Statele Unite ar putea înlocui Rusia ca cel mai important furnizor de gaze şi de petrol al lumii

Statele Unite ar putea in urmatorii 10–20 de ani să ia locul Rusiei ca cel mai mare furnizor de gaze natirale si de petrol al lumii, considera mai multi analisti economici cu care a stat de vorba corespondentul nostru, Robert Coalson. In opinia sa, doua evoluţii recente tind sa arate că modelul de afaceri in lume promovat de compania de stat ruseasca Gazprom ar putea sa nu mai aduca rezultate aşteptate, nici in plan economic si nici in planul politicii externe a Kremlinului.

In Polonia, anul viitor se deschide terminalul de gaze lichefiate de la Swinoujscie. De partea cealalta a Rusiei, China a semnat recent acorduri energetice importante cu tarile din Asia Centrala: Turkmenistan, Uzbekistan si Kazahstan, ţări bogate in hidrocarburi, cit si cu Kirghistanul, o importanta ţara de tranzit.

Alexandros Petersen, consilier pe problem energetice la centrul Woodrow Wilson din Washington:

„Sunt mai multe schimbari ce vor avea loc in următorii 10-20 de ani şi care vor schimba peisajul energetic global al ultimilor 10-20 de ani…”

Desigur, Rusia ramine un jucator esential pe piaţa energetica a lumii, dar stabilitatea acestei pozitii este pusa sub semnul întrebării într-o perspectivă de viitor.

John Lough, este consilier asociat in programul pentru Rusia si Eurasia al centrului Chatham House din Londra si el crede ca perioada in care exploatarea ieftină a resurselor energetice din Siberia, ca pe vremea sovietica, nu va mai putea fi susţinută si, pe de alta parte China, cel mai mare consumator de energie al lumii, a decis sa isi faca singura „jocurile” în Asia Centrala:

„China a luat-o inaintea Rusiei in Asia Centrala, fără doar si poate. Viteza cu care a putut sa–şi dezvolte relatiile cu guvernele regiunii si, pe baza lor, sa construiasca o infrastructură acolo este impresionantă.”

Ca urmare, scrie corespondentul nostru, acest lucru ca si creşterea şanselor pentru exploatarea gazelor de şist in Statele Unite, au avut un impact asupra Rusiei, unde sectorul energetic reprezintă in jur de 30% din produstul intern brut şi cel putin jumătate din fondurile guvernamentale. Profitul companiei Gazprom a scăzut anul trecut cu 15% si exporturile catre Europa cu 8%.

La fel, creşterea economică a Rusiei a fost in al doilea pătrar al acestui an de 1,2%, faţa de 1,9 %, cit prognozase guvernul.

Analistii cu care a discutat corespondentul nostru spun ca liderii de la Kremlin trebuie să se decidă daca vor sa continue sa foloseasca Gazpromul ca o arma geopolitică împotriva vecinilor săi, o practica ce se dovedeşte din ce in ce mai costisitoare. De exemplu, regiunea transnistreana, care este susţinuta energetic de Moscova, are o datorie de peste 3 miliarde de dolari faţă de Gazprom, din ultimii 20 de ani, de cind regiunea s-a autoproclamat independentă de Chisinau.

„Dacă Kremlinul vede Gazpromul ca pe o companie comercială si daca vrea sa faca bani, atunci trebuie sa permita competiţia şi din partea companiei de stat Rosneft, dar si din partea altor actori energetici, atît în ceea ce priveste folosirea sistemului intern de gaze naturale, care are nevoie urgenta de modernizare, dar si in termeni de export, pentru ca, cel puţin in teorie, ar mări eficienta companiei”, crede analistul Petersen.

Pe de alta parte, Gazprom pierde imens atit prin subvenţionarea gazului, cit si prin corupţia interna. Potrivit Transparency International, compania Gazprom este considerată, in 2012, drept una dintre cele mai opace si mai corupte din lume si a fost singura comapnie din lume care, in termeni de eficienta a luptei impotriva corupţiei, nu a obşinut nici macar un punct. Potrivit expertului Petersen, pierderile Gazprom prin aceste doua pirghii sunt estimate anual la 40 de miliarde de dolari, sau, altfel spus, la 40% din totalul veniturilor ei.

Expertul de la Chatham House, John Lough, spune ca singura alternativa pentru Rusia ar fi sa ciştige increderea investitorilor străini, în aşa fel încit să poata sa faca faţa competitiei internationale de pe piaţa energetica, competitie care va deveni mult mai puternica, odata ce exploatarea gazelor de şist si a celor lichefiate vor intra masiv pe piaţa tehnologiilor internationale.