Gheorghe Cojocaru: Modul în care la acest sfârşit de an s-au derulat negocierile între partidele politice cu reprezentare parlamentară pentru formarea unei coaliţii de guvernare oferă mai multe prilejuri de meditaţie asupra profilului clasei politice actuale. Este evident că, dincolo de divergenţele doctrinare sau de animozităţile personale, liderii partidelor nu au abilitatea de a-şi construi nişte canale proprii de comunicare, mai ales în condiţiile în care interesul suprem naţional reclamă o depăşire rapidă a sedimentelor lăsate de campania electorală.
Europa Liberă: Şi acest lucru se întâmplă mai de fiecare dată la încheierea unei campanii electorale. De ce liderii politici nu se grăbesc să însuşească o artă a dialogului eficient şi pentru ei, şi, în primul rând, pentru societate?
Gheorghe Cojocaru: Nu se poate spune că oamenii politici actuali nu ar poseda, per ansamblu, o dexteritate anume a dialogului politic. Mai mult de cât atât, este o certitudine faptul că aceştia pot să se exprime coerent şi să dea o replică promtă, să mânuiască uşor un vocabular nuanţat, ştiu, de asemenea, să-şi prezinte cu multă convingere punctele proprii de vedere. Însă, ceea ce ar lipsi nu rareori din toată această prestaţie publică a omului politic este responsabilitatea pentru gesturile sale publice şi conştientizarea efectelor lor ulterioare, a modalităţii în care acestea rezonează în diverse straturi ale societăţii.
Europa Liberă: Dar ce i-a împiedicat, totuşi, pe actualii lideri ai Alianţei pentru Integrare Europeană să ajungă rapid la o înţelegere şi să treacă la o altă fază a evoluţiilor politice?
Gheorghe Cojocaru: Cine caută mijloace de a ajunge rapid la o înţelegere le găseşte. Cine caută pretexte pentru a bloca realizarea unei înţelegeri, de asemenea, le poate găsi fără nici o problemă. La o scurtă privire asupra modului în care s-au derulat aceste negocieri între liderii Alianţei pentru Integrare Europeană, se creează impresia că aceştia au însuşit deocamdată mai curând o artă a tergiversării dialogului politic, decât arta dialogului politic, deşi evoluţiile din ultimul moment au arătat că tot ei ştiu să speculeze oportunităţile oferite prin ajungerea într-o situaţie critică.
Europa Liberă: Până la urmă, ce contează mai mult: viteza cu care se ajunge la o înţelegere sau conţinutul acesteia?
Gheorghe Cojocaru: Şi una, şi alta, şi, mai ales, rezultatele acestei înţelegeri. Până la urmă, cum spuneaţi, vor conta rezultatele şi este extrem de important ca acestea să fie şi calitative, şi cantitative, pentru ca societatea să iasă rapid din sfera instabilităţii şi imprevizibilităţii politice.
Europa Liberă: Şi, principalul bilanţ politic al anului 2010?
Gheorghe Cojocaru: Votul majoritar în favoarea celor trei componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană la alegerile parlamentare anticipate, care reprezintă o investiţie determinantă în viitorul democraţiei din Republica Moldova.
