Ambasadorul Julius Georg Luy nu este doar șeful Misiunii Permanente a Germaniei pe lângă Consiliul Europei, ci și șeful Consulatului Republicii Federale la Strasbourg, comasarea celor două instituții datând din anul 2012, anul când Berlinul a operat o serie de restrângeri bugetare.
Expertiza ambasadorului german în spațiul est-european nu se datorează doar faptului că a fost, la sfârșitul anilor 80, unul dintre negociatorii din partea Germaniei de Vest în ceea ce s-a numit „Formatul de negociere 2+4”( care a trasat condițiile de reunificare a celor două Germanii) și nici misiunilor sale în Rusia sau Polonia.
Întâmplarea face ca Julius Georg Luy să fie căsătorit cu o româncă, iar aceast lucru i-a permis diplomatului german să privească cu alți ochi evoluțiile din Estul Europei.
Într-un interviu cu Europa Liberă Ambasadorul german la Consiliul Europei rememorează momentele prăbușirii Zidului Berlinului și explică de ce 7 milioane de germani din fosta RDG au dorit să își vadă dosarele din arhiva STASI (fosta poliție secretă din fosta RDG).
Europa Liberă: Domnule Ambasador Luy, în 1988, cu un an înainte de evenimentele din 89, erați un tânăr diplomat care lucra la Bonn. V-a luat prin surprindere ce s-a întâmplat pe 9 noiembrie, la Berlin?
Julius Georg Luy: „Mi-am început activitate pe 2 ianuarie 1988, în Bonn, orașul care găzduia guvernul atunci, exact în departamentul care era responsabil în Ministerul de Externe Federal de Berlin de problematica celor două Germanii. Mă ocupam de „Acordul dintre cele 4 puteri”(n.a. Acordul de la Potsdam definea politica de ocupație și reconstrucție a Germaniei și a altor națiuni după Cel de-al Doilea Război Mondial în Europa- cele patru puteri erau SUA, Canada, Franța și URSS) și celelalte acorduri adiacente. Deși eram conștienți de ce se întâmplă, noi, germanii, eram convinși că reunificarea se va produce cândva, dar cumva, nu așteptam să se întâmple chiar în timpul vieții noastre. Trebuia să se întâmple, știam, căci asta era ceea ce oamenii exprimau din ce în ce mai pregnant, însă ne-a luat prin surprindere felul în care au evoluat evenimentele în 1989, când cetățeni est-germani s-au refugiat în diverse ambasade din Est, în special cei 5000 din Praga, sau demonstrațiile din Leipzig. Toate acestea ne-au depășit așteptările. Poate că noi, la guvern, eram mai bine informați decât publicul larg, dar chiar și noi am fost surprinși de viteza cu care s-au derulat evenimentele.”
Europa Liberă: Pentru că ne aflăm la Consiliul Europei (CoE): cum era atunci, la sfârșitul anilor 80, poziția Germaniei de Vest în cadrul Consiliului Europei. Dar în cadrul UE ? Era la fel de puternică Germania de atunci ca cea de acum ? Și dacă da, a jucat acest element un rol important în grăbirea procesului de reunificare?
Julius Georg Luy: „Lucram atunci ca diplomat aici, la Strasbourg, și vă pot spune că am abordat această problemă prin prisma angajamentelor față de respectarea principiilor Consiliului Europei, deci exact așa cum face Germania și astăzi. Desigur, situația s-a schimbat total, față de atunci. Prin mărimea sa, prin economia sa, Germania este, cred, unul dintre partenerii majori ai diferitelor organizații europene, dar nu aș exagera cu această apreciere pozitivă. Vedem astăzi în cadrul discuțiilor despre politica de monitorizare sau politica financiară din cadrul acestor organizații cât de importanți sunt și ceilalți parteneri ai noștri, de a căror opinie trebuie și dorim să ținem cont.”
Europa Liberă: Ani de zile ați trăit și lucrat la Bonn și Köln, în Germania Federală, deci. Aveați rude sau prieteni în Germania Democrată? Era greu să obții o viză pentru a călători în Est?
Julius Georg Luy: „Familia mea a trăit mereu în vestul Germaniei apusene. Călătoream des în Olanda, care era doar la 40 de kilometri depărtare de orașul meu natal. Eram orientați către Franța mai mult și neglijam într-o oarecare măsură Estul, chiar și Germania de Est. Am aflat mai multe despre Estul Europei destul de târziu. Primul meu angajament profesional circumscris Berlinului a fost și prima mea ocazie de a mă uita cu atenție și de a ma documenta în profunzime cu privire la relația dintre Vest și Est . Apoi, m-am alăturat echipei de negociatori în cadrul Formatului „2 plus 4”, care creiona condițiile de reunificare a celor două Germanii. Ulterior am plecat în Polonia pentru a fi primul consul general al Germaniei reunite, iar de acolo am fost trimis la Moscova, ca șef al Departamentului economic al Consulatului German. Toate acestea mi-au deschis o ușă către o lume pe care o neglijasem : lumea Europei de Est. Așa am descoperit varietatea cooperării noastre cu Estul Europei și, dintr-un „vestic pur”, dacă vreți, am devenit o persoană care înțelege complexitatea și multivalența Europei.”
Europa Liberă: Cum au evoluat lucrurile aici, la Consiliul Europei, după reunificarea Germaniei?
Julius Georg Luy: „Știți bine, primii care au mișcat lucrurile în Est au fost, în anii 80, polonezii din „Mişcarea Solidaritatea”. Apoi au fost protestele din Germania de Est. Toate aceste evenimente au provocat mișcări asemănătoare în întreaga Europă răsăriteană. O contribuție a avut și dl Gorbaciov, președintele fostei URSS, un presedinte reformator dornic să își aducă țara pe un drum democratic. Toate acestea au susținut eforturile statelor est-europene de a deveni independente. Lucru care s-a și întâmplat. După acest val reformator din est, toate noile state independente au dorit să se alăture Consiliului Europei, ceea ce a condus la o extindere enormă a organizației într-un timp foarte scurt. Având posilibitatea să compar sfârșitul anilor 80, cand eram aici, și situația de acum, din actualitate, pot spune că deși provocările unui CoE cu atât de mulți membri sunt enorme, nevoia unei astfel de instituții care să garanteze statul de drept și democrația a devenit din ce in ce mai evidentă. Acum trebuie să acomodam tradiții si experiente total diferite la standardele CoE. Nu este ușor mereu, dar mă simt mult mai util acum decât mă simțeam în 1988.”
Europa Liberă: După 25 de ani de la reunificare, în ciuda valului inițial de entuziasm, în Germania persistă o controversă legată de susținerea financiară oferită de landurile vestice, celor din est. Cum vedeți această controversă care există în societatea germană?
Julius Georg Luy: „Când banii sunt puțini și bugetele mici se iscă mereu discuții. Avem astfel de discuții și în Consiliul Europei. Însă reglementarea care a făcut posibilă această susținere financiară care vine în landurile estice prin „taxa de solidaritate”plătită de cetățenii din landurile vestice va expira la sfârșitul anului 2019.”
Europa Liberă: Și apoi ?
Julius Georg Luy: „După 2019 se poate pune punct sau poate fi prelungită valabilitatea ei. Vom vedea. Va avea loc o dezbatere despre schema finaciară de egalizare pentru toate landurile germane. Potrivit schemei actuale landurile mai bogate susțin landurile mai sărace. Unii pun întrebarea dacă nu cumva aceste transferuri automate de fonduri nu împiedică, de fapt, reformele structurale, dacă nu cumva nu duc către competiția pe care ne-am dori să o avem între toate landurile germane. Țelul acestei scheme egalizatoare este să ajungem la standarde de viață comparabile peste tot în Germania. Și se pune întrebarea dacă acest instrument ajuta cu adevarat la atingerea acestui obiectiv. Vom discuta, vă promit, intens aceaste teme dupa 2019 ca și alte chestiuni. Nu uitați că în acest proces sunt folosiți și mulți bani europeni.”
Europa Liberă: Prin intermediul variatelor programe și scheme de finanțări europene.
Julius Georg Luy: „Da, exact. Însă în mare aș vrea să spun că aceste contribuții sunt folosite bine, banii sunt bine cheltuți, iar această susținere este pe deplin justificată, istoric vorbind.”
Europa Liberă: Ați menționat mai devreme formatul de negociere „2 plus 4” care a trasat condițiile de reunificare a Germaniei. Ați fost membru al echipei de negociatori din partea Germaniei de Vest. Sub acest tratat Germania și-a micșorat în mod considerabil capabilitățile militare. Vă ingrijoreaza acest lucru în contextul mișcărilor care au loc la granițele dintre Ucraina și Rusia sau Irak și Siria ?
Julius Georg Luy: „În cadrul acestor negocieri ne-am angajat să reducem armata germană la 370.000 de soldați în 4 ani. Acum avem 180.000 de soldați în Bundeswehr. Trebuie să remarcăm însă cât de profesionalizată este armata germană acum. Astăzi armata germană corespunde pe deplin cerințelor tehnologiei moderne. Însă nu vedem nici o relație între dimensiunea armatei și armamentul german, și situația din Ucraina. Considerăm că acolo există, pentru noi, o provocare politică mai degrabă decât ca o provocare militară. Și într-o mare măsură împărtășim aceeași viziune și pentru ce se întâmplă în Orientul Mijlociu- creșterea influenței IS. Suntem alături de ceilalți parteneri internaționali pentru a combate aceste tendințe extremiste, dar nu luăm în considerare o implicare militară.”
Europa Liberă: Domnule Ambasador, Germania a luat foarte în serios condamnarea regimului nazist. De ce nu a făcut la fel și cu regimul comunist ?
Julius Georg Luy: „Deși regimul care a condus RDG nu a fost democratic, ci o dictatură care a violat drepturile omului, o dictatură care nu a fost un stat de drept, trebuie să facem o diferență: regimul nazist a exterminat în mod sistematic evreii, populația roma, competitorii politici. Ca urmare, diferența este foarte mare. Sigur, există pe bună dreptate o așteptare din partea celor care au suferit în timpul RDG. Statul german a investigat 100 000 de cazuri și din acestea aproape 1000 s-au finalizat cu o sentință judecătorească. Cazul cel mai cunoscut este cel al domului Honecker (n.a. Erich Honecker, ultimul șef de stat și de partid din fosta Germanie de Est) care pe motive medicale a fost eliberat din închisoare, și a și murit la puțin timp după ce a părăsit Germania pentru a se trata în Chile. Este foarte important să ne uităm în urmă și să analizăm ce s-a întâmplat în RDG. Au existat multe cazuri de trădare chiar în interiorul aceleiași familii. Poate că știți astfel de cazuri și de la Securitatea din România. Cazuri de oameni care și-au „turnat” la Securitate apropiați, membri ai familiei sau prieteni. Toate acestea au creat sentimente de dezamăgire și neîncredere. Germania a înființat o autoritate, denumită după actualul președinte, dl Gauck, care a fost primul director al acestei instituții (n.a. este vorba despre Comisia pentru Arhivele fostei STASI- securitatea din RDG). Această Comisie a reușit să arhiveze toate înregistrările STASI care nu au fost distruse. Există 111 de kilometri de rafturi cu astfel de înregistrări, iar 7 milioane de germani din fosta RDG au dorit să își vadă dosarele. Au dorit să vadă dacă prieteni, membri ai familiei, parteneri i-au trădat sau nu.”
Europa Liberă: Este o tragedie pentru multe familii…
Julius Georg Luy: „Este o tragedie care a creat multă neîncredere. Iar pentru a scăpa de această neîncredere trebuie să afli adevărul. Acesta este scopul acestei comisii federale care are foarte mult de lucru chiar și după 25 de ani, căci cei în cauză încă sunt în viață și sunt în căutarea de răspunsuri.”
