Comisia Europeană a făcut public cel de-al doilea Raport de Progres privind îndeplinirea de către Republica Moldova a Planului de Acţiuni pe care-l are cu UE în liberalizarea regimului de vize. Unde e loc, potrivit acestui raport, de bucurie moderată şi unde de îngrijorare, de vreme ce se bate pasul pe loc? Vom discuta cu Sergiu Diaconu, consilier în oficiu al prim-ministrului Republicii Moldova pe probleme de reformă a instituţiilor de drept.
Europa Liberă: Aşadar, dle Diaconu, cel de-al doilea Raport de progres privind realizarea Planului de Acţiuni Republica Moldova-UE în liberalizarea regimului de vize, raport făcut public ieri de Comisia Europeană, arată şi succese moderate, dar şi restanţe în special ce ţin reforma Justiţiei şi Internelor. Înainte de toate, haideţi să împrospătăm un pic, matinal, buna înţelegere a lucrurilor pentru ascultători. Ce este - dacă-i să explică într-o frază-două - acest plan de acţiuni şi care este rostul sau scopul acestuia?
Sergiu Diaconu: „Avem două documente de drept pe care ne bazăm atunci când vorbim despre reforma organelor de interne - este concepţia de reformare a MAI şi planul de acţiuni de aplicare a acestei concepţii. De fapt se presupune o strategie complexă de transformare a MAI dintr-un minister de poliţie într-un minister de adoptare a politicilor în domeniul organelor de poliţie, carabinieri, etc. şi transformarea poliţiei dintr-un organ care la moment se ocupă şi de politici doar într-un organ operativ de investigaţi a crimelor şi altor infracţiuni…”
Europa Liberă: De fapt, dle Diaconu, mă refeream la acest plan de acţiuni în general Republica Moldova-UE care se va finaliză din câte bine înţelegem cu liberalizarea regimului de vize…
Sergiu Diaconu: „Inclusiv cu liberalizarea regimului de vize, da…”
Europa Liberă: Vorbeam de faptul că acest raport al Comisiei Europene a scos în evidenţă şi unele succese, dar şi carenţe sau restanţe, în primul rând ce ţin de reforma Internelor şi Justiţiei. Despre succese ca lucruri îmbătătoare poate e cam dimineaţa să vorbim. Aşa că să ne referim la restanţe: unde, de fapt, în ce privinţe a întârziat sau chiar a eşuat să-şi facă lecţiile R. Moldova?
Sergiu Diaconu: „De fapt nu putem vorbi despre nişte restanţe serioase. Deci sunt nişte restanţe bazate pe termenele pe care tot noi ni le-am impus, pentru că nu a venit nimeni din exterior ca să ni le impună.”
Europa Liberă: Era vorba de 2011…
Sergiu Diaconu: „Da, era vorba despre finalul lui 2011, când în conformitate cu planul pe care tot noi l-am adoptat, trebuia să fie deja trecute prin Guvern şi Parlament o serie de acte legislative. Deoarece orice reformă (şi în cazul dat avem în vedere o reformă serioasă, nu reformă făcută peste noapte, ci reformă bine chibzuită) presupune trei etape: etapa ajustării cadrului normativ-legal, ceea ce se înfăptuieşte de fapt, avem deja 37 de acte pregătite, dar din păcate nu toate au fost trecute prin Guvern şi legislativ şi aici mă refer în mare parte în felul cum au fost pregătite aceste acte normative, dar dacă este nevoie pot să desfăşor acest subiect;
etapa a doua ar fi etapa reformei instituţionale; şi în final etapa reformei funcţionale a MAI. Da, avem restanţele că Legea cu privire la poliţie şi statutul poliţistului şi Legea cu privire la carabinieri la moment, din păcate, sunt restituite la Guvern şi nu au fost încă trecute prin parlament. Aceasta se datorează în mare parte faptului că MAI pe parcursul lungii sale istorii nu s-a ocupat doar de politici, ci s-a ocupat în mare parte de gestionarea nemijlocită şi curentă a activităţii poliţiei, ceea ce şi-a lăsat amprenta - deci au specialişti pregătiţi, însă nu au un cadru organizaţional foarte clar în privinţa elaborării politicilor. Şi aceasta ne duce la faptul că anumite documente de politici elaborate de ei sunt nu tocmai perfecte şi atunci în tabelul de divergenţe apar anumite aspecte care trebuie corectate.
Este şi un lucru pozitiv în acest sens: nu ne grăbim să adoptăm o lege doar pentru ca să respectăm anumite termene coordonate cu UE. Noi vrem să avem o reformă calitativă în final, deci o reformă care să fie în beneficiul cetăţeanului de rând.”
Europa Liberă: Ar fi într-adevăr o problemă că MAI nu dispune de experţi suficienţi în legislaţie. Dar în ce măsură un impediment este rezistenţa internă la schimbări, atât în cadrul Internelor, cât şi al Justiţiei? Că doar nu sunt toţi in corpore fani ai reformelor radicale?
Sergiu Diaconu: „Într-adevăr, această problemă persistă, este şi în mod normal orice reformă întotdeauna se va solda şi cu o rezistenţă destul de mare pentru că permanent persoanele caută să aibă confortul maxim în activitatea lor, iar o reformă nu tocmai înseamnă acest efort. Planul care era şi, de fapt, la ultimul colegiu al MAI premierul personal s-a implicat în acest proces şi a dat o indicaţie foarte clară: ca explicaţia ce este reforma MAI să fie dată nu doar pentru publicul larg în anumite aspecte generale, ci să fie adusă la cunoştinţa fiecărui poliţist de rând, să fie organizate un şir de seminare tematice şi să fie foarte clar pentru fiecare, atât poliţiştilor (nu degeaba la ultimul colegiu al MAI au participat şi reprezentanţi ai autorităţilor locale), cât şi acelor primari, preşedinţi de raioane, care vor avea de lucrat cu o poliţie modificată, cu o poliţie locală care este prevăzută în Legea cu privire la poliţie şi statului poliţistului.”
Europa Liberă: Apropo de „grăbeşte-te încet”, cum ar veni, pentru reformele din Republica Moldova, ce garanţii există că încet înseamnă de fapt mai calitativ, dle Diaconu? Că tot am auzit că insistându-se că nu ne grăbim pentru a face legi mai bune şi pentru a ne putea baza mai temeinic pe ele.
Sergiu Diaconu: „Garanţia niciodată nu poţi să o ai până la final. Noi totuşi sperăm că ceea ce facem noi este un pas mult mai bine chibzuit. Să ne aducem aminte despre o reformă care a avut loc în 2006, atunci când peste noapte statutul ofiţerului de urmărire penală a fost schimbat brusc şi aceasta a dus la acumularea pe mesele anchetatorilor a unui număr pur şi simplu nenormal de dosare şi tergiversarea (o să vedeţi acum că sunt foarte multe procese tergiversate pentru că nu a fost determinat clar cadrul şi statutul acestui ofiţer şi acum se primeşte că urmărirea penală este îngreunată printr-o procedură birocratică extrem de anevoioasă şi prin faptul că ofiţerul de urmărire penală depinde totalmente şi de procuratură, şi de judecătoriile de circumscripţie, şi de superiorii lui) şi, respectiv, aceasta înseamnă pentru noi, cetăţenii, o problemă majoră atunci când dosarele noastre stau pur şi simplu pe masă şi nu se mişcă.
Al doilea aspect este aspectul ordinii publice. Până la urmă, la moment, toată responsabilitatea pentru ordinea publică a avut-o MAI, care în mod normal în Europa ar fi un organism care se ocupă de politici, şi nu tocmai de ordinea publică. Deoarece ordinea publică era pusă în sarcina poliţiei şi nu se făcea o delimitare clară cine se ocupă de ordinea publică şi atunci orice ofiţer de urmărire penală, sau orice inspector era implicat inclusiv în acţiuni de menţinere a ordinii publice cotidiene, ceea ce înseamnă inclusiv în cadrul protestelor, altor acţiuni în masă, şi nu-şi puteau face datoria pentru a ne ajuta pe noi să ne rezolvăm problemele de zi cu zi.
Acum, după prevederile pe care le avem, această funcţie de menţinere cotidiană a ordinii publice ar reveni în mare parte carabinierilor, care din băieţii tineri care sunt acum, care nu au nici o experienţă şi nu sunt dotaţi ar deveni o unitate profesională, cu experienţă, cu dotare şi salarizare respectivă.”
Europa Liberă: Am auzit voci venite dinspre societatea civilă care spun că de fapt ar mai fi o problemă la mijloc: în perioade de instabilitate politică nimeni nu riscă să pornească nişte reforme radicale la o instituţie care menţine oarecum ordinea publică.
Sergiu Diaconu: „Este şi o chestie, posibil, de aranjamente politice la mijloc, nu pot să neg acest fapt. Nu putem să avem aceiaşi reformă, care, spre exemplu, permanent este pusă pe prim plan şi arătată drept exemplu – reforma poliţiei care a avut loc în Georgia – însă nu suntem în aceiaşi situaţie. În Georgia, atunci când s-a început reforma MASI, a deschis-o o singură persoană şi, plus, a avut o susţinere financiară foarte mare din partea europenilor şi americanilor din prima zi.
Noi vom avea această susţinere parţială din 2013 şi atunci o parte din banii care vor veni vor fi utilizaţi pentru eficienţa şi efectivizarea acestei reforme. Însă nu suntem în situaţii similare, nu putem spune că am fi putut teoretic să facem şi noi acest lucru. De aceea, reieşind din acele realităţi pe care le avem în Moldova, încercăm să facem o reformă mai lentă, dar o reformă cu o finalitate.
Şi doi, într-adevăr, sunt acele divergenţe, acea situaţia politică care este în Moldova la moment, ne impune să fim precauţi, pentru a nu tensiona anumite spirite şi a duce la faptul că nici poliţiştii simpli, cei care patrulează, care îşi fac meseria zi de zi, cărora nu li s-a explicat până la sfârşit, să nu intre în panică, să nu fie panicaţi, ci să înţeleagă foarte bine care va fi finalitatea şi care vor fi beneficiile.”
Europa Liberă: Dle Diaconu, vă mulţumim.
Europa Liberă: Aşadar, dle Diaconu, cel de-al doilea Raport de progres privind realizarea Planului de Acţiuni Republica Moldova-UE în liberalizarea regimului de vize, raport făcut public ieri de Comisia Europeană, arată şi succese moderate, dar şi restanţe în special ce ţin reforma Justiţiei şi Internelor. Înainte de toate, haideţi să împrospătăm un pic, matinal, buna înţelegere a lucrurilor pentru ascultători. Ce este - dacă-i să explică într-o frază-două - acest plan de acţiuni şi care este rostul sau scopul acestuia?
Sergiu Diaconu: „Avem două documente de drept pe care ne bazăm atunci când vorbim despre reforma organelor de interne - este concepţia de reformare a MAI şi planul de acţiuni de aplicare a acestei concepţii. De fapt se presupune o strategie complexă de transformare a MAI dintr-un minister de poliţie într-un minister de adoptare a politicilor în domeniul organelor de poliţie, carabinieri, etc. şi transformarea poliţiei dintr-un organ care la moment se ocupă şi de politici doar într-un organ operativ de investigaţi a crimelor şi altor infracţiuni…”
Europa Liberă: De fapt, dle Diaconu, mă refeream la acest plan de acţiuni în general Republica Moldova-UE care se va finaliză din câte bine înţelegem cu liberalizarea regimului de vize…
Sergiu Diaconu: „Inclusiv cu liberalizarea regimului de vize, da…”
Europa Liberă: Vorbeam de faptul că acest raport al Comisiei Europene a scos în evidenţă şi unele succese, dar şi carenţe sau restanţe, în primul rând ce ţin de reforma Internelor şi Justiţiei. Despre succese ca lucruri îmbătătoare poate e cam dimineaţa să vorbim. Aşa că să ne referim la restanţe: unde, de fapt, în ce privinţe a întârziat sau chiar a eşuat să-şi facă lecţiile R. Moldova?
Sergiu Diaconu: „De fapt nu putem vorbi despre nişte restanţe serioase. Deci sunt nişte restanţe bazate pe termenele pe care tot noi ni le-am impus, pentru că nu a venit nimeni din exterior ca să ni le impună.”
Europa Liberă: Era vorba de 2011…
Sergiu Diaconu: „Da, era vorba despre finalul lui 2011, când în conformitate cu planul pe care tot noi l-am adoptat, trebuia să fie deja trecute prin Guvern şi Parlament o serie de acte legislative. Deoarece orice reformă (şi în cazul dat avem în vedere o reformă serioasă, nu reformă făcută peste noapte, ci reformă bine chibzuită) presupune trei etape: etapa ajustării cadrului normativ-legal, ceea ce se înfăptuieşte de fapt, avem deja 37 de acte pregătite, dar din păcate nu toate au fost trecute prin Guvern şi legislativ şi aici mă refer în mare parte în felul cum au fost pregătite aceste acte normative, dar dacă este nevoie pot să desfăşor acest subiect;
etapa a doua ar fi etapa reformei instituţionale; şi în final etapa reformei funcţionale a MAI. Da, avem restanţele că Legea cu privire la poliţie şi statutul poliţistului şi Legea cu privire la carabinieri la moment, din păcate, sunt restituite la Guvern şi nu au fost încă trecute prin parlament. Aceasta se datorează în mare parte faptului că MAI pe parcursul lungii sale istorii nu s-a ocupat doar de politici, ci s-a ocupat în mare parte de gestionarea nemijlocită şi curentă a activităţii poliţiei, ceea ce şi-a lăsat amprenta - deci au specialişti pregătiţi, însă nu au un cadru organizaţional foarte clar în privinţa elaborării politicilor. Şi aceasta ne duce la faptul că anumite documente de politici elaborate de ei sunt nu tocmai perfecte şi atunci în tabelul de divergenţe apar anumite aspecte care trebuie corectate.
Este şi un lucru pozitiv în acest sens: nu ne grăbim să adoptăm o lege doar pentru ca să respectăm anumite termene coordonate cu UE. Noi vrem să avem o reformă calitativă în final, deci o reformă care să fie în beneficiul cetăţeanului de rând.”
Europa Liberă: Ar fi într-adevăr o problemă că MAI nu dispune de experţi suficienţi în legislaţie. Dar în ce măsură un impediment este rezistenţa internă la schimbări, atât în cadrul Internelor, cât şi al Justiţiei? Că doar nu sunt toţi in corpore fani ai reformelor radicale?
Sergiu Diaconu: „Într-adevăr, această problemă persistă, este şi în mod normal orice reformă întotdeauna se va solda şi cu o rezistenţă destul de mare pentru că permanent persoanele caută să aibă confortul maxim în activitatea lor, iar o reformă nu tocmai înseamnă acest efort. Planul care era şi, de fapt, la ultimul colegiu al MAI premierul personal s-a implicat în acest proces şi a dat o indicaţie foarte clară: ca explicaţia ce este reforma MAI să fie dată nu doar pentru publicul larg în anumite aspecte generale, ci să fie adusă la cunoştinţa fiecărui poliţist de rând, să fie organizate un şir de seminare tematice şi să fie foarte clar pentru fiecare, atât poliţiştilor (nu degeaba la ultimul colegiu al MAI au participat şi reprezentanţi ai autorităţilor locale), cât şi acelor primari, preşedinţi de raioane, care vor avea de lucrat cu o poliţie modificată, cu o poliţie locală care este prevăzută în Legea cu privire la poliţie şi statului poliţistului.”
Europa Liberă: Apropo de „grăbeşte-te încet”, cum ar veni, pentru reformele din Republica Moldova, ce garanţii există că încet înseamnă de fapt mai calitativ, dle Diaconu? Că tot am auzit că insistându-se că nu ne grăbim pentru a face legi mai bune şi pentru a ne putea baza mai temeinic pe ele.
Sergiu Diaconu: „Garanţia niciodată nu poţi să o ai până la final. Noi totuşi sperăm că ceea ce facem noi este un pas mult mai bine chibzuit. Să ne aducem aminte despre o reformă care a avut loc în 2006, atunci când peste noapte statutul ofiţerului de urmărire penală a fost schimbat brusc şi aceasta a dus la acumularea pe mesele anchetatorilor a unui număr pur şi simplu nenormal de dosare şi tergiversarea (o să vedeţi acum că sunt foarte multe procese tergiversate pentru că nu a fost determinat clar cadrul şi statutul acestui ofiţer şi acum se primeşte că urmărirea penală este îngreunată printr-o procedură birocratică extrem de anevoioasă şi prin faptul că ofiţerul de urmărire penală depinde totalmente şi de procuratură, şi de judecătoriile de circumscripţie, şi de superiorii lui) şi, respectiv, aceasta înseamnă pentru noi, cetăţenii, o problemă majoră atunci când dosarele noastre stau pur şi simplu pe masă şi nu se mişcă.
Al doilea aspect este aspectul ordinii publice. Până la urmă, la moment, toată responsabilitatea pentru ordinea publică a avut-o MAI, care în mod normal în Europa ar fi un organism care se ocupă de politici, şi nu tocmai de ordinea publică. Deoarece ordinea publică era pusă în sarcina poliţiei şi nu se făcea o delimitare clară cine se ocupă de ordinea publică şi atunci orice ofiţer de urmărire penală, sau orice inspector era implicat inclusiv în acţiuni de menţinere a ordinii publice cotidiene, ceea ce înseamnă inclusiv în cadrul protestelor, altor acţiuni în masă, şi nu-şi puteau face datoria pentru a ne ajuta pe noi să ne rezolvăm problemele de zi cu zi.
Acum, după prevederile pe care le avem, această funcţie de menţinere cotidiană a ordinii publice ar reveni în mare parte carabinierilor, care din băieţii tineri care sunt acum, care nu au nici o experienţă şi nu sunt dotaţi ar deveni o unitate profesională, cu experienţă, cu dotare şi salarizare respectivă.”
Europa Liberă: Am auzit voci venite dinspre societatea civilă care spun că de fapt ar mai fi o problemă la mijloc: în perioade de instabilitate politică nimeni nu riscă să pornească nişte reforme radicale la o instituţie care menţine oarecum ordinea publică.
Sergiu Diaconu: „Este şi o chestie, posibil, de aranjamente politice la mijloc, nu pot să neg acest fapt. Nu putem să avem aceiaşi reformă, care, spre exemplu, permanent este pusă pe prim plan şi arătată drept exemplu – reforma poliţiei care a avut loc în Georgia – însă nu suntem în aceiaşi situaţie. În Georgia, atunci când s-a început reforma MASI, a deschis-o o singură persoană şi, plus, a avut o susţinere financiară foarte mare din partea europenilor şi americanilor din prima zi.
Noi vom avea această susţinere parţială din 2013 şi atunci o parte din banii care vor veni vor fi utilizaţi pentru eficienţa şi efectivizarea acestei reforme. Însă nu suntem în situaţii similare, nu putem spune că am fi putut teoretic să facem şi noi acest lucru. De aceea, reieşind din acele realităţi pe care le avem în Moldova, încercăm să facem o reformă mai lentă, dar o reformă cu o finalitate.
Şi doi, într-adevăr, sunt acele divergenţe, acea situaţia politică care este în Moldova la moment, ne impune să fim precauţi, pentru a nu tensiona anumite spirite şi a duce la faptul că nici poliţiştii simpli, cei care patrulează, care îşi fac meseria zi de zi, cărora nu li s-a explicat până la sfârşit, să nu intre în panică, să nu fie panicaţi, ci să înţeleagă foarte bine care va fi finalitatea şi care vor fi beneficiile.”
Europa Liberă: Dle Diaconu, vă mulţumim.
