Europa Liberă: Domnule director, vreau să pornim această discuţie prin a vă întreba mai întâi dacă există o cultură a sănătăţii în Republica Moldova? Se îngrijeşte cetăţeanul de sănătatea lui?
Andrei Uncuță: „Nu avem încă un nivel adecvat al culturii sănătăţii, sută la sută. Se încearcă prin metode de profilaxie, prin mass-media pentru a aduce la cunoştinţa cetăţeanului care sunt măsurile de păstrare a sănătăţii, cum să dezvoltăm această cultură a sănătăţii, din primii ani de şcoală, prin educaţia în familie, dar nu am obţinut acele rezultate ca să spunem că avem deja o platformă pentru cultura în sănătate.”
Europa Liberă: Cetăţeanul şi statul, să facem o diferenţă, investeşte mult în sănătate?
Andrei Uncuță: „Probabil că nici cetăţeanul nu a reuşit să ajungă la o cultură de investiţie în sănătate şi nici statul la moment nu poate să acopere toate resursele pentru profilaxie.”
Europa Liberă: Se recâştigă încrederea în personalul medical? Ştiţi de ce vă adresez această întrebare? Pentru că ani la rând tot auzeam reproşuri de felul: „Ce folos că am poliţă? Până nu pun ceva între pereţii poliţei de asigurare doctorul nu se uită cu ochi buni la mine.”…
Andrei Uncuță: „Coridoarele pline sau numărul mare de pacienţi pe care îi vedem în secţiile consultative, chiar şi în cadrul institutului, nu mă bucură deloc. Acestea vorbesc despre faptul că oamenii sunt disperaţi, oamenii încearcă să ajungă la un alt nivel de asistenţă medicală şi caută tot posibilul să vină pentru un consult medical. Şi dacă discutăm despre profilaxia sau îngrijirea sănătăţii, atunci multe lucruri ar putea fi făcute până la nivelul respectiv. Dar ajungând deja la medic cu nerăbdarea pe care o au, cu aglomerarea pe care o au şi medicii, la fel, există lacunele în acordarea asistenţei medicale, există lacunele de atenţie sau de timpul cuvenit pe care trebuie să-l acordăm unui pacient. Fiindcă fiind o instituţie de nivel terţiar ar trebui să avem suficient timp, minimum o jumătate de oră, ca atunci când vine o persoană, să-i poţi explica, întreba şi diagnostica corect acea problemă pe care o are. Încercăm prin atitudine, încercăm prin programarea anumitor lucruri, care nu de fiecare dată se reuşeşte, ca în final pacientul să fie mulţumit de asistenţa medicală care este acordată.”
Europa Liberă: Nu mai este contestată acum calitatea serviciilor medicale de către pacienţi, de către cei care ajung să treacă pragul spitalelor?
Andrei Uncuță: „Este în continuare contestată, fiindcă într-adevăr nu am ajuns nici ca și condiţii, nici ca abordare complexă a problemelor medicale la acel nivel pe care ni-l dorim. Investiţiile atât materiale, cât şi umane, în acest scop oricum se fac. Dacă vorbim de instituţia noastră, pot să spun că este o tradiţie de mulţi-mulţi ani. Nu putem vorbi despre faptul că este foarte rău sau este extraordinar de bine, dar tradiţional această instituţie şi-a creat imaginea de o instituţie universitară, de o instituţie unde sunt mulţi profesori, de o instituţie unde pacientul ar vrea să ajungă ca să fie clarificate unele întrebări. Aceasta ne ajută pe parcurs să ridicăm calitatea asistenţei medicale la nivel consultativ sau la nivel de tratament.”
Europa Liberă: Este adevărat că lumea poate fi tratată fără ca să dea bani doctorului?
Andrei Uncuță: „Da, sigur. Condiţiile pentru acest lucru sunt create. Deci, un sistem de asigurări, care există, cu un pachet destul de bun de asistenţă medicală oferă posibilitatea să asiguri o asistenţă medicală calificată. Bine, nu putem să ne comparăm cu un stat prosper economic şi medical, să ajungem la ceea ce tindem…”
Europa Liberă: La nivelul, de exemplu, Germaniei, la nivelul altui stat occidental...
Andrei Uncuță: „Sunt lucruri înalt specializate, foarte specifice, al căror nivel este net superior. Dar vorbim despre crearea condiţiilor în asistenţa medicală primară, în acoperirea minimumului de analize, investigaţii la nivel de spital, la nivel de intervenţii chirurgicale. Deci, este creată această bază, numai că şi personalul medical, şi ceilalţi trebuie foarte bine să informeze persoana despre drepturile sale, responsabilităţile sale, pachetul de servicii şi atunci această poliţă intră în plina sa forţă.”
Europa Liberă: Dumneavoastră aţi vorbit despre investiţiile umane, dar şi despre investiţiile pe care trebuie să le faceţi în utilajul modern. Ce este mai uşor: să investeşti în capitalul uman sau să aduci utilajul modern?
Andrei Uncuță: „Aparent, mai uşor ar fi să investeşti în echipament, îl aduci în ţară, dar la acest echipament trebuie să lucreze oameni de înaltă calificare, trebuie să fie o continuitate. Deci, pregătirea resurselor umane este mult mai anevoioasă, mai grea în timp, dar aduce cele mai bune rezultate. Şi atunci, când ai personalul medical foarte bine calificat, atunci orice utilaj, orice echipament cu resurse minime poate fi utilizat de medici sau de alţi specialişti.”
Europa Liberă: În mai multe secţii din institutul dumneavoastră am citit inscripţii „Donaţie făcută de Statele Unite ale Americii”, „Donaţie făcută de Germania”. Mai mult vine ajutor umanitar?
Andrei Uncuță: „Nu, sigur că nu. Într-o administrare contemporană, la situaţia în care ne aflăm, un manager trebuie să utilizeze toate pârghiile de a ridica nivelul bazei tehnico-materiale în instituţia sa, nu trebuie să se limiteze numai la bugetul care îl are, în mare parte, din partea Companiei Naţionale de Asigurări, nu trebuie să se limiteze numai la serviciile medicale contra plată, care, odată cu mărirea pachetului de asigurări, devin tot mai puţine. Deci, trebuie să se axeze şi pe alte resurse pe care pot să le ia. Având un personal foarte calificat ştiinţific, trebuie să caute şi proiecte internaţionale, trebuie să caute acele fonduri care ar putea să acopere anumite necesităţi, inclusiv acele organisme internaţionale care pot dona anumite lucruri.”
Europa Liberă: Donaţiile de utilaj au fost şi rămân un colac de salvare pentru instituţiile sanitare?
Andrei Uncuță: „La un moment dat, donaţiile de echipament au fost ca acoperirea unui minimum. Vă dau un exemplu, din fondul de dezvoltare a companiei, sau din sursele bugetului nostru în ultimii trei-patru ani au fost investiţi în procurarea de utilaj medical în cadrul institutului 21 de milioane de lei. Deci, nici nu poate fi comparat acest efort pe care l-a făcut statul, la iniţiativa instituţiei, la evidenţierea priorităților pe care le avem, dar suportul respectiv în echipament medical este foarte-foarte important. Pacientul vine la specialist, vine la un nume sau vine la o instituție și atunci el are mai mare siguranță că va tratat ca atare, utilizând cele mai bune metode care sunt la moment.”
Europa Liberă: Ani la rând au luat drumul pribegiei îndeosebi asistentele medicale. Din motivele că erau mai prost remunerate, alegeau să abandoneze instituțiile sanitare și să meargă la muncă peste hotare pentru că acolo își găseau un loc de muncă plătit, nu neapărat pe specialitate. Există soluții speciale pe care le aplicați dumneavoastră pentru a contracara intenția medicilor, dar și a cadrelor medicale din spital, de a pleca să lucreze în străinătate, pentru venituri mai mari?
Andrei Uncuță: „Această problemă mai este prezentă și acum. Dar să știți că am observat: chiar personalul medical, acum și salariile un pic au crescut, posibilitatea de remunerare suplimentară există în cadrul acestui contingent, dar au importanță nu numai banii pentru asistenta medicală, are importanță instituția, climatul psihologic care este în secție, condițiile de muncă oferite acestui personal. Și aș spune că în ultimii ani totuși avem oarecare stabilitate în cadrul personalului mediu, avem și puținele asistente care au plecat, dar avem și multe asistente care deja lucrează de mai mulți ani în cadrul instituției și anume atenția față de perfecționarea lor, atenția față de lucrurile foarte importante pe care le fac ei, găsim posibilitatea să le menținem în lucru.”
Europa Liberă: Există un specific al managementului sanitar pentru spitale de neurologie, neurochirurgie, așa cum e institutul dumneavoastră?
Andrei Uncuță: „Specificul, aș spune, este în organizarea acestui serviciu. S-a demonstrat clar și este evident și în cadrul instituției noastre, când profilul de neurologie împreună cu proful de neurochirurgie duc la un schimb de experiență mai mare, la o coeziune mai bună dintre specialitatea neurologică și neurochirurgicală. Atunci profunzimea examinării sau discuției unui pacient este mai bună, se cheltuie mult mai puțin timp și resurse pentru a rezolva o problemă care inițial pare neurologică, dar este neurochirurgicală și invers, inițial, pare a fi neurochirurgicală, dar este neurologică și atunci specialiștii de comun acord tratează pacienții.”
Europa Liberă: Cine sunt pacienții dumneavoastră. Cei care sunt stresați mai mult, cei care depun efort psihologic mai mare?
Andrei Uncuță: „Contingentul este destul de larg. Dacă începem de la problema durerilor de cap, vă închipuiți câte tipuri de cefalee sunt. Toți acești pacienți vin și se adresează în cadrul instituției pentru un consult specializat. Dacă vorbim de orice tip de durere la nivel de coloană vertebrală, începând cu cervical și terminând cu lombar, iarăși, este contingentul care se adresează la neurolog. Pacienții care inițial au unele senzații, noi le numim tulburări vegetative, în cadrul depresiei, în cadrul stresului, dereglărilor se somn, iarăși, sunt pacienți cu specific neurologic. Sunt și boli specifice pentru neurologie, dacă vorbim de boala Parkinson, de scleroza multiplă sau boli care nu sunt atât de frecvente, dar tot sunt cunoscute de oameni. Deci, în specialitatea noastră zi de zi probabil că nu mai există persoană care nu ar avea odată unele senzații, unele dureri sau un stres, sau unele dereglări vegetative.”
Europa Liberă: Domnule Uncuță, sănătatea devine o prioritate a statului?
Andrei Uncuță: „Cred că da. Noi simțim acest lucru nu numai prin investiții, dar și prin atenția care este acordată sistemului sanitar în ultimii ani. ”
