De la 1 septembrie a intrat în vigoare provizoriu Acordul de asociere şi liber schimb între Moldova şi Uniunea Europeană, iar în ajun Federaţia Rusă a introdus noi restricţii pentru importurile moldoveneşti. Cum fac faţă noilor realităţi fermierii din Moldova? Valentina Ursu a discutat cu agricultorul Constantin Boţan de la Cojuşna, raionul Străşeni, directorul unei companii de creştere a butaşilor de viţă de vie şi producere a strugurilor, întrebându-l mai întâi cât de competitivă i se pare agricultura Republicii Moldova.
Constantin Boțan: „E competitivă, dar față de alte țări noi rămânem mult încă în urmă.”
Europa Liberă: De ce?
Constantin Boțan: „Pentru că a fost o mare greșeală când pământurile s-au parcelat, împărțindu-se. Vrei să faci într-adevăr ceva frumos și nu ai cum, fiindcă sunt pământurile au fost date și la acei care nu merită să le aibă, care le țin pârloagă. Însă pământurile trebuie lucrate pentru că orice bucățică de pământ trebuie să dea plusvaloare. ”
Europa Liberă: Dumneavoastră cum v-a venit ideea să practicați afaceri în agricultură? Și de ce ați ales agricultura, dacă e greu?
Constantin Boțan: „Agricultura e pâinea mea. Din 1972, cum am terminat Institutul Agricol, fără viticultură eu nici nu îmi închipui traiul.”
Europa Liberă: Și de la ce ați început?
Constantin Boțan: „Viticultura se începe de la ochi, de la ochi sănătos, altoi sănătos, portaltoi sănătos, tehnologie avansată și rezultatele sunt bune.”
Europa Liberă: Dumneavoastră încercați să înnoiți plantațiile de vie din Republica Moldova?
Constantin Boțan: „Da.”
Europa Liberă: De ce e nevoie de acest lucru?
Constantin Boțan: „E nevoie pentru că astfel eu cred că și economia țării va crește cu mult.”
Europa Liberă: Soiurile de struguri care au existat până nu demult nu erau de calitate?
Constantin Boțan: „Din soiurile de masă răspândit tare era Cardinalul și Moldova. Dar sunt soiuri cu mult mai de perspectivă, de pildă, să luăm pentru vinuri, noi avem și soiurile noastre, Rară Neagră, Feteasca, Regal, Albă. Numai că acum e o politică, iată, de la Cabernet, Merlot am trecut iar la soiurile albe, parcă ne stopăm, anul acesta de-acum cer toți butași. Cum era înainte, dacă altoiai două-trei milioane de butași, știai că 60% erau soiurile de vin și 40% soiurile de masă. Dar în ultimii câțiva ani a fost prioritatea la soiurile de masă. Și acum iar trecem înapoi la vin. Mie îmi pare bine că trecem la soiurile de vin pentru că avem cu vinificatorii legături strânse. Dar sunt soiuri care într-adevăr le întrec cu mult, iată același soi al nostru, Pamiati Negrulea, că învățatul nostru e, poate da 18-20 de tone de struguri la hectar. Și e un soi care nu rămâne în urmă față de Moldova că, de-acum Moldova așa avem, pot spune, prea multă, soiul acesta.”
Europa Liberă: Vă puneți întrebarea ce veți face când veți suprasatura piața din Republica Moldova?
Constantin Boțan: „La noi e republica mică și iată încercăm de-acum alte variante.”
Europa Liberă: Aici, pe interior, mai vindeți butași?
Constantin Boțan: „Pe loc, aici, majoritatea avem contracte. Dar iată am avut din vară, de pildă, cu Rusia, am avut un contract de 35 de mii de butași. Și ne bucuram că ieșim și noi la piața externă.”
Europa Liberă: Ce ați pățit cu partenerii din Rusia?
Constantin Boțan: „Dar ce am pățit cu partenerii din Rusia? Au ajuns butașii noștri până la Briansk, e război în Ucraina, au ocolit Ucraina, s-au dus prin Belarus, au ajuns la Briansk, au stat o săptămână și ceva acolo și butașii mi i-au întors înapoi. Și de-acum ei caută alte modalități, vom vedea cum, cu Ministerul Agriculturii, cu Asociația Pepinieriştilor, cumva să fim și noi incluși în lista aceasta de pepiniere, să vină reprezentanții lor cu adevărat să vadă starea pepinierei și poate în toamnă că îi ia. Și în felul acesta să ieșim.”
Europa Liberă: Sunteți interesați doar de piața estică sau ați putea să ajungeți și pe piața din Vest?
Constantin Boțan: „Ne-am străduit și pe mulți oameni de afaceri din România tare îi interesează butașii.”
Europa Liberă: Deci, afacerea în pepinierit este una profitabilă?
Constantin Boțan: „E profitabilă, dar trebuie muncă.”
Europa Liberă: Cât munciți?
Constantin Boțan: „Totdeauna mi-e gândul numai la aceasta și la muncă întotdeauna. Mă scol și mă culc cu asta.”
Europa Liberă: O zi câte ore de muncă are pentru dumneavoastră?
Constantin Boțan: „10-12 ore are o zi de muncă. Dar merită, mai ales acum la sezon. Că acum într-adevăr trebuie muncă tare multă depusă. După care pepinieriștilor poți să le dai concediu, să se ducă undeva, dar până atunci trebuie de muncit.”
Europa Liberă: Dar reproșuri la adresa Ministerului Agriculturii, a altor structuri de stat aveți? Pune cineva bețe în roate?
Constantin Boțan: „Bețe în roate nu se pun, dar nici să muncim împreună nu văd așa dorință din partea lor. Nu se observă.”
Europa Liberă: Și cum vă explicați aceasta?
Constantin Boțan: „Parcă înainte clocotea munca, când veneai la minister, dar acum îl vezi la computer, se joacă în cărți, citește ziare. Dar înainte nu se vedea lucrul acesta când deschideai ușa la un minister, la Ministerul Agriculturii, undeva… Acum parcă se simte indiferență, funcționarul nu se dăruiește lucrului, nu are interes parcă față de agricultură.”
Europa Liberă: Și aceasta descurajează?
Constantin Boțan: „Dar cum nu mă descurajez când văd asta? Iată să mergi, când vezi omul că lucrează, se străduie, face, dar când deschizi ușa și vezi că el mai nu știe cam de ce ai venit și ce să te întrebe...”
Europa Liberă: Dar credeți în viitorul agriculturii?
Constantin Boțan: „Cred. Noi trebuie să hrănim multă lume cu agricultura. Visul meu e să văd pământul să fie ca în cântece: „În Moldova, când vezi, vezi vii, vezi livezi și vezi vii, vezi grădini și flori” la orice pas. Dar la noi, când vezi aici cinci hectare lucrate, acolo o paragină, iar vreo două-trei, dincolo – pământul lăsat. Și întrebi cine e stăpân și ți se spune că el e dus de-amu. Aici, dacă pământul nu e lucrat, nu are de unde să se răsplătească omul, iată cum e.”
