De ce mulți ruși nu rememorează cu plăcere trecutul țării lor, este tema unei cărți ce urmează să apară în Statele Unite în preajma celei de-a 20-a aniversări a dispariției Uniunii Sovietice. Corespondentul nostru la Washington Richard Solash a stat de vorbă cu autorul cărții, jurnalistul american David Satter. Detalii are Mircea Țicudean.
Cartea lui David Satter se intitulează ”A fost demult și oricum nici nu s-a întâmplat”, o aluzie ironică la năravul unor ruși de a mătura sub preș crimele săvârșite pe vremea Uniunii Sovietice. Satter scrie că „în Rusia nu este deloc populară ideea că istoria tragică poate fi absorbită și transformată într-o parte a conștiinței naționale”. „Cred că ar fi nevoie de o schimbare psihologică în Rusia, o schimbare de mentalitate” - i-a spus autorul corespondentului Europei Libere, Richard Solash. „Ar fi nevoie ca rușii să învețe să apere integritatea individului. Nu cred că rușii în general nu prețuiesc viața, viața proprie și a celor din jur, dar par prea dispuși să uite morțile. Ale soldaților ruși uciși în cazărmi, ale pacienților medicali uciși din greșeală sau incompetență, ale victimelor accidentelor, sinuciderilor și crimelor”.
Satter este de părere că bazele acestei atitudini s-au pus încă pe vremea țarilor ruși și că ea s-a consolidat în comunism, o perioadă în care mulți ruși s-au învățat să nu cerceteze „semnificația morală a trecutului”.
În cartea lui jurnalistul american scrie că la Moscova monumentele celor 20 de milioane de oameni uciși de regimul sovietic, atâtea câte sunt, au fost ridicate în vremea Perestroikăi și se pierd în peisajul urban. Nu există vreun monument național și nici un muzeu al victimelor terorii comuniste. Clădirea de pe strada Nikolskaia, unde au condamnați la moarte ca dușmani ai regimului 35.000 de oameni, este astăzi înglobată într-un mall, un centru comercial. „Locurile execuțiilor în masă sunt fie marcate superficial, fie nu sunt marcate deloc”, spune Satter.
Jurnalistul american crede că la fel de revoltătoare ca absența memoriei este în Rusia de astăzi glorificarea călăilor: de pildă în restaurantul tematic moscovit ”Scutul și spada”, care păstrează amintirea serviciilor secrete sovietice. Satter spune că intrând în restaurantul din Moscova te întâmpină mai întâi bustul alb al lui Iuri Andropov, apoi, pe rând, statuile și portretele tuturor șefilor serviciilor sovietice de securitate, inclusiv Beria. Scriitorul american își amintește că a stat de vorbă cu patronul restaurantului, care i-a spus că asemenea „design” oglindește gustul și concepțiile multor ruși de azi și că perioada respectivă nu trebuie judecată prin prisma actualității, ci în context istoric.
David Satter crede că dacă rușii au avut vreo înclinație să condamne crimele sovietice, aceasta s-a spulberat după venirea la putere a lui Vladimir Putin, și mai ales după ce președintele de atunci a spus în 2005 că dezmembrarea Uniunii Sovietice a fost „cea mai mare catastrofă geopolitică” a secolului XX. Satter mai spune că minimalizarea sau ignorarea crimelor sovietice servește foarte bine interesele politice ale Kremlinului. Scriitorul amintește că fostul primar al Moscovei, Iuri Lujkov, a promovat ideea readucerii în centrul capitalei a statuii lui Felix Djerjinski, primul șef al serviciilor secrete sovietice. Statuia fusese înlăturată după puciul eșuat din 1991.
David Satter crede că șansa asumării trecutului sovietic în Rusia se îndepărtează pe zi ce trece. „Dacă acum nu se găsește nimeni care să-și bată capul cu plăci comemorative sau gropi comune, care va fi nivelul de interes peste cinci, zece sau cincisprezece ani?”, se întreabă autorul, pesimist și retoric.
Cartea lui David Satter „A fost demult și oricum nici nu s-a întâmplat” va fi lansată în Statele Unite la 13 decembrie. Sunt în pregătire ediții în limbile rusă și ucrainiană.
Cartea lui David Satter se intitulează ”A fost demult și oricum nici nu s-a întâmplat”, o aluzie ironică la năravul unor ruși de a mătura sub preș crimele săvârșite pe vremea Uniunii Sovietice. Satter scrie că „în Rusia nu este deloc populară ideea că istoria tragică poate fi absorbită și transformată într-o parte a conștiinței naționale”. „Cred că ar fi nevoie de o schimbare psihologică în Rusia, o schimbare de mentalitate” - i-a spus autorul corespondentului Europei Libere, Richard Solash. „Ar fi nevoie ca rușii să învețe să apere integritatea individului. Nu cred că rușii în general nu prețuiesc viața, viața proprie și a celor din jur, dar par prea dispuși să uite morțile. Ale soldaților ruși uciși în cazărmi, ale pacienților medicali uciși din greșeală sau incompetență, ale victimelor accidentelor, sinuciderilor și crimelor”.
Satter este de părere că bazele acestei atitudini s-au pus încă pe vremea țarilor ruși și că ea s-a consolidat în comunism, o perioadă în care mulți ruși s-au învățat să nu cerceteze „semnificația morală a trecutului”.
În cartea lui jurnalistul american scrie că la Moscova monumentele celor 20 de milioane de oameni uciși de regimul sovietic, atâtea câte sunt, au fost ridicate în vremea Perestroikăi și se pierd în peisajul urban. Nu există vreun monument național și nici un muzeu al victimelor terorii comuniste. Clădirea de pe strada Nikolskaia, unde au condamnați la moarte ca dușmani ai regimului 35.000 de oameni, este astăzi înglobată într-un mall, un centru comercial. „Locurile execuțiilor în masă sunt fie marcate superficial, fie nu sunt marcate deloc”, spune Satter.
Jurnalistul american crede că la fel de revoltătoare ca absența memoriei este în Rusia de astăzi glorificarea călăilor: de pildă în restaurantul tematic moscovit ”Scutul și spada”, care păstrează amintirea serviciilor secrete sovietice. Satter spune că intrând în restaurantul din Moscova te întâmpină mai întâi bustul alb al lui Iuri Andropov, apoi, pe rând, statuile și portretele tuturor șefilor serviciilor sovietice de securitate, inclusiv Beria. Scriitorul american își amintește că a stat de vorbă cu patronul restaurantului, care i-a spus că asemenea „design” oglindește gustul și concepțiile multor ruși de azi și că perioada respectivă nu trebuie judecată prin prisma actualității, ci în context istoric.
David Satter crede că dacă rușii au avut vreo înclinație să condamne crimele sovietice, aceasta s-a spulberat după venirea la putere a lui Vladimir Putin, și mai ales după ce președintele de atunci a spus în 2005 că dezmembrarea Uniunii Sovietice a fost „cea mai mare catastrofă geopolitică” a secolului XX. Satter mai spune că minimalizarea sau ignorarea crimelor sovietice servește foarte bine interesele politice ale Kremlinului. Scriitorul amintește că fostul primar al Moscovei, Iuri Lujkov, a promovat ideea readucerii în centrul capitalei a statuii lui Felix Djerjinski, primul șef al serviciilor secrete sovietice. Statuia fusese înlăturată după puciul eșuat din 1991.
David Satter crede că șansa asumării trecutului sovietic în Rusia se îndepărtează pe zi ce trece. „Dacă acum nu se găsește nimeni care să-și bată capul cu plăci comemorative sau gropi comune, care va fi nivelul de interes peste cinci, zece sau cincisprezece ani?”, se întreabă autorul, pesimist și retoric.
Cartea lui David Satter „A fost demult și oricum nici nu s-a întâmplat” va fi lansată în Statele Unite la 13 decembrie. Sunt în pregătire ediții în limbile rusă și ucrainiană.
