cu alte măsuri care să vizeze condițiile din penitenciare.”
Europa Liberă: Dar CEDO i se poate imputa ceva, pentru că povestea asta cumva desenează această instanță că dictează niște lucruri care în realitate pe teren nu dau tocmai efectele cele țintite?
Cristi Danileț: „Da, știu ce întrebați. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a cerut niciunui stat să pună în libertate infractorii care sunt condamnați în penitenciare, ci a cerut să se îmbunătățească condițiile din penitenciare. Acum, orice guvern trebuie să se gândească la aceste măsuri. În România s-au publicat 20 de măsuri, pe care guvernul și le-a asumat, Legea recursului compensatoriu era una singură, dar în schimb avem: construirea de noi penitenciare, renovarea penitenciarelor existente, construirea de aripi noi în cadrul acelorași penitenciare, mărirea efectivelor de gardieni, îmbunătățirea condițiilor de asistență medicală, îmbunătățirea igienei din interiorul penitenciarelor, îmbunătățirea calității mesei pentru deținuți...
Deci, iată, sunt o grămadă de măsuri care trebuie luate în considerare, nu, brusc, punerea în libertate a deținuților, pentru că nu au condiții. Păi trebuie făcute acele condiții în penitenciare, trebuie găsite măsuri. De asta există guvern, să se ocupe pentru condiții propice, ca să zic așa, deținuților. Și insist: CEDO nu a cerut eliberarea deținuților din penitenciare, ci CEDO a atenționat statele că și deținuții din penitenciare au anumite drepturi, ei nu pot fi supuși unor condiții neprielnice, pentru a nu fi incriminate alte fapte, ca să nu spunem că ei sunt ținuți în condiții de tortură, care încalcă oricum demnitatea și drepturile omului și atunci guvernul trebuie să facă ca atare.”
