Următoarea rundă de negocieri în format 5+2 în chestiunea transnistreană va avea loc peste doar câteva zile în orașul Odesa, în organizarea președinției ucrainene a OSCE. Valentina Ursu a cerut părerea despre șansele de progres fostului ministru al apărării și fost șef al serviciilor de informații din RM, Valeriu Pasat.
Europa Liberă: Să discutăm despre viitorul Republicii Moldova, în contextul reunificării ţării. De ce, după 21 de ani de la proclamarea independenţei, această problemă încă rămâne a fi atât de spinoasă?
Valeriu Pasat: „Mă bucur că aţi numit-o corect. Nu este vorba de problema transnistreană. Este vorba de problema reunificării ţării. În douăzeci şi ceva de ani, se vorbeşte mult, dar s-a făcut foarte puţin şi noi, dacă să fim sinceri, ne-am cam deprins cu pierderea teritoriului. Politicienii îşi fac meseria, promit marea şi sarea, până la alegerile parlamentare, dar, după alegerile parlamentare, mimează aşa-numita rezolvare a problemei date, încercând să nu deranjeze pe nimeni, nici pe cei de la Moscova, dar pentru a face rapoarte celor de la Bruxelles, scriu că totul e bine, ne-am mai întâlnit, am mai fost nu ştiu unde, ne-am mai rugat împreună. Dar ca atare nu se va hotărî nimic.”
Europa Liberă: De ce sunteţi atât de pesimist, când vine vorba despre reîntregirea Moldovei?
Valeriu Pasat: „Eu nu sunt pesimist, am vorbit despre acest lucru şi de la tribuna Asambleei Generale a Academiei de Ştiinţe, fiindcă m-a deranjat foarte mult - fiecare trebuie să răspundă de sectorul său. La noi la Academia de Ştiinţe niciodată nu a fost pusă pe ordinea de zi problema dată. Bine, politicienii nu se pot împăca. Eu sunt conştient de tragedia care s-a produs în ’92. Eu înţeleg că cineva poate să mă învinuiască: „Ce mai vrei dumneata, dacă nu vor cei de la Moscova? Aceştia din Transnistria se încăpăţânează.”
Europa Liberă: Au crescut generaţii care mai puţin cunosc istoria Republicii Moldova şi mai mult cunosc despre edificarea unui stat autoproclamat.
Valeriu Pasat: „Cu părere de rău, şi Academia de Ştiinţe ar fi putut să devină o platformă care uneşte. Sunt multe teme care nu ţin de politică. Noi am adoptat Legea cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova. S-au adoptat un şir de acte normative şi cele ale executivului, dar nimeni nu încearcă să le explice celor din stânga Nistrului ce înseamnă problema limbii. Nimeni nu încearcă să găsească puncte care ne unesc, cum ar fi istoria.”
Europa Liberă: Dar acolo sunt ochi şi urechi care ar vrea să audă, să vadă aceasta?
Valeriu Pasat: „Păi eu vreau să vă spun, la început, a fost o dorinţă foarte mare de a rezolva acest conflict. Eu, fiind ambasador la Moscova, am fost martor la foarte multe discuţii şi am văzut cum s-au comportat politicienii la începutul anilor ’90. Eu l-am văzut pe acelaşi Anatol Ţăranu cu retragerea armatei de pe teritoriul Moldovei, eu am văzut cu câtă pregătire profesională acest diplomat punea problema, l-am văzut pe Nicolae Osmochescu, viceministru de externe, am văzut multă lume. Dar, pe parcurs, de la valori s-a trecut la altceva. Adică tot la valori, dar valori în bani. Cunosc politicieni care şi-au făcut meseria şi la Ministerul de Externe, care avut câştig, vorba aceasta. Eu nu vreau să spun că toţi s-au vândut, dar o parte s-a gândit: „Bine, eu azi deţin o funcţie, de ce să nu mă folosesc de moment?” Undeva s-a mai cedat. După aceea a apărut un fel de frică la unii din politicienii noştri, după care un fel de lehamite, ştiţi, chipurile, „tot de-amu nu se mai rezolvă problema dată, hai şi om juca-o.”
Europa Liberă: Contrabandă se face, domnule Pasat, în această zonă?
Valeriu Pasat: „Se face contrabandă. Contrabanda nu are naţionalitate, contrabanda nu are cetăţenie moldovenească sau transnistreană. Eu, când am deţinut unele funcţii, am încercat – ca ministru al apărării poate o spun în premieră, astăzi pentru dumneavoastră – în ’97 am informat preşedintele ţării: „Bine, noi vorbim despre unificarea celor 2 maluri. Dar cum va fi această unificare practic, la nivel numai de negocieri?” Şi am propus atunci preşedintelui în exerciţiu: „Ar fi foarte bine dacă şi pe cei care au luptat, în primul rând, să îi testăm să vedem sunt gata ei de această unire”. Şi, dacă ţineţi dumneavoastră minte, am mai fost criticat prin ’97 cum de m-am dus la aşa-numitul ministru al apărării din Transnistria. Eu l-am anunţat oficial că vroiam să merg să ne cunoaştem. Am plecat cu o delegaţie din partea Ministerului Apărării, m-a primit foarte bine, am discutat. Pe urmă i-am invitat noi la Chişinău, apropo.”
Europa Liberă: Dumneavoastră ştiţi totuşi care este arsenalul militar din stânga Nistrului?
Valeriu Pasat: „Desigur. Nu e secret, fiindcă acest arsenal a fost recunoscut şi de către Federaţia Rusă. S-a vorbit de atâtea ori. Eu cred că nu este o problemă. Revin: şi noi am încercat atunci să vedem cum ei sunt gata. Desigur, ei ne spuneau că probleme nu depinde de ei, depindea de conducerea politică de atunci a Transnistriei. Dar fiecare minister ar trebui să aibă viziunea sa proprie. Până unde cedăm noi?”
Europa Liberă: Dar cum poate fi unificată armata de pe ambele maluri ale Nistrului?
Valeriu Pasat: „Păi bine, trebuie să vedem noi tot ce cedăm. De exemplu, ministrul apărării poate să fie din partea dreaptă a Nistrului, şeful Marelui Stat Major poate să fie din partea transnistrenilor, ca şi în ministere, un fel de algoritm. Iată aici e vorba de o alianţă, o alianţă care trebuie pregătită bine.”
Europa Liberă: Cel care va conduce armata poate să aibă viziuni pro-europene şi cel care va fi şeful Statului Major să aibă viziuni pro-ruse şi atunci?
Valeriu Pasat: „Doamnă Valentina, mie îmi pare că noi trebuie să pornim de la alt punct. Noi nu putem să spunem că ministrul cutare are viziuni pro-europene, dar altul are viziuni pro-ruseşti. Noi trebuie să pornim de la o altă temelie. Noi construim un stat? Peste problema aceasta se sare şi începe fiecare să spună: „Dar tu ce viziuni ai? Aa, nu ai viziuni europene, înseamnă că tu nu eşti de-al nostru”. Noi veşnic venim cu etichetări la fiecare perioadă a timpului, o problemă foarte stringentă de care ne vom lovi. Iată eu am fost la Odesa la arhive, lucrez acolo, chiar am trecut şi prin teritoriul Transnistriei şi mi-am pus întrebarea: „Dar ce facem noi cu ideologia noastră şi a lor, când ne vom uni? Ce facem noi cu monumentele lor şi ale noastre?” Doamnă Valentina, desigur că ei, transnistrenii, sunt alţi oameni, nu sunt mai buni sau mai răi. Să nu uităm că, din ’24 până în ’40, acolo a fost o altă ideologie, care şi-a lăsat amprente adânci. Şi după aceasta a urmat cel de-al doilea război mondial. Ei au altă atitudine faţă de basarabeni, faţă de români. Pe urmă să nu uităm că şi în perioada anilor ’40-’50 a fost o altă politică. Să nu uităm că acei conducători, care au deţinut primele funcţii în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, în componenţa Ucrainei, din ’24 până în ’40, automat în ’40 au venit şi au deţinut aceleaşi funcţii pe un spaţiu mai larg, care se cheamă Moldova sovietică.”
Europa Liberă: Şi trebuie să mai trăim şi astăzi cu ceea ce a fost atunci?
Valeriu Pasat: „Eu înţeleg, dar noi între noi nu ne putem înţelege şi atunci transnistrenii, când văd bardacul acesta, care există la noi, pe de o parte, şi pe de altă parte, forţele care spun că noi trebuie să ne unim, cu orice preţ cu România, desigur, noi îi întărim pe ei, turnăm apă la moara celor care doresc să fie stat separat. Şi să nu uităm că se poate întâmpla, cu cât mai mult noi vom lăsa această problemă aşa cum este şi vom apărea la televizor, din când în când, că se mai fac nişte negocieri cu Transnistria, transnistrenii pot reveni la situaţia care a fost. Ei îşi pot aminti că au fost parte a altui stat. Vă garantez eu, dacă petrec un referendum pe teritoriul Transnistriei, 98% vor vota pentru situaţia care a fost din ’24.”
Europa Liberă: Şi cine îi recunoaşte?
Valeriu Pasat: „Păi aceasta e altă situaţie. Nu noi vom decide, se vor înţelege statele mari între ele. În Europa da, s-a luat o decizie să nu se mai schimbe hotarele, dar vedeţi ce se întâmplă.”
Europa Liberă: Domnule Pasat, dar de ce armata rusă totuşi nu vrea să se retragă din această zonă?
Valeriu Pasat: „Dar dumneavoastră îmi puteţi demonstra că în ultimii ani cineva de la Chişinău a pus problema aceasta faţă de Federaţia Rusă?”
Europa Liberă: Eu ştiu că a existat o decizie a summit-ului OSCE de la Istanbul prin care Federaţia Rusă s-a angajat.
Valeriu Pasat: „Eu înţeleg, dar dumneavoastră îmi puteţi mie demonstra acuma că conducerea ţării, în ultimii ani de zile, discută această problemă cu conducerea Federaţiei Ruse? Nu îmi veţi putea demonstra pentru că această problemă nu se discută.”
Europa Liberă: Dar în ce condiţii ar pleca armata rusă din regiunea de est?
Valeriu Pasat: „Păi dacă am demonstra transnistrenilor că noi suntem ţară şi dorim să facem o unire cu adevărat cu partea stângă a Nistrului, eu cred că atunci s-ar mişca carul din loc, dar, cu părere de rău...”
Europa Liberă: Dar cum trebuie să demonstrăm acest lucru?
Valeriu Pasat: „Nu ştiu. Nu sunt eu cel care dau sfaturi. Rămâne să decidă conducerea. Ei ce doresc să facă mai departe cu partea stângă a Nistrului? Eu mă tem ca aceste metastaze, să zicem, de izolare faţă de Chişinău, să nu apară – dă Doamne să greşesc, dar deţin mai multe informaţii operative – mă tem să nu apară şi la sudul Republicii Moldova, şi în nordul Moldovei, la Bălţi. O nemulţumire apare, repet. Noi trebuie să fim mai liniştiţi, să terminăm cu etichetările acestea că ei sunt separatişti şi ei sunt nişte oameni foarte răi. Repet: ei au o altă mentalitate. Noi trebuie să găsim un limbaj comun care ne-ar uni.”
Europa Liberă: Domnule Pasat, dar atunci când se zice că totuşi autorităţile de la Tiraspol vorbesc exact ceea ce li se spune de la Moscova, este adevărat?
Valeriu Pasat: „Mie îmi pare că transnistrenii şi-au insuflat că ei sunt stat. Desigur că ajutorul acesta, care a fost pe parcursul tuturor anilor, nu-l poate nega nimeni şi Federaţia Rusă oficial a declarat că nu poate să îşi lase cetăţenii ruşi nesusţinându-i. Cea mai mare problemă pentru noi nu este suportul financiar sau material care a fost din partea Federaţiei Ruse.”
Europa Liberă: Dar fără acest suport nu ar exista Transnistria.
Valeriu Pasat: „Nu ştiu, eu nu vreau să intru în nişte discuţii acuma mai delicate, aş spune aşa. Cea mai mare problemă, repet, nu este suportul financiar, ci este ideologia care s-a creat în partea stângă a Nistrului.”
Europa Liberă: Dar ideologia coincide exact cu ceea ce li se insuflă tot de la Kremlin.
Valeriu Pasat: „Iată vedeţi, când noi discutăm în aşa context, e foarte uşor parcă. Şi noi am spus: „Da, uite, acei de la Kremlin îi susţin şi ce să facem noi?” Avem argumentul de a nu face ceva mai departe. E cam periculos şi nimerim într-o capcană noi singuri. Fiindcă ca şi cu un copil, dacă spunem: „Ce să-i fac, dacă el e cam încăpăţânat, copilul acesta, şi nu mă ascultă?”, înseamnă că nu trebuie să-l educăm mai departe? Nu trebuie să-l îmbrăcăm, să-l hrănim, să-l ducem la un teatru, să-i arătăm ce e frumos, să-i arătăm nişte exemple, care l-ar schimba, dacă nu peste 1 zi, peste 2, peste 3? Repet, noi ne-am deprins cu această durere de dinţi. Citisem la Constantin Tănase o expresie că „măseaua aceasta nu am scos-o şi este un miros neplăcut în gură”. Eu mă tem că, dacă o vom mai lăsa o bucată de timp, aceasta problemă de a cărei soluţionare trebuie să se apuce nişte oameni îndrăzneţi, eu înţeleg, nu că vom rămânea fără de măsea, vom rămânea fără toţi dinţii în gură.”
Europa Liberă: Dar în ce constă curajul de care trebuie să dea dovadă Chişinăul, când e vorba de reunificarea ţării?
Valeriu Pasat: „O reevaluare a lucrurilor la ziua de azi. S-au semnat zeci de documente, dacă nu sute, lucrează aceste acorduri? Nu lucrează aceste acorduri. De ce ne dezicem noi? M-aţi prins în aşa o situaţie că eu trebuie să spun nişte lucruri care să placă.”
Europa Liberă: Nu, spuneţi ceea ce este.
Valeriu Pasat: „Eu înţeleg că a fost un conflict, au fost pierderi de vieţi omeneşti, a fost şi o altă mentalitate din ’24 până în ’40, a fost şi o tensionare din ’91, noi nu ne putem vedea în ochi unii pe alţii. Eu înţeleg că toate acestea trag mai mult la cântar s-ar părea decât ceea ce propun eu. Dar ce facem mai departe?”
Europa Liberă: Dar au fost şi 2 Germanii, domnule Pasat, şi s-au reunificat.
Valeriu Pasat: „Să nu uităm că acolo a lucrat cred că şi banul, şi ideologia. Iată mă bucur foarte mult că s-a găsit compozitorul, academicianul Eugen Doga care încearcă şi el să construiască nişte poduri. Eu înţeleg prin ce înjosiri trece dumnealui, când se duce la patria sa şi trece prin aceste posturi vamale, dar nu se plânge. El construieşte. Şi noi toţi ne uităm: „Ei bine, a fost Doga în Transnistria şi a prezentat creaţia sa”. Dar mai departe alţii ce fac? Iată întrebăm Ministerul Educaţiei care e programul de unificare a ţării, pe linia Ministerului Educaţiei?
Europa Liberă: Cum poate Ministerul Educaţiei să insiste, dacă în Republica Moldova se studiază limba română şi acolo au alergie, când mergi în stânga Nistrului, şi vorbeşti despre limba română?
Valeriu Pasat: „Eu înţeleg că aici au crescut generaţii, care, în afară de limba română, nu vor să audă nimic. Acolo au crescut alte generaţii, care, în afară de limba moldovenească – în cel mai bun caz – limba rusă, nu vor să audă nimic. E cu totul altă mentalitate.”
Europa Liberă: Dar poate interesul geopolitic, geostrategic e de vină?
Valeriu Pasat: „Păi bine, hai atunci să spunem că e de vină interesul geopolitic, înseamnă până se vor înţelege marile puteri... Atunci trebuie să recunoaştem, doamna Valentina, şi să nu chinuim oamenii. Fiindcă ce se întâmplă? Cineva exploatează tema aceasta şi are dividende, în primul rând, financiare, politice, ideologice, dar prostim populaţia, în general. Atunci să spunem: „Noi nu putem să rezolvăm această problemă, fiindcă este un interes geopolitic între ţările mari. Nu putem să rezolvăm problema, fiindcă douăzeci şi ceva de ani au trecut şi de acuma ei vorbesc în diferite limbi şi nu ne înţelegem unii pe alţii. Şi atunci ce facem?
Europa Liberă: Dar acest rol, despre care se vorbeşte că ar putea să îl aibă Uniunea Europeană, ca un rol determinant în reintegrarea ţării, este unul credibil?
Valeriu Pasat: „Trebuie să ne înţelegem noi între noi. Aceste punţi, aşa cum le face domnul Doga, chiar şi prin relaţii economice, relaţii de business, ar fi fost foarte bine, dacă cineva din partea stângă a Nistrului ar fi fost invitat la nişte proiect economice aici, la Chişinău. În caz contrar, ei tot mai departe se vor îndepărta de noi.”
Europa Liberă: Dar o altă dilemă: autorităţile de la Chişinăul au anunţat foarte clar despre această integrare europeană. Cei de la Tiraspol insistă tot mai mult pe ideea integrării euroasiatice. Iarăşi vedeţi că unul e cu un ochi la făină, altul cu un ochi la slănină şi se pare că mai mult îi despart, decât i-ar apropia.
Valeriu Pasat: „Sunt de acord. Aici e un spaţiu enorm de activitate. Eu aş fi vrut să văd nişte discuţii, mese rotunde. Dacă noi nu vom găsi căi să unificăm ţara, nu va fi nimic în viitor, nici Uniunea Europeană, nici să ajungem în comunismul în care ni se promite că iată-iată acuşi ajungem. Nu va fi, pur şi simplu. Dar tensionările care au loc pe partea dreaptă a Nistrului... eu înţeleg că cuiva îi este foarte convenabilă această tensionare.”
Europa Liberă: Dumneavoastră rămâneţi la ideea că nu există voinţă politică pentru reunificarea Republicii Moldova?
Valeriu Pasat: „Nu numai voinţă politică, verticalitate la politicieni. Politicienii noştri ar putea să intre în istoria ţării, dacă ar pune problema prompt şi poate ar domina o perioadă scurtă în ţară. Dar, în schimb, ar intra în istorie ca oameni care nu, pur şi simplu, au făcut nişte declaraţii pompoase contra Rusiei – nu, nu la aceasta îi chem – dar au înţeles în ce constă această problemă, au descris acest mecanism, cum îl văd ei, politicienii care sunt la guvernare, de rezolvare a acestui conflict, au condiţionat şi cu Federaţia Rusă, şi cu Transnistria, şi cu Ucraina, şi au rezolvat problema. După aceasta desigur îşi pot încheia misiunea de politicieni, dar vor rămâne în istorie ca oameni care au verticalitate. Deocamdată nu văd aşa persoane.”
Europa Liberă: Să discutăm despre viitorul Republicii Moldova, în contextul reunificării ţării. De ce, după 21 de ani de la proclamarea independenţei, această problemă încă rămâne a fi atât de spinoasă?
Valeriu Pasat: „Mă bucur că aţi numit-o corect. Nu este vorba de problema transnistreană. Este vorba de problema reunificării ţării. În douăzeci şi ceva de ani, se vorbeşte mult, dar s-a făcut foarte puţin şi noi, dacă să fim sinceri, ne-am cam deprins cu pierderea teritoriului. Politicienii îşi fac meseria, promit marea şi sarea, până la alegerile parlamentare, dar, după alegerile parlamentare, mimează aşa-numita rezolvare a problemei date, încercând să nu deranjeze pe nimeni, nici pe cei de la Moscova, dar pentru a face rapoarte celor de la Bruxelles, scriu că totul e bine, ne-am mai întâlnit, am mai fost nu ştiu unde, ne-am mai rugat împreună. Dar ca atare nu se va hotărî nimic.”
Europa Liberă: De ce sunteţi atât de pesimist, când vine vorba despre reîntregirea Moldovei?
Valeriu Pasat: „Eu nu sunt pesimist, am vorbit despre acest lucru şi de la tribuna Asambleei Generale a Academiei de Ştiinţe, fiindcă m-a deranjat foarte mult - fiecare trebuie să răspundă de sectorul său. La noi la Academia de Ştiinţe niciodată nu a fost pusă pe ordinea de zi problema dată. Bine, politicienii nu se pot împăca. Eu sunt conştient de tragedia care s-a produs în ’92. Eu înţeleg că cineva poate să mă învinuiască: „Ce mai vrei dumneata, dacă nu vor cei de la Moscova? Aceştia din Transnistria se încăpăţânează.”
Europa Liberă: Au crescut generaţii care mai puţin cunosc istoria Republicii Moldova şi mai mult cunosc despre edificarea unui stat autoproclamat.
Valeriu Pasat: „Cu părere de rău, şi Academia de Ştiinţe ar fi putut să devină o platformă care uneşte. Sunt multe teme care nu ţin de politică. Noi am adoptat Legea cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova. S-au adoptat un şir de acte normative şi cele ale executivului, dar nimeni nu încearcă să le explice celor din stânga Nistrului ce înseamnă problema limbii. Nimeni nu încearcă să găsească puncte care ne unesc, cum ar fi istoria.”
Europa Liberă: Dar acolo sunt ochi şi urechi care ar vrea să audă, să vadă aceasta?
Valeriu Pasat: „Păi eu vreau să vă spun, la început, a fost o dorinţă foarte mare de a rezolva acest conflict. Eu, fiind ambasador la Moscova, am fost martor la foarte multe discuţii şi am văzut cum s-au comportat politicienii la începutul anilor ’90. Eu l-am văzut pe acelaşi Anatol Ţăranu cu retragerea armatei de pe teritoriul Moldovei, eu am văzut cu câtă pregătire profesională acest diplomat punea problema, l-am văzut pe Nicolae Osmochescu, viceministru de externe, am văzut multă lume. Dar, pe parcurs, de la valori s-a trecut la altceva. Adică tot la valori, dar valori în bani. Cunosc politicieni care şi-au făcut meseria şi la Ministerul de Externe, care avut câştig, vorba aceasta. Eu nu vreau să spun că toţi s-au vândut, dar o parte s-a gândit: „Bine, eu azi deţin o funcţie, de ce să nu mă folosesc de moment?” Undeva s-a mai cedat. După aceea a apărut un fel de frică la unii din politicienii noştri, după care un fel de lehamite, ştiţi, chipurile, „tot de-amu nu se mai rezolvă problema dată, hai şi om juca-o.”
Europa Liberă: Contrabandă se face, domnule Pasat, în această zonă?
Valeriu Pasat: „Se face contrabandă. Contrabanda nu are naţionalitate, contrabanda nu are cetăţenie moldovenească sau transnistreană. Eu, când am deţinut unele funcţii, am încercat – ca ministru al apărării poate o spun în premieră, astăzi pentru dumneavoastră – în ’97 am informat preşedintele ţării: „Bine, noi vorbim despre unificarea celor 2 maluri. Dar cum va fi această unificare practic, la nivel numai de negocieri?” Şi am propus atunci preşedintelui în exerciţiu: „Ar fi foarte bine dacă şi pe cei care au luptat, în primul rând, să îi testăm să vedem sunt gata ei de această unire”. Şi, dacă ţineţi dumneavoastră minte, am mai fost criticat prin ’97 cum de m-am dus la aşa-numitul ministru al apărării din Transnistria. Eu l-am anunţat oficial că vroiam să merg să ne cunoaştem. Am plecat cu o delegaţie din partea Ministerului Apărării, m-a primit foarte bine, am discutat. Pe urmă i-am invitat noi la Chişinău, apropo.”
Europa Liberă: Dumneavoastră ştiţi totuşi care este arsenalul militar din stânga Nistrului?
Valeriu Pasat: „Desigur. Nu e secret, fiindcă acest arsenal a fost recunoscut şi de către Federaţia Rusă. S-a vorbit de atâtea ori. Eu cred că nu este o problemă. Revin: şi noi am încercat atunci să vedem cum ei sunt gata. Desigur, ei ne spuneau că probleme nu depinde de ei, depindea de conducerea politică de atunci a Transnistriei. Dar fiecare minister ar trebui să aibă viziunea sa proprie. Până unde cedăm noi?”
Europa Liberă: Dar cum poate fi unificată armata de pe ambele maluri ale Nistrului?
Valeriu Pasat: „Păi bine, trebuie să vedem noi tot ce cedăm. De exemplu, ministrul apărării poate să fie din partea dreaptă a Nistrului, şeful Marelui Stat Major poate să fie din partea transnistrenilor, ca şi în ministere, un fel de algoritm. Iată aici e vorba de o alianţă, o alianţă care trebuie pregătită bine.”
Europa Liberă: Cel care va conduce armata poate să aibă viziuni pro-europene şi cel care va fi şeful Statului Major să aibă viziuni pro-ruse şi atunci?
Valeriu Pasat: „Doamnă Valentina, mie îmi pare că noi trebuie să pornim de la alt punct. Noi nu putem să spunem că ministrul cutare are viziuni pro-europene, dar altul are viziuni pro-ruseşti. Noi trebuie să pornim de la o altă temelie. Noi construim un stat? Peste problema aceasta se sare şi începe fiecare să spună: „Dar tu ce viziuni ai? Aa, nu ai viziuni europene, înseamnă că tu nu eşti de-al nostru”. Noi veşnic venim cu etichetări la fiecare perioadă a timpului, o problemă foarte stringentă de care ne vom lovi. Iată eu am fost la Odesa la arhive, lucrez acolo, chiar am trecut şi prin teritoriul Transnistriei şi mi-am pus întrebarea: „Dar ce facem noi cu ideologia noastră şi a lor, când ne vom uni? Ce facem noi cu monumentele lor şi ale noastre?” Doamnă Valentina, desigur că ei, transnistrenii, sunt alţi oameni, nu sunt mai buni sau mai răi. Să nu uităm că, din ’24 până în ’40, acolo a fost o altă ideologie, care şi-a lăsat amprente adânci. Şi după aceasta a urmat cel de-al doilea război mondial. Ei au altă atitudine faţă de basarabeni, faţă de români. Pe urmă să nu uităm că şi în perioada anilor ’40-’50 a fost o altă politică. Să nu uităm că acei conducători, care au deţinut primele funcţii în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, în componenţa Ucrainei, din ’24 până în ’40, automat în ’40 au venit şi au deţinut aceleaşi funcţii pe un spaţiu mai larg, care se cheamă Moldova sovietică.”
Europa Liberă: Şi trebuie să mai trăim şi astăzi cu ceea ce a fost atunci?
Valeriu Pasat: „Eu înţeleg, dar noi între noi nu ne putem înţelege şi atunci transnistrenii, când văd bardacul acesta, care există la noi, pe de o parte, şi pe de altă parte, forţele care spun că noi trebuie să ne unim, cu orice preţ cu România, desigur, noi îi întărim pe ei, turnăm apă la moara celor care doresc să fie stat separat. Şi să nu uităm că se poate întâmpla, cu cât mai mult noi vom lăsa această problemă aşa cum este şi vom apărea la televizor, din când în când, că se mai fac nişte negocieri cu Transnistria, transnistrenii pot reveni la situaţia care a fost. Ei îşi pot aminti că au fost parte a altui stat. Vă garantez eu, dacă petrec un referendum pe teritoriul Transnistriei, 98% vor vota pentru situaţia care a fost din ’24.”
Europa Liberă: Şi cine îi recunoaşte?
Valeriu Pasat: „Păi aceasta e altă situaţie. Nu noi vom decide, se vor înţelege statele mari între ele. În Europa da, s-a luat o decizie să nu se mai schimbe hotarele, dar vedeţi ce se întâmplă.”
Europa Liberă: Domnule Pasat, dar de ce armata rusă totuşi nu vrea să se retragă din această zonă?
Valeriu Pasat: „Dar dumneavoastră îmi puteţi demonstra că în ultimii ani cineva de la Chişinău a pus problema aceasta faţă de Federaţia Rusă?”
Europa Liberă: Eu ştiu că a existat o decizie a summit-ului OSCE de la Istanbul prin care Federaţia Rusă s-a angajat.
Valeriu Pasat: „Eu înţeleg, dar dumneavoastră îmi puteţi mie demonstra acuma că conducerea ţării, în ultimii ani de zile, discută această problemă cu conducerea Federaţiei Ruse? Nu îmi veţi putea demonstra pentru că această problemă nu se discută.”
Europa Liberă: Dar în ce condiţii ar pleca armata rusă din regiunea de est?
Valeriu Pasat: „Păi dacă am demonstra transnistrenilor că noi suntem ţară şi dorim să facem o unire cu adevărat cu partea stângă a Nistrului, eu cred că atunci s-ar mişca carul din loc, dar, cu părere de rău...”
Europa Liberă: Dar cum trebuie să demonstrăm acest lucru?
Valeriu Pasat: „Nu ştiu. Nu sunt eu cel care dau sfaturi. Rămâne să decidă conducerea. Ei ce doresc să facă mai departe cu partea stângă a Nistrului? Eu mă tem ca aceste metastaze, să zicem, de izolare faţă de Chişinău, să nu apară – dă Doamne să greşesc, dar deţin mai multe informaţii operative – mă tem să nu apară şi la sudul Republicii Moldova, şi în nordul Moldovei, la Bălţi. O nemulţumire apare, repet. Noi trebuie să fim mai liniştiţi, să terminăm cu etichetările acestea că ei sunt separatişti şi ei sunt nişte oameni foarte răi. Repet: ei au o altă mentalitate. Noi trebuie să găsim un limbaj comun care ne-ar uni.”
Europa Liberă: Domnule Pasat, dar atunci când se zice că totuşi autorităţile de la Tiraspol vorbesc exact ceea ce li se spune de la Moscova, este adevărat?
Valeriu Pasat: „Mie îmi pare că transnistrenii şi-au insuflat că ei sunt stat. Desigur că ajutorul acesta, care a fost pe parcursul tuturor anilor, nu-l poate nega nimeni şi Federaţia Rusă oficial a declarat că nu poate să îşi lase cetăţenii ruşi nesusţinându-i. Cea mai mare problemă pentru noi nu este suportul financiar sau material care a fost din partea Federaţiei Ruse.”
Europa Liberă: Dar fără acest suport nu ar exista Transnistria.
Valeriu Pasat: „Nu ştiu, eu nu vreau să intru în nişte discuţii acuma mai delicate, aş spune aşa. Cea mai mare problemă, repet, nu este suportul financiar, ci este ideologia care s-a creat în partea stângă a Nistrului.”
Europa Liberă: Dar ideologia coincide exact cu ceea ce li se insuflă tot de la Kremlin.
Valeriu Pasat: „Iată vedeţi, când noi discutăm în aşa context, e foarte uşor parcă. Şi noi am spus: „Da, uite, acei de la Kremlin îi susţin şi ce să facem noi?” Avem argumentul de a nu face ceva mai departe. E cam periculos şi nimerim într-o capcană noi singuri. Fiindcă ca şi cu un copil, dacă spunem: „Ce să-i fac, dacă el e cam încăpăţânat, copilul acesta, şi nu mă ascultă?”, înseamnă că nu trebuie să-l educăm mai departe? Nu trebuie să-l îmbrăcăm, să-l hrănim, să-l ducem la un teatru, să-i arătăm ce e frumos, să-i arătăm nişte exemple, care l-ar schimba, dacă nu peste 1 zi, peste 2, peste 3? Repet, noi ne-am deprins cu această durere de dinţi. Citisem la Constantin Tănase o expresie că „măseaua aceasta nu am scos-o şi este un miros neplăcut în gură”. Eu mă tem că, dacă o vom mai lăsa o bucată de timp, aceasta problemă de a cărei soluţionare trebuie să se apuce nişte oameni îndrăzneţi, eu înţeleg, nu că vom rămânea fără de măsea, vom rămânea fără toţi dinţii în gură.”
Europa Liberă: Dar în ce constă curajul de care trebuie să dea dovadă Chişinăul, când e vorba de reunificarea ţării?
Valeriu Pasat: „O reevaluare a lucrurilor la ziua de azi. S-au semnat zeci de documente, dacă nu sute, lucrează aceste acorduri? Nu lucrează aceste acorduri. De ce ne dezicem noi? M-aţi prins în aşa o situaţie că eu trebuie să spun nişte lucruri care să placă.”
Europa Liberă: Nu, spuneţi ceea ce este.
Valeriu Pasat: „Eu înţeleg că a fost un conflict, au fost pierderi de vieţi omeneşti, a fost şi o altă mentalitate din ’24 până în ’40, a fost şi o tensionare din ’91, noi nu ne putem vedea în ochi unii pe alţii. Eu înţeleg că toate acestea trag mai mult la cântar s-ar părea decât ceea ce propun eu. Dar ce facem mai departe?”
Europa Liberă: Dar au fost şi 2 Germanii, domnule Pasat, şi s-au reunificat.
Valeriu Pasat: „Să nu uităm că acolo a lucrat cred că şi banul, şi ideologia. Iată mă bucur foarte mult că s-a găsit compozitorul, academicianul Eugen Doga care încearcă şi el să construiască nişte poduri. Eu înţeleg prin ce înjosiri trece dumnealui, când se duce la patria sa şi trece prin aceste posturi vamale, dar nu se plânge. El construieşte. Şi noi toţi ne uităm: „Ei bine, a fost Doga în Transnistria şi a prezentat creaţia sa”. Dar mai departe alţii ce fac? Iată întrebăm Ministerul Educaţiei care e programul de unificare a ţării, pe linia Ministerului Educaţiei?
Europa Liberă: Cum poate Ministerul Educaţiei să insiste, dacă în Republica Moldova se studiază limba română şi acolo au alergie, când mergi în stânga Nistrului, şi vorbeşti despre limba română?
Valeriu Pasat: „Eu înţeleg că aici au crescut generaţii, care, în afară de limba română, nu vor să audă nimic. Acolo au crescut alte generaţii, care, în afară de limba moldovenească – în cel mai bun caz – limba rusă, nu vor să audă nimic. E cu totul altă mentalitate.”
Europa Liberă: Dar poate interesul geopolitic, geostrategic e de vină?
Valeriu Pasat: „Păi bine, hai atunci să spunem că e de vină interesul geopolitic, înseamnă până se vor înţelege marile puteri... Atunci trebuie să recunoaştem, doamna Valentina, şi să nu chinuim oamenii. Fiindcă ce se întâmplă? Cineva exploatează tema aceasta şi are dividende, în primul rând, financiare, politice, ideologice, dar prostim populaţia, în general. Atunci să spunem: „Noi nu putem să rezolvăm această problemă, fiindcă este un interes geopolitic între ţările mari. Nu putem să rezolvăm problema, fiindcă douăzeci şi ceva de ani au trecut şi de acuma ei vorbesc în diferite limbi şi nu ne înţelegem unii pe alţii. Şi atunci ce facem?
Europa Liberă: Dar acest rol, despre care se vorbeşte că ar putea să îl aibă Uniunea Europeană, ca un rol determinant în reintegrarea ţării, este unul credibil?
Valeriu Pasat: „Trebuie să ne înţelegem noi între noi. Aceste punţi, aşa cum le face domnul Doga, chiar şi prin relaţii economice, relaţii de business, ar fi fost foarte bine, dacă cineva din partea stângă a Nistrului ar fi fost invitat la nişte proiect economice aici, la Chişinău. În caz contrar, ei tot mai departe se vor îndepărta de noi.”
Europa Liberă: Dar o altă dilemă: autorităţile de la Chişinăul au anunţat foarte clar despre această integrare europeană. Cei de la Tiraspol insistă tot mai mult pe ideea integrării euroasiatice. Iarăşi vedeţi că unul e cu un ochi la făină, altul cu un ochi la slănină şi se pare că mai mult îi despart, decât i-ar apropia.
Valeriu Pasat: „Sunt de acord. Aici e un spaţiu enorm de activitate. Eu aş fi vrut să văd nişte discuţii, mese rotunde. Dacă noi nu vom găsi căi să unificăm ţara, nu va fi nimic în viitor, nici Uniunea Europeană, nici să ajungem în comunismul în care ni se promite că iată-iată acuşi ajungem. Nu va fi, pur şi simplu. Dar tensionările care au loc pe partea dreaptă a Nistrului... eu înţeleg că cuiva îi este foarte convenabilă această tensionare.”
Europa Liberă: Dumneavoastră rămâneţi la ideea că nu există voinţă politică pentru reunificarea Republicii Moldova?
Valeriu Pasat: „Nu numai voinţă politică, verticalitate la politicieni. Politicienii noştri ar putea să intre în istoria ţării, dacă ar pune problema prompt şi poate ar domina o perioadă scurtă în ţară. Dar, în schimb, ar intra în istorie ca oameni care nu, pur şi simplu, au făcut nişte declaraţii pompoase contra Rusiei – nu, nu la aceasta îi chem – dar au înţeles în ce constă această problemă, au descris acest mecanism, cum îl văd ei, politicienii care sunt la guvernare, de rezolvare a acestui conflict, au condiţionat şi cu Federaţia Rusă, şi cu Transnistria, şi cu Ucraina, şi au rezolvat problema. După aceasta desigur îşi pot încheia misiunea de politicieni, dar vor rămâne în istorie ca oameni care au verticalitate. Deocamdată nu văd aşa persoane.”