Compania „Migdal-P” a fost fondată în 1995 şi dispune de o fabrică de vinuri modernă la Cojuşna şi de plantaţii de viţă-de-vie cu o suprafaţă de circa 160 de hectare. Este unul dintre cei mai mari producători si exportatori de vinuri din Moldova. În 2010 a câştigat Marele Premiu în domeniul vinificației. Valentina Ursu a discutat cu directorul întreprinderii, Mihai Crăcan, despre cum se descurcă vinăria după ce a pierdut piaţa rusă.
Europa Liberă: Care este lecţia embargoului impus de Federaţia Rusă pentru vinificatorii moldoveni?
Mihai Crăcan: „Lecţia impusă de embargoul din Federaţia Rusă a fost schimbarea vectorului de vânzări. Fiindcă 70% dintre vânzările noastre erau în ţările CSI. După embargoul impus de Federaţia Rusă, 70% deja sunt orientate spre piaţa europeană şi 30% au rămas în ţările CSI.”
Europa Liberă: Faptul că aţi diversificat piaţa înseamnă că aţi spus adio pieţei ruseşti de desfacere?
Mihai Crăcan: „Nu. Nu am spus adio. Noi preţuim piaţa, care nu ar fi ea – rusească, din CSI, din Europa. Trebuie să fie o atitudine destul de serioasă în privinţa pieţelor. Fiecare piaţă trebuie să fie exploatată şi de lucrat cu ea.”
Europa Liberă: Dar indirect, recunoaşteţi că totuşi s-a îmbunătăţit calitatea vinului moldovenesc după aceste restricţii impuse de Federaţia Rusă?
Mihai Crăcan: „Compania noastră are trendul de îmbunătăţire a calităţii, chiar dacă nu ar fi fost embargoul. Fiindcă noi şi atunci lucram cu reţelele Aeroflotului, lucram cu vinuri de colecţie, cu vinuri maturizate, cu vinuri rezervă. De aceea, noi în permanenţă avem trenul acesta de a ridica calitatea. Pur şi simplu embargoul a fost ca un catalizator poate mai mare, dar în principiu, pentru compania noastră, acesta a fost un obiectiv pus la punct, care din an în an se valorifica şi noi creştem în calitate. Am avut parteneri în Rusia, şi îi avem şi acum, parteneri destul de serioşi, care ne-au ajutat ca noi să ne dezvoltăm ca întreprindere, să obţinem o imagine destul de bună pe piaţa Rusiei şi după aceea pe piaţa Uniunii Europene.”
Europa Liberă: Au reuşit alte vinuri, pe care le importă Federaţia Rusă să ocupe locul vinurilor moldoveneşti acolo?
Mihai Crăcan: „Da, desigur. Fiindcă în magazin rafturile nu rămân pustii. Au venit din Europa, din Australia, din Africa de Sud, dar cel mai mult au fost vinurile produse chiar în Federaţia Rusă, care ne-au substituit. Fiindcă ei au început a investi imens în producţia autohtonă, au făcut fabrici, le-au modernizat şi acum o mare parte dintre vinurile care se vindeau din Moldova sunt de producţie din Federaţia Rusă – din Krasnodarsk, Rostov pe Don, regiunile de sud ale Federaţiei Ruse.”
Europa Liberă: Dar în vrac mai exportaţi?
Mihai Crăcan: „Acum nu. Fiindcă noi suntem în al doilea embargou de pe 13 septembrie 2013, noi nu avem posibilitate nici în vrac, nici îmbuteliat să exportăm.”
Europa Liberă: Şi dacă se ridică embargoul, acceptaţi aceste taxe vamale care ar putea să vă lase o uşiţă deschisă pentru piaţa rusă?
Mihai Crăcan: „Desigur. Fiindcă este inacceptabil să pui şi taxe, şi embargou. Dacă s-au introdus taxele, noi suntem de acord să mergem să achităm aceste taxe şi să vindem mai departe. Fiindcă sunt cumpărători care cunosc vinurile noastre, le apreciază, am avut Casă de Comerţ în Moscova, am investit tare mult în calitate, în promovare. Şi de aceea vom achita şi taxele, şi ne vom mişca mai departe. Este clar că mai bine ar fi dacă toate barierele, toate taxele s-ar elimina, atunci este clar, pentru întreprinderea noastră ar fi mai bine. Dar la moment, din două rele spunem că este mai bine ca să plătim taxele, să fim pe piaţă, decât în genere să nu fim.”
Europa Liberă: Domnule Crăcan, dumneavoastră ziceţi că aţi reuşit să găsiţi alte pieţe de desfacere, unde exportaţi vinurile de aici, de la Cojuşna. Dacă se ridică embargoul, mai aveţi producţie şi pentru piaţa rusă?
Mihai Crăcan: „Desigur. Noi avem producţie în permanenţă. Întotdeauna este o rezervă la compania noastră. Dacă apare o piaţă nouă, suntem în stare să merge, să avem producţia necesară şi asortimentul.”
Europa Liberă: Cât aveţi în stoc astăzi?
Mihai Crăcan: „În stoc acum avem în jur de 700 de mii de decalitri, dacă punem un dolar pentru litru de vin, înseamnă circa șapte milioane de dolari numai pentru vin.”
Europa Liberă: Aţi estimat pierderile de pe urma embargoului impus de Federaţia Rusă?
Mihai Crăcan: „În jur de patru-cinci milioane numai pentru compania noastră. Este mult şi de aceea şi până la ziua de azi achităm creditele bancare şi suntem sub un jug destul de greu.”
Europa Liberă: Povara este mare?
Mihai Crăcan: „Da.”
Europa Liberă: Pentru că cresc procentele.
Mihai Crăcan: „Corect. Suntem în permanenţă în lupta pentru existenţă, fiindcă trebuie să achităm şi dobânda la credite, şi să menţinem producerea, să înregistrăm o creştere cât de cât, o investiţie în producţie, în ridicarea calităţii.”
Europa Liberă: Care ţări din Occident sunt interesate ca să cumpere vinul moldovenesc? Această competitivitate vă face să fiți mai ambiţioşi?
Mihai Crăcan: „Pentru noi piaţa cea mai interesată şi acceptată este piaţa ţărilor Europei de Est, începând cu Cehia, Slovacia, Polonia, România. Exportăm şi în Germania, în cantităţi mai limitate. Dar aceste ţări sunt acelea unde vinul moldovenesc se simte destul de bine şi este apreciat la adevărata lui valoare.”
Europa Liberă: În America ar putea să ajungă vinurile de la Cojuşna?
Mihai Crăcan: „Desigur, de ce nu? Fiindcă acum este tendinţă, avem sprijin din partea Statelor Unite și de aceea e o chestie de perspectivă, am cucerit piața Chinei, mergem mai departe, spre America, la urmașii lui Columb.”
Europa Liberă: Ce profit preconizați să obțineți la finele acestui an, ținând cont de toate necazurile care nu v-au ocolit?
Mihai Crăcan: „E greu de vorbit la moment de profit. Noi tare sperăm ca, pur și simplu, să nu avem pierderi. Dar, în genere, noi ne străduim cât de cât să ne menținem și să facem și o investiție în fonduri, în creșterea calității producției și la reproducere, la refinanțare și de a ne ridica nivelul. Fiindcă sloganul companiei noastre este: „Arta de a respecta tradiția”, tradițiile noastre strămoșești îmbinate cu tehnologiile noi.”
Europa Liberă: Vreau să vă întreb despre relația fabrică-vier. Iată, am discutat cu mai mulți țărani pe plantațiile de vie și deplâng și ei starea în care s-au pomenit și spun că totuși achiziția se face contra puțini bani, adică până la doi lei. Ei spun că au investit mult mai mult decât să obțină doar doi lei per kilogram de struguri.
Mihai Crăcan: „Sunt de acord. Avem și noi viță-de-vie, știm care e sinecostul strugurelui obținut. Într-adevăr e puțin fiindcă pentru un fermier, ca să se dezvolte, trebuie nu numai să își vândă producția și să își întoarcă datoriile, dar să aibă și niște bani pe care să îi investească și să aibă un profit. Toate întreprinderile vinicole sunt puse într-o situație destul de complicată, dintr-o parte – băncile, din altă parte – producătorii de struguri, de aceea noi trebuie să fim la mijloc, ca să putem să existăm și noi. Fiindcă a procura struguri la preț mare înseamnă să obții sine costul la vin mare și pe urma nu îl poți realiza cu așa preț înalt. De aceea, noi, luând în considerație că mai avem de acum și plantații viticole proprii, aici avem de-acum prețul puțin mai mic și de aceea ne permitem chiar să plătim pe struguri la moment un preț mai ridicat decât cel mijlociu pe piață, ca să ajutăm puțin producătorii viticoli.”
